225 de lovituri de bici, numărate poate de el, într-un exces de sado-masochism tipic frustraților, a propus Radu Banciu pentru copilele care au pierdut, cu scorul de 0-12, meciul cu Norvegia.
Dacă în Rusia neosovietică Vladimir Putin vorbește despre „denazificare”, căutând nod în păpurișurile ucrainene, în cutia (u)craniană a realizatorului TV Radu Banciu, „pamfletul” capătă nuanțe de corecție fizică, bizuindu-se pe șocuri verbale. Sigur, ce-i al lui e pus de-o parte, iar „formatorul de opinie” se pricepe, într-adevăr, să șocheze. Numai că, să faci din a „șoșoca” un stil de viață nu înseamnă că-ți respecți nici meseria, nici auditoriul.
Cu siguranță, CNA-ul ar trebui să aibă mult de lucru, după afirmațiile lui Banciu, preluate inclusiv de FANATIK, și din care, cu scuze față de cititorii noștri și chiar față de tastatură, cităm: „Lumea asta nu mai crede în nimic. În Iran cred că primeau 225 de lovituri de bici, de căciulă. Aici au fost primite cu îmbrățișări, cu flori. Probabil, Simona Halep, că ea tot timpul este pe la Otopeni, ori se duce ori vine, le-o fi îmbrățișat și ea și le-o fi spus «capul sus», cu accentul Lenuței, de pe vremuri”.
Lipsa de tandrețe – care depășește stagiul misoginismului, dar asupra acestui aspect vom reveni – a continuat cu delirul mistic. Nu de alta, dar așa e românu’, „religios”, când nu găsește… altă rimă. „Le-ar trimite Gigi Becali undeva, să nu spun unde, când ar auzi că ele în loc să se ducă la ora de religie, s-au dus să se bată cu unele din Norvegia, auzi. Înainte de Paști. În Postul Paștelui, bă! Este înfiorător”, a mai spus Banciu.
Curat lucru, „monșerule”! Într-adevăr, este „înfiorător” ca, în Postul Paștelui, încărcat de compasiune și de sentimente creștinești, să te apuci să inciți la bătăi cu pietre, tipice nu doar islamiștilor din Iran, ci și fârtaților acestora, talibanii afghani. Cum spuneam, Radu Banciu nu este misogin. El nu este un om bolnav, dar suferă cumplit din pricina lipsei de cultură și de educație. În asemenea condiții, lipsa logicii devine o condiție sine qua non.
Dacă îmi explică și mie cineva ce are Lenuța (Ceaușescu, probabil…) cu subprefectura și care este legătura dintre Simona Halep și fetele din Naționala U17, mă las de… pamflet și mă duc să mă bată norvegienii, cu doișpe cataroaie la zero barat! Jignirea de dragul jignirii n-are legătură cu postul și cu rugăciunea, ci cu manelizarea sufletească, promovată în spațiul public, „bă”.
Domnii de la CNA s-au pomenit pe masa de disecție cu un strigoi care amintește de un alt tip de „civilizație”, în care „educația” se făcea cu ranga. Din acest punct de vedere, sincer nu înțeleg cum de Radu Banciu nu cheamă, în direct, ca să fie „show”, câțiva maseuri cu bâte și lămpașe, specializați pe vremuri în tratamente feng shui, prin Piața Universității, ca să-l scape de năvârlii…
Ca orice personaj lipsit de păreri, dar înglodat în opinii, Radu Banciu are, firesc, și o servietă cu verdicte: „Să învețe o meserie, pentru că fotbalul feminin nu este de actualitate! Să se apuce de plantat varză sau gogonele. Ridichi de lună”… Mare ți-e… grădina, Doamne, că tot o dăduse în bară „subiectul” nostru pe tărâmul pioșeniei!
Însă, cea mai proastă veste pentru Radu Banciu, dincolo de probabilele nuielușe pe care i le va administra CNA-ul, este că și-a pierdut umorul. Pe vremuri avea haz, dar acum asistăm la glume veștede, la care probabil că râde de unul singur. Nu există un CNA al bunului simț, dar modul de gândire al unor persoane care se bălăcesc în spațiul public lasă răni adânci.
Modul în care sunt zvârlite „concepte” și asocierile vicioase dintre acestea depășesc cu mult stadiul umorului și se răscolesc în zona perplexității. Nu este nicio diferență între tirada lui Banciu și afirmațiile idolului său, Gigi Becali, de la ceremonia de sfințire a bisericii aflate în incinta bazei din Berceni: „Sfântul Mare Mucenic Mina m-a ajutat și a paradit un procuror”…
Se pare, însă, că Radu Banciu se află într-o formă de zile mari. Înainte să le jignească pe fetele din Naționala U17, realizatorul TV l-a făcut albie de porci pe selecționerul Edi Iordănescu, despre care a afirmat: „Cât de bou să fii? Transmitem asta tuturor tolomacilor care se cred antrenori”. Constat, cu tristețe, că ne aflăm în poziția psihică de a ne lupta schizofrenic cu zidurile.
Zoaiele mentalităților pe care le credeam moarte și îngropate ne învăluie prin ecranul televizorului, iar ciomagul, cataroiul și delirul mistic aduc rating. Da, Naționala U17 a pierdut lamentabil, în Norvegia. Da, așteptam incomparabil mai mult de la primele meciuri ale lui Edi Iordănescu pe banca „tricolorilor”. Asta nu înseamnă, însă, că acești oameni trebuie terfeliți.
Curățarea spațiului mediatic și revenirea la condițiile europene ar trebui să însemne adevărata „denazificare”, nu smardoiala la care se referea Vladimir Putin, un alt „hater” cu apetențe în materie de execuții publice, din păcate deloc metaforice.
Radu Banciu nu face distincția între pamflet și baioneta vrăjelii de cartier. Nu e vina lui, pentru că așa s-a „educat”. Anumite televiziuni promovează, încă, grosolănii care aduc rating. Nu este vina lor, nu-i așa? Dacă tot le este permis… Există, însă, cetățeni români, cu ifose de europeni, care așa cum se feresc să-și recunoască pasiunea pentru manele, la fel jubiliează, „pe șestache”, la asemenea barbarii televizate. Oare, n-o fi vina mea, a ta, a lui, a ei, a… tuturor?