Răzvan Ioan Boanchiș comentează subiectul care a aprins spiritele în SuperLiga: Dorinel și corectitudinea politică

Dorinel Munteanu nu e vreun diplomat. Dar nici rasist nu e. Dacă făcea declarația aia într-o emisiune, îmbrăcat la costum, și la câteva zile după meciul cu Rapid – atunci da, era rasist. Ba chiar era ranchiunos și asta mi se pare la fel de grav în cazul unui mare fotbalist cum a fost el.

Răzvan Ioan Boanchiș comentează unul dintre cele mai fierbinți subiecte din SuperLiga: Dorinel și corectitudinea politică

S-a mers prea departe cu corectitudinea politică și nu mă refer doar la acest caz. De peste zece ani reproduc ce a spus un american genial: corectitudinea politică reprezintă apucarea rahatului de partea curată. În vestiare, cuvântul folosit de Dorinel Munteanu nu e o jignire. E mai degrabă un alint.

Drept dovadă, cei răsfățați cu vorba asta nu se supără. Așa e între bărbați, lăsați ipocrizia! Oamenii inteligenți sunt glumeți, dar suportă și glumele altora, adică sunt generoși și autoironici.

Am putea vorbi despre manifestări în acvaforte dacă fotbalul feminin din România ar avea spectatori. Nu intru în amănunte, dar vă trimit la literatură. Dacă scoți textele misogine ar trebui să renunți la jumătate din proza română.

Digi24.ro

Motivul pentru care Donald Trump nu bea niciodată alcool. “Nici măcar un pahar”

Și noi stăm de două zile să analizăm ce a zis Dorinel, după meci, când era nervos. Fotbalul românesc nu mai poate trăi din “ăla a zis despre ăla, dar și ăla a zis despre ăla.” Și asta în timp ce lui Hagi, care chiar face ceva, i se reproșează că se exprimă pripit.

În final, trebuie spus că o mare vină are și presa. Nu poți să critici și să iscodești pe toată lumea și pe urmă să pretinzi că toți sunt tâmpiți și doar tu, presa, ești o lumină.

De vreo doi-trei ani, foarte multe clișee încep cu “Derapaj” și au în coadă semnul exclamării. Adevăratele derapaje au loc pe serpentinele unde ziariștii fără talent își răstoarnă spiritul ovin care îi tutelează.