Pe data de 8 martie a fost depus la Senat un proiect de lege prin care partidele politice nu vor putea depune liste pentru alegerile parlamentare, dacă prezența femeilor pe acestea nu este de cel puțin o treime. Proiectul a fost semnat de câteva zeci de parlamentare din toate partidele.
Mai mult, pentru a se asigura că respectarea cotei de gen de către partide nu se va face prin plasarea femeilor pe locuri neeligibile, inițiatoarele vor să impună o regulă de tip „fermoar”, pe modelul folosit în Spania.
„Înscrierea candidaților în listele pentru Senat, respectiv pentru Camera Deputaților, se realizează prin alternarea unei persoane de un gen cu alte două persoane de gen opus, până la epuizarea locurilor de pe listă”, prevede proiectul de lege. Singura excepție de la această regulă este prevăzută doar pentru partidele care depun liste cu mai puțin de trei nume.
Inițiatoarele susțin că stabilirea prin lege a unor cote de gen este singura măsură eficientă de a forța partidele să asigure o reprezentare mai mare pentru femei. De altfel, una dintre inițiatoare, Alina Gorghiu, a elaborat și un proiect care impunea cote de gen la alegerile locale.
„Șansele femeilor de a accede la posturi de conducere sunt în mâinile partidelor politice și ale elitelor de partid care controlează procesele de selecție și admitere. De asemenea, partidele politice stabilesc ordinea de prioritate pe listele electorale, listele restrânse pentru circumscripțiile electoraler și structurile de partid”, se spune în expunerea de motive.
Este amintit că, în Parlamentul ales în 2020, doar 17% dintre deputați și senatori sunt femei, cu două procente mai puțin față de alegerile precedente din 2016, chiar dacă ponderea candidaților femei a fost de 29,5%.
Un alt aspect reclamat de inițiatoare este reprezentarea femeilor la nivel guvernamental, deși acest aspect nu este vizat de proiectul de lege.
„Actualul guvern al României are în compoziția sa un singur ministru femei din 21 de portofolii de miniștri, fapt ce ce plasează, împreună cu Ungaria, în coada clasamentului european la reprezentarea femeilor la nivelul Executivului. Comparativ, Republica Islamică Pakistan are patru femei din 31 de miniștri, iar Sultanatul Islamic Oman are în cabinet trei femei din 26 de miniștri. România este, de asemenea, mult sub media statelor africane în ceea ce privește reprezentarea femeilor în Guvern”, susțin semnatarele proiectului de lege.
Acestea își justifică proiectul prin faptul că 66 de state din lume au legiferat cote minime de reprezentare a femeilor în alegerile parlamentare.
„Franța a fost prima țară care a impus prin lege, în anul 2000, paritatea de gen de 50% pe listele pentru alegerile europarlamentare, senatoriale, municipale și regionale. Polonia a introdus o lege a cotei minimale de gen în 2011, Mexic în 2015, iar în 2016 Republica Moldova a adoptat cota de gen electorală de reprezentare minimă de 40%”, exemplifică parlamentarele.
Un proiect de lege similar a fost inițiat și în perioada guvernării PDL de către Sulfina Barbu, pe atunci șefa organizației de femei a acestui partid, însă proiectul a fost respins chiar cu voturile parlamentarilor democrat-liberali.
Este de precizat că stabilirea cotei de 33% de reprezentare pe listă, chiar și cu combinată cu „regula fermoarului”, nu asigură o reprezentare egală și în numărul candidaților care obțin mandate. De exemplu, dacă pe listele de la Senat, unde sunt mai puțin mandate puse în joc, primii doi candidați sunt bărbați, iar al treilea femeie, teoretic există posibilitatea ca numărul femeilor din această Cameră să fie chiar mai redus decât cel din momentul de față.
De asemenea, nu există o conexiune directă între reprezentarea parlamentară a femeilor și soliditatea unei democrații. În topul mondial al prezenței femeilor în Parlament, primele trei locuri sunt ocupate de țări care ar putea fi socotite ca democratice cu foarte mare îngăduință: Rwanda, Cuba și Emiratele Arabe Unite.