Rocsana Marcu a decis, acum 2 ani de zile, să se mute în Anglia, în Londra, unde a învățat, a luat toate examenele cu brio și acum este un respectat agent imobliar. Fosta prezentatoare tv își serbează joi, 25 august, ziua de naștere, ocazie cu care ne dezvăluie detalii neștiute despre fetele ei, Mayra și Indira, și ne spune ce cadou a primit de la ele.
Rocsana Marcu, cunoscuta actriță și prezentatoare tv, ne spune cum se simte la 41 de ani, într-un interviu exclusiv pentru FANATIK.RO. Aflăm de la Rocsana Marcu ce înseamnă să fii și mamă și tată pentru copiii tăi, cine a convins-o să se mute în Anglia și cum a trebuit să învingă prejudecățile englezilor în ceea ce-i privește pe români. Fosta prezentatoare TV își aduce aminte de copilăria ei pe care și-a petrecut-o numai în cantonamente și rememorează cele mai grele momente din viața ei, când era să-și piardă copiii. Ne spune cum și-a început cariera în televiziune, ce a învățat de la Mihaela Rădulescu și cum a jucat gravidă în majoritatea producțiilor. Rocsana Marcu mărturisește ce regretă cel mai mult, cât de importanți sunt banii pentru ea și ce ar trebui să facă un bărbat pentru a fi acceptat de fetele ei.
La mulți ani, Rocsana! Cum te simți la 41 de ani?
-Mă simt extraordinar, mă simt mai tânăra decât la 20 de ani. Tocmai m-am întors dintr-o vacanță în Republica Dominicană, unde am fost cu fetele mele, cărora le-am explicat că această vacanță este de ziua noastră. Cea mare este născută tot la final de august, iar cea mică la început de septembrie. A fost minunat, am simțit că îmi retrăiesc copilăria alături de fetele mele, am jucat toată ziua volei în piscină, tenis, am înotat în ocean, n-am stat o secundă locului. Chiar mă întrebau fetele, care obosiseră, de unde am atâta energie și le-am spus că ele sunt sursa mea de energie, ele mă fac să mă simt tânără.
Ce-ți dorești de ziua ta? Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ai primit?
-De ziua mea am primit ce mi-am dorit. În fiecare an mi-am propus să vizitez un loc pe care nu l-am mai văzut și să merg împreună cu Mayra și Indira, pentru că mai încolo mă voi ruga eu de ele să meargă cu mine. Vacanța în Dominicană a fost cea mai mare bucurie pentru mine. Cel mai frumos cadou tot din partea lor l-am primit. Mi-au făcut un album cu poze, ca o carte groasă. Au pus poze de când erau mici, cu noi, și au scris câte un text la fiecare poză. Cred că au muncit câteva luni la cadoul meu. Când am văzut cartea nu mi-a venit să cred ce trăiri puternice pot avea copiii în general, nu numai ai mei. Uneori ei nu se pot exprima în cuvinte dar atunci când scriu ies niște lucruri atât de profunde la suprafață.
Dacă te-ai întâlni acum cu Rocsana cea mică, atunci când erai copil, ce i-ai spune?
-I-aș spune cât de mândră sunt de ea și de copilăria minunată pe care a ales s-o aibă. I-aș spune ce părinți minunați are, pentru că s-au ocupat de ea atât de frumos. În același timp i-aș spune că toate eforturile pe care le-a făcut când era mică au ajutat-o pe Rocsana de azi să fie așa, un exemplu minunat pentru copiii și familia ei. Că mi se pare incredibil faptul că Indira este exact Rocsana mică, identică. Plină de energie, iubește sportul, nu stă o secundă fără să facă ceva, iubește să învețe și să descopere, nu îi este frică de nimeni și de nimic în afară de Dumnezeu.
Cum este viața la Londra? În afară de mamă full time, cu ce te mai ocupi? Cum merge afacerea cu imobiliare?
-Viața este foarte frumoasă, pentru că m-am linștit foate tare de când m-am mutat aici acum 2 ani de zile. În România aveam o viață extrem de agitată și, când m-am mutat aici, știam exact ce vreau să fac, știam că vreau să devin agent imobilar, era un vis de-al meu neîmplinit. Făceam asta și în România, dar nu știa nimeni în afară de vecinii mei. ‘Microbul’ asta l-am avut mereu, de micuță, am învățat mai bine să fac asta odată ce m-am mutat în Londra. Afacerea merge foarte bine, din fericire. Nu mă așteptam, pentru că eu am intrat printr-o agenție englezească, una dintre cele mai bune. Am învățat multe pentru că am practicat mult.
Am făcut toate cursurile ca să devin agent, am dat toate examenele, le-am luat pe toate cu brio. Dar practica m-a ajutat. Mi s-a părut foarte greu la început, pentru că majoritatea vânzătorilor aveau o părere destul de proastă despre nația noastră, din păcate, și cam toți te întreabă de la început de unde ești. Chiar dacă susțin că nu-s rasiști, cam sunt. A trebuit să demonstrez că sunt bună în ce fac. Toți cei care mi-ai dat casele spre vânzare mi-au lăsat și cheile, au avut încredere în mine totală.
Nu ți-a fost greu să schimbi absolut tot în viața ta?
-Mi-a fost foate greu, pentru că eu am plecat în pandemie și discutam cu anumite persoane să începem un proiect nou în tv, eram fericită în perioada aceea chiar dacă nu mai aveam așa de multe spectacole, îmi mergea bine din punct de vedere profesional. Mai aveam o afacere în țară, făceam mai multe lucuri, nu aveam niciun motiv să plec. Dar fata mea cea mare a insistat să plecăm, ea își dorea foarte mult să studieze în Londra. Cea mică avea mulți prieteni în țară și nu prea dorea. Dar amândouă au decis să ne mutăm în Londra.
Cum a fost acomodarea?
-Mi-a fost greu pentru că știam că o să-mi văd părinții mai rar, asta m-a făcut să dau înapoi puțin înainte de drum. Am fost plecată câteva zile cu mama mea, am stat de vorba cu părinții mei, am realizat că sunt câteva ore de zbor între noi. Am luat-o prima dată ca pe o joacă când am plecat toate trei. Am zis să stăm puțin, să vedem dacă ne place. Când am ajuns și-au făcut prieteni atât de repede că nu mi-a venit să cred. În două săptămâni, amândouă spuneau că vor să doarmă la prietenele lor, sau ele să vină la noi. Primul weekend când au venit 5 fetițe la mine am zis că nu mai vreau așa ceva.
Cum arată programul vostru?
-În timpul săptămânii sunt agent imobiliar și mai am o slujbă în domeniul recrutării, pentru că eu am avut firma de recrutare filipineze în România. Am două fete care lucrează pentru mine, recrutez forță de muncă în continuare în domeniul medical. M-am axat pe medici și asistente medicale, acum recrutez și din România și asta chiar nu am mai spus-o până acum. De asemenea, recrutez studenți pentru universitățile din Anglia, cele mari. Am o viață plină, agitată și iubesc ceea ce fac.
De cântat mai cânți?
-Cânt în continuare pentru că în weekenduri organizez evenimente pentru români, am câteva locații, iar în afară de evenimente merg pe unde am petreceri, nunți, botezuri sau petreceri de firmă. Le organizez și mai fac un program de o ora de cântat.
Nu ți-a fost teamă de o țară străină, singură cu doi copii?
-Nu, nu mi-e teamă, chiar am o prietenă foarte bună care mereu când zice despre mine spune că aș fi în stare să plec oriunde în lumea asta, în orice condiții, pentru că m-aș descurca. Nu mi-a fost frică de schimbare, de mic copil am călătorit, am văzut toată lumea, mă adaptez foarte ușor. Aș putea să trăiesc oriunde, eu iubesc România, dar sunt conștientă că, pentru un viitor mai bun al copiilor mei, este ideal să trăiască în altă țară. Și de aceea am ales Anglia. Fata mea cea mare vrea la facultate în America, nu mă deranjează să trăiesc și acolo în viitor. Fetele mele îmi dau toată puterea de care am nevoie că să mă dezvolt și să mut munții din loc.
Cum a fost copilăria ta?
-Copilăria mea nu a fost o copilărie în care am avut timp să mă joc, să mă bucur, să mă distrez pentru că eu am făcut sport de performanță și tata a fost destul de dur în ceea ce privește educația mea. Nu mă lăsa să stau târziu afară, mă jucăm puțin în față blocului și atât. Bucuria mea era când mergeam la țară, eram cea mai fericită, toată viața mi-a plăcut la țară. În București, pentru că aici m-am născut, eram ocupată cu antrenamentele. De copil am făcut înot de performanță, după care am făcut judo mulți ani, stăteam numai prin cantonamente. Știam doar de școală și de antrenamente, nimic altceva. De distrat mai puțin, abia acum am inceput să recuperez.
Cum a fost relația cu părinții tăi? Ce ai învățat de la ei?
-Relația mea cu părinții a fost una extraordinară. Chiar dacă ambii erau foarte ocupați, tata preda la facultate, era foarte prins toată ziua, mama mea la fel, toată viața ei a lucrat în finanțe, nu aveau timp pentru noi. Pot spune că mi-au oferit un lucru extrem de important care nu se compară cu nimic, este vorba despre educație și disciplină, eu așa sunt datorită lor, s-au ținut de capul meu să fac sport când eram mică. Și sportul te disciplinează la maxim, asta încerc să fac și eu cu fetele mele.
Cum este mama Rocsana? Cât de greu este să fii și mamă și tată pentru fetele tale?
-Relația mea cu fetele este o relație minune, incredibilă, o conexiune foarte puternică, ar trebui să fie așa orice relație mamă-copil. Nu este greu deloc să fiu și una și alta, este aceeași responsabilitate. Și dacă aveam un bărbat știu că greul ar fi picat pe mine, făceam totul singură ca să dețin controlul. Am descoperit că știu să schimb becuri, că știu să folosesc bormașina sau să repar lucruri prin casă, să tund gazonul. Și dacă vreodată o să apară o parte masculină o să fie ok, eu nu spun nu, dar nici ușor nu o să-i fie. Este greu să intri într-un cerc așa de bine închegat. Va trebui să iubească fetele, cel mai important este să văd dacă el îmi va iubi copiii.
Nu a fost puțin greu să fii o mamă așa de tânăra?
-Am vrut să fiu o mama tânăra, să facem totul împreună, tocmai de aceea tot ce se întâmplă se întâmplă în cercul nostru, toate activitățile le avem împreună, chiar dacă nu am timp mereu. Aici orice activitate este de dimineață până la ora 3, după ora asta nu se mai întâmplă nimic. M-am organizat în așa fel ca, după ce le iau de la școli, să fie timpul nostru și ele nu simt că au o mama atât de ocupată. Sunt foarte mândre de mine, dar nu vreau să simtă că, de fapt, nu e așa de ușor, vreau să fie fericite și să se bucure de tot cee a ce le ofer, să vadă că viața poate să fie frumoasă dar că nu este mereu roz.
Le educi așa cum ai fost tu educată?
-Da, pentru ca mama Rocsana este o leoaică, este extrem de dură, nu știu dacă e un lucru bun sau rău, așa le-am învățat pe fete, ne înțelegem doar din priviri. Nu le-am bătut niciodată, mai ridic tonul din când în când, dar în momentul în care m-am uitat în ochii lor au înghețat dacă fac vreo prostie. Am avut mereu respect față de părinții mei și acea frică, dar nu cauzată de bătaie. Pur și simplu îi respectam prea tare și îmi era frică să fac vreo greșeală. Așa sunt și fetițele mele, au parte de o educație bună și n-o să-mi pară rău când vor pleca de acasă. O să știu că le-am pregătit pentru viață și le-am oferit tot ceea ce am crezut că le este necesar pentru un drum bun și mai puțin complicat.
Ce lucruri ai învățat de la fetele tale?
-De la fetițele mele am învățat că nu există nu se poate, și mi-au demonstrat acest lucru, chiar dacă înainte mai spuneam că e greu și complicat. Am învățat că poți să ai o putere extraordinară atunci când ești la pământ, te poți ridica într-un mod incredibil și asta datorită copiilor, pentru că numai ei îți pot oferi o astfel de super putere.
Cum era Rocsana de acum 20 ani în comparație cu Rocsana de acum?
-Acum 20 de ani Roscana era genul de domnișoară extrem de responsabilă în ce făcea cu job-ul, cu familia chiar dacă nu aveam copii atunci, mereu am fost așa. Mi-a plăcut să fac bani, să cumpăr case, să pregătesc un viitor pentru mine și familia mea. Știam că voi avea copii, știam că voi ajunge în acest moment. Nu mi-a plăcut să pierd nopțile, să stau în cluburi până dimineață, să arunc banii pe tâmpenii, mereu am investit și asta m-a ajutat foarte tare.
Cât activai în România, presa te-a urmărit nonstop. A fost vreodată un moment în care ai plâns, când te-a durut ce au scris?
-Nu, n-am plâns niciodată. Când ești persoană publică este normal să se scrie și de rău. Eu mi-am asumat acest lucru, știam că vor scrie și așa, de multe ori nu am vrut să stau de vorba cu ei. Poate eram obosită din cauza faptului că mereu trebuia să fiu drăguță cu toți cei din presă, că fiu atentă la detalii, să nu-i supăr, să le răspund mereu la telefon. Asta până într-o zi când am spus: dar de ce să fac asta, cu ce mă ajută pe mine acest lucru? nu mai vreau. Nu m-a încântat să apar în presă, nu am fost genul de vedetă care să cheme paparazzi pe la restaurante sau să fiu disperată să apar.
Presa nu a știut cu cine am eu copiii până nu am vrut să spun, la șapte ani distanță. Nu am confirmat vreo relație cu un bărbat, am ținut la viața mea privată. Când au scris neadevăruri mi-a părut rău că poate sufereau părinții mei, dar am avut grijă să plătească toți cei care au scris lucruri mai puțin frumoase. Pe unii i-am dat în judecată, alții și-au cerut scuze. Nu am fost genul de persoană publică care să accepte toate măgăriile celor din presă. Tocmai de aceea am o relație bună cu ei, pentru că știu că trebuie să fie corecți cu mine așa cum sunt și eu cu ei.
Îți mai este dor de televiziune? Cum ar trebui să arate oferta ca să te întorci?
-Da, televiziunea va rămâne marea mea iubire, o am în sânge. Nu pot să spun că n-aș accepta un proiect dacă ar există ceva înregistrata. Mai mult de două zile pe săptămâna nu am cum să stau în România. Am mai avut discuții, era vorba de o emisiune în direct și nu am putut. Dar toate la timpul lor, dacă o să vină momentul cu siguranță ne vom mai vedea prin țară. Am avut aici o colaborare cu Netflix, am apărut cu fetița cea mică într-un film și poate va fi un proiect aici în televiziune.
Ce-ți mai aduci mainte de perioada petrecută alături de Mihaela Rădulescu? Ce ai învățat de la ea?
-Mie mi-a plăcut foarte mult de Mihaela, este o femeie extrem de puternică, o leoaică în adevăratul sens al cuvântului. Am învățat multe de la ea pentru că eram la început în televiziune, știam că o să ajung să am propria mea emisiune, deoarece știam de ce sunt în stare. Colaborarea cu Mihaela Rădulescu mi-a prins foarte bine, am învățat ce înseamnă să fii cu adevărat un prezentator, ceva ce nu prea mai întâlnești în televiziunile din România. Nu cred că mai poate fi pus în practică ce am învățat noi în trecut, în atâția ani de televiziune, pentru că nu-ți prea mai găsești locul potrivit. Dar nu ști niciodată ce se mai poate schimba.
Cum a fost viața de actriță? Îți ai aduci aminte două întâmplări de la filmări?
-Doamne, a fost o viață extrem de palpitantă! Atunci când jucam în “Trăsniții” rămăsesem însărcinată cu cea mică, în “Chiquittitas” cu Mayra, eu practic cu ambele sarcini am jucat. Mi-a plăcut foarte tare, am avut parte de niște echipe extraordinare. Dl Lazarov, Dumnezeu să-l aibă în pază, avea o grijă mare de mine la filmare, Augusta Lazarov la fel, Liviu Vârciu era alături de mine non stop. Îmi aduceau fructe pe platou, mâncam câte 5 ciorbe pe zi , numai asta aș fi mâncat. Erau disperați toți pentru că îmi luam o grămadă de pauze pentru ciorbe.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta?
-Au fost mai multe, dar cele mai îngrozitoare au fost atunci când am avut probleme foarte mari cu sarcinile. Prima dată era s-o pierd pe Mayra din cauza unui accident de mașină. În ultima lună de sarcină nu mai purtam centură, pentru că în lege nu era obligatoriu să porți mai ales dacă aveai o burtă mare ca a mea. Dumnezeu ne-a salvat în ziua aceea. Înainte să plec de acasă am avut un instinct și mi-am pus centura. Am luat-o spre Băneasa și, aproape de intersecție, a venit pe contrasesn o Dacie neagră, cu viteză, și a intrat frontal în mine. M-am panicat foarte tare și am crezut că s-a întâmplat ceva cu copilul. Când am ajuns la spital totul era bine.
Al doilea moment îngrozitor a fost când am născut-o pe Indira. Parcă Dumnezeu mi-a dat un semn în dimineața aceea și l-am întrebat pe medic dacă are destul sânge, în cazul în care s-ar întâmpla ceva. El mi-a spus să stau liniștită, am intrat în sală, totul era ok până au început toți să se panicheze. Îi vedeam cum încearcă să scoată copilul care nu mai ieșea. Când m-am trezit eram la reanimare și nu a vrut nimeni să-mi spună nimic. Fata era bine, dar pierdusem foarte mult sânge. Acolo s-a făcut o greșeală, nimeni nu și-a asumat-o, nu mi-au spus nici azi ce a fost sau de unde au făcut rost de sânge atât de repede pentru transfuzie. Mulțumesc lui Dumnezeu că suntem toate 3 bine acum!
Dacă ar fi s-o iei de la început, ce greșeli nu ai mai repeta?
-Dacă ar fi s-o iau de la început aș repeta toate greșelile și poate aș mai face câteva, pentru că datorită acestor greșeli m-am format atât de frumos și am învățat atât de multe lucruri. Atunci când fetele mele greșesc nu le pedepsesc și nu le cert, oricât de mare ar fi greșeala, doar le explic ce au făcut și încerc să mă asigur că învață din propriile greșeli. Mayra de exemplu este la adolescență acum, dar este cea mai bună prietenă a mea și, orice i s-ar întâmpla sau ar face, îmi spune imediat.
Ca femeie, care este cel mai mare regret al tău?
-Nu regret absolut nimic, am făcut tot ce mi-am dorit, visul să fiu mamă tânără s-a împlinit. Nu regret că nu am parte de familia completă, de căsătorie și soț. Nu regret pentru că eu am ales așa și consider că felul acesta este cel mai bun pentru mine și fete până când circumstanțele se vor schimba.
Ce înseamnă banii pentru tine?
-Înseamnă mult, dar nu totul. Îmi place să am bani, să fac bani atât de mulți încât să am ce-mi doresc, dar nu foarte mulți pentru că asta înseamnă să-mi pierd libertatea și nu vreau. Îmi doresc să călătoresc, să merg în orice vacanță, să trăiesc frumos. Vreau să le ofer fetelor școlile care să le formeze și care sunt potrivite pentru ele, pentru nevoile și nivelul lor. Nu vreau mai mult, nici mai puțin, vreau exact ce ne trebuie în momentul asta.