News

Românii muncesc mai mult pentru stat decât pentru ei. Șase luni de trudă pentru biruri

Românii trudesc șase luni doar pentru a-și plăti birurile către stat. „Oamenii muncesc dar se adâncesc în sărăcie”, spun analiștii
16.07.2023 | 22:02
Romanii muncesc mai mult pentru stat decat pentru ei Sase luni de truda pentru biruri
Românii au printre cele mai mici salarii din UE dar statul le pune noi biruri / Foto: Hepta
ADVERTISEMENT

Românii muncesc mai mult pentru stat decât pentru ei. Abia din luna iunie a anului muncesc și pentru ei. Practic, până la data de 19 iunie, românii au lucrat să-și plătească taxele la stat și abia după această dată au lucrat pentru ei înșiși.

Trudă pentru taxe și impozite

Astfel, data de 19 iunie este „Ziua libertății fiscale” pentru salariații români. „Ziua libertății fiscale”, valabilă și în alte țări, este prima zi din an începând de la care contribuabilii dintr-o țară au acumulat suficienți bani pentru a putea plăti taxele obligatorii pe care le datorează statului.

ADVERTISEMENT

Taxele, impozitele, în general dările către stat reprezintă unul din marile stresuri la care sunt expuși angajații din România. Cu un stat care nu mai știe pe ce să mai pună biruri, sau să le mărească în cazul „viciilor”, cu salarii printre cele mai mici din Uniunea Europeană, dar cu cele mai mari scumpiri, românii se văd în situația de a munci mai mult pentru stat decât pentru ei.

Luate împreună, zilele pe care un angajat din România trebuie să le muncească, pe un salariu mediu, doar pentru a-și plăti birurile către stat, românii lucrează șase luni. Abia după „Ziua libertății fiscale”, din 19 iunie, pot spune că muncesc și pentru ei, desi și de aici încolo calculele sunt relative și variază în funcție de individ, salariu, etc.

ADVERTISEMENT

Din 100 de lei, doar 53 rămân în buzunar

„Dacă ar fi să plătim exclusiv cele mai importante taxe şi impozite, cum ar fi taxele locale, impozitul pe venit ori TVA-ul, pentru un an de zile, fără alte cheltuieli, am achita datoria abia în luna iunie. Astfel, din 100 de lei câştigaţi, doar 53 de lei rămân în buzunarele românilor”, potrivit Antena3 CNN.

Analistul economic Adrian Negrescu a declarat, potrivit sursei citate, că statul român, incapabil de alte măsuri de relansare economică, mărește doar taxele, evident aceasta traducându-se prin sărăcirea contribuabililor și recesiune.

ADVERTISEMENT

„Oamenii se adâncesc în sărăcie”

„Peste 60% din ceea ce câștigăm înseamnă taxe, impozite sau TVA, astfel încât, din păcate, muncim mai mult pentru stat decât pentru noi. Din păcate, pe măsură ce taxele cresc, oamenii se adâncesc în sărăcie, iar această consecință se va traduce, într-o recesiune puternică, pe care este posibil să o urmăm în următorii doi sau trei ani”, a declarat Adrian Negrescu.

„Un român încasează al doilea cel mai mic salariu anual din UE, de 14.397 euro (față de 13.381 euro, anul trecut) şi este taxat cu 46,3% din acest venit, ceea ce îi lasă al doilea cel mai mic venit disponibil, în sumă absolută, de 7.729 euro (față de 7.183 euro, anul trecut)”, scrie și Economedia.

ADVERTISEMENT

Codași la colectare, inventivi la biruri

În timp ce România se află la baza clasamentului țărilor din blocul comunitar în ceea ce privește colectarea de bani către buget, la inventivitate nu stă rău, de exemplu în acest an introducându-se impozitul pe bacșiș.

Ziua libertății fiscale”, valabilă și în alte țări, este prima zi din an începând de la care contribuabilii dintr-o țară au acumulat suficienți bani pentru a putea plăti taxele obligatorii pe care le datorează statului.

Este o ilustrare simplificată a ratei medii de impozitare. Acest concept a fost dezvoltat de omul de afaceri american Dallas Hostetler în 1948. El l-a protejat prin drepturi de autor. Dallas Hostetler a calculat Ziua Libertății Fiscale în Statele Unite ale Americii pe perioad a două decenii.

Ziua libertății fiscale este o modalitate obiectivă și simplă de a compara povara fiscală asupra gospodăriilor și, prin urmare, este menită să măsoare nivelul de libertate al indivizilor în raport cu autoritățile publice. Ea se bazează pe axioma că cheltuielile publice nu sunt, prin natura lor, liber consimțite, în timp ce cheltuielile private, într-un stat liberal, sunt.

ADVERTISEMENT
Tags: