Topul miniștrilor care au stat cel mai puțin în funcție. Care sunt ministerele unde s-au înregistrat cele mai scurte mandate

Deși o funcție foarte râvnită de politicieni, calitatea de ministru este deseori un scurt preambul la concediere întrucât șansele de a sta în funcție măcar doi ani sunt minime. Portofoliul în care sunt „șansele” cele mai mari să fii dat repede afară este cel al Sănătății, pe când funcția de ministru de Externe este ceva mai stabilă. Însă recordmanii absoluți sunt un ministru de Interne și unul al Educației care au au părăsit funcția după o săptămână sau mai puțin.

România a avut 25 de guverne în 33 de ani

FANATIK  a analizat stabilitatea funcției de ministru după decembrie 1989 în cazul a nouă ministere de prim rang din cadrul guvernelor care s-au succedat în cei 33 de ani de la căderea regimului comunist: Afaceri Interne, Afaceri Externe, Justiție, Apărare, Agricultură, Educație, Sănătate, Transporturi și Finanțe. Instabilitatea funcției de ministru este inevitabil legată de cea a funcție de prim-ministru întrucât România a avut 25 de guverne, conduse de către 18 premieri. Precizăm că în calcul nu au fost luate interimatele la numărarea miniștrilor pentru fiecare portofoliu.

În medie, premierii României nu au stat doi ani în funcție. Doar doi dintre ei ai condus un singur guvern de-a lungul unei întregi legislaturi, adică de-a lungul celor patru ani care despart alegerile parlamentare: Nicolae Văcăroiu (1992-1996) și Adrian Năstase (2000-2004). Mulți dintre miniștrii selectați inițial de către cei doi premieri s-au menținut în funcție până la finele mandatului. Lor ar putea să li se adauge și Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru în 2004-2008, însă acesta a condus două guverne distincte, al doilea după eliminarea PDL de la guvernare. Cel mai puțin a rezistat la Palatul Victoria Sorin Grindeanu (4 ianuarie 2017 – 29 iunie 2017), acesta deținând și tristul record al demiterii printr-o moțiune de cenzură inițiată de propriul partid, PSD. Teoretic, cel mai scurt mandat l-a avut primul guvern Orban (noiembrie 2019 – martie 2020), însă demiterea acestuia prim moțiune de cenzură a dus tot la instalarea unui cabinet condus de Ludovic Orban, în aceeași componență. Trebuie menționat și Victor Ponta care nu a fost prim-ministru patru ani (mai 2012 – noiembrie 2015), dar a condus nu mai puțin de patru guverne succesive, în diverse formule în care PSD a guvernat cu și fără PNL, cu și fără UDMR, dar întotdeauna cu UNPR-ul lui Gabriel Oprea.

Cea mai riscantă funcție de ministru din întregul guvern este cea de ministru al Sănătății, portofoliu în care s-au succedat nu mai puțin de 27 de miniștri. Cel mai mult a stat în fruntea ministerului Eugen Nicolăescu, care este de meserie economist, însă și acesta a avut nevoie de două mandate pentru a ajunge la aproape cinci ani în această funcție: august 2005 – decembrie 2008, decembrie 2012 – februarie 2014. Tot două mandate au avut Daniela Bartoș (PSD), în perioada august – decembrie 1996 și decembrie 2000 – iunie 2003, și Vlad Voiculescu, în mai 2016 – ianuarie 2017 și decembrie 2020 – aprilie 2021. Sănătatea a fost primul portofoliu care a rămas fără ministru din cauza unui scandal de plagiat, cel al lui Mircea Beuran (iunie – noiembrie 2012). Cel mai scurt mandat l-a avut Raed Arafat, cumva paradoxal ținând seama că acesta este secretar de stat de aproape două decenii în guverne de diverse culori politice. Pe 1 octombrie 2012, Vasile Cepoi a demisionat acuzațiilor de conflict de interese, iar interimar a fost desemnat Arafat. După numai o zi, interimatul a fost preluat de premierul Victor Ponta care a exercitat funcția până pe 8 noiembrie când l-a desemnat pe același Arafat. Nici ca ministru plin nu a avut mai mult noroc Raed Arafat întrucât după o lună au urmat alegerile parlamentare, iar în noul guvern care s-a format după acestea, deși tot al USL, funcția de ministru i-a fost dată lui Nicolăescu, pe 21 decembrie 2012. De altfel, demisiile sau demiterile de la Sănătate s-au succedat atât de repede încât asigurarea interimatului acestui portofoliu a devenit un risc serios pentru ceilalți miniștri, chiar dacă nu au avut legătură cu domeniul. Valeriu Stoica, Ionel Blănculescu, Adriean Videanu, Victor Ponta, Dacian Cioloș, Florin Cîțu au devenit, pentru scurte perioade, miniștri ad interim ai Sănătății, în afara celor 27 de titulari permanenți ai postului.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Miniștri pentru o săptămână. Cele mai scurte mandate

Pe locul 2 al clasamentului celor mai instabile portofolii sunt, ex aequo, trei ministere: Interne, Transporturi și Finanțe. La Ministerul Afacerilor Interne, cel mai scurt mandat l-a avut Nicolae Moga, 24 – 30 iulie 2019, ceea ce îl face deținătorul recordului absolut a celei mai scurte prezențe într-un guvern. Senatorul Moga fusese numit în urma demisiei lui Carmen Dan, provocată de scandalul crimelor de la Caracal și a modului catastrofal în care au acționat polițiștii în acest caz. Nicolae Moga și-a început mandatul cu o declarație foarte „tonică”: „Nu am vrut să ocup această funcție, dar dacă tot a fost să fie…” Înarmat cu această filosofie, Moga s-a dus la Caracal să supervizeze cum stau lucrurile la fața locului. „Lucrurile aici… lucrurile nu au o cale de întoarcere. Nu pot să vă spun cum s-a acţionat pentru că tragedia e atât de mare încât vedeţi că nici nu pot să vorbesc coerent acum pentru că… de aia sunt şi aici. Vreau să vă asigur cu toată convingerea că sunt aici până la finalizarea anchetei. Nu voi pleca de aici”, a spus Moga, declarație care a nedumerit pe toată lumea. Conștient că MAI e o căciulă prea mare pentru el, ministrul s-a dus la București și și-a prezentat demisia. Totuși, trei miniștri de Interne au reușit să stea destul de mult în funcție și chiar să aibă două mandate: Ioan Rus (decembrie 2000 – iunie 2004, aprilie – august 2012), Gabriel Oprea (decembrie 2008 – ianuarie 2009, ianuarie 2014 – noiembrie 2015) și Vasile Blaga (decembrie 2014 – aprilie 2007, octombrie 2009 – septembrie 2010). Este de remarcat faptul că prima ședere a lui Oprea la MAI s-a soldat nu doar cu retragerea sprijinului politic al PSD, ci și cu excluderea sa din partid din cauza unor dispute legate de numirile în minister.

La Ministerul Transporturilor, cel mai scurt mandat l-a avut Anton Ionescu, 63 de zile în februarie – aprilie 1998. El a fost numit după retragerea miniștrilor PD din guvernul Ciorbea. Ionescu îl înlocuise pe Traian Băsescu, însă după demiterea lui Ciorbea, în guvernul lui Radu Vasile portofoliul Transporturilor a fost ocupat din nou de Băsescu. Astfel, fostul președinte este singurul cu trei mandate: aprilie 1991 – noiembrie 1992, decembrie 1996 – februarie 1998 și aprilie 1998 – iunie 2006. Însă recordul de păstrare neîntreruptă a funcției este deținut de Miron Mitrea, care a fost ministru în 2000 – 2004, pe întreaga durată a guvernului Năstase. Funcția a fost deținută de două ori de către Anca Boagiu (iunie – decembrie 2000, septembrie 2010 – februarie 2012), Radu Berceanu (iunie 2006 – aprilie 2007, decembrie 2008 – septembrie 2010) și Răzvan Cuc (ianuarie – octombrie 2017 și februarie – noiembrie 2019).

Ca și în cazul lui Mitrea, Mihai Tănăsescu a fost singurul ministru de Finanțe din guvernul Năstase, după cum și Florin Georgescu a ocupat postul pe întreaga durată a guvernului Văcăroiu. Georgescu a mai fost ministru de Finanțe și în guvernul Ponta I (mai – decembrie 2012). Câte două mandate, dar relativ scurte au avut și miniștrii Sebastian Vlădescu și Eugen Teodorovici. Cel mai ghinionist a fost Bogdan Drăgoi, ministru în guvernul Ungureanu, cabinet care a fost demis la trei luni după instalarea în funcție.

Un alt portofoliu „riscant” este Ministerul Educației, cu 24 de miniștri în 33 de ani. Aici îl găsim pe ocupantul celei de-a doua poziții în topul miniștrilor cu cel mai scurt mandat. Ioan Mang a fost ministru în perioada 7-15 mai 2012, iar în cele opt zile presa și adversarii politici l-au potopit cu acuzații de plagiat, astfel că a trebuit să renunțe la funcție. Cu toate că plagiatul era evident și repetat, PSD a avut grijă de Mang astfel că acum acesta ocupă o funcție de deputat. La Educație, singurul care a avut un mandat pe durata unei întregi legislaturi a fost Liviu Maior, în guvernul Văcăroiu (1992-1996). Pe de altă parte, în acest domeniu avem singura persoană care a ocupat de patru ori același portofoliu, anume Ecaterina Andronescu: decembrie 2000 – iunie 2003, decembrie 2008 – octombrie 2009, iulie – decembrie 2012 și noiembrie 2018 – august 2019. Două mandate a avut și Sorin Cîmpeanu, însă al doilea i-a fost scurtat tot de un scandal de plagiat.

Digisport.ro

Cum a reacționat Ilie Dumitrescu după ce a aflat cine l-a umplut de sânge pe Mihai Stoica

Predoiu, ministru în șapte guverne

Odată cu Ministerul Apărării Naționale, intrăm în zona portofoliilor cu un grad mai mare de stabilitate, cu doar 21 de miniștri. Ioan-Mircea Pașcu a fost singurul ministru al Apărării din guvernul Năstase, iar Niculae Spiroiu (aprilie 1991 – martie 1994) a ocupat postul în trei guverne succesive: Roman II, Stolojan și Văcăroiu. Aproape trei ani s-au menținut în funcție și Gabriel Oprea (decembrie 2009 – mai 2012) și Mircea Dușa (decembrie 2012 – noiembrie 2015), acesta din urmă în guvernele Ponta II, Ponta III și Ponta IV. Cel mai scurt mandat l-a avut Constantin Dudu Ionescu (februarie – aprilie 1998) care a pățit ce i s-a întâmplat și lui Anton Ionescu, adică a fost numit două luni după ieșirea temporară din guvern a PD, până când premierul Ciorbea a fost demis. Numai că Ionescu a fost compensat cu un al minister, cel de Interne, în guvernul Vasile.

Ministerul Justiției a avut doar 20 de miniștri, cu Valeriu Stoica care s-a menținut în funcție în toate guvernele CDR din 1996-2000, și cu Cătălin Predoiu care a ocupat funcția în trei rânduri, supraviețuind la MJ inclusiv unor alegeri care s-au soldat cu schimbarea puterii. Primul mandat l-a început în februarie 2008, în guvernul Tăriceanu II, însă a fost menținut în funcție și în următoarele trei guverne, conduse de premieri PDL: Boc I, Boc II și Ungureanu. Predoiu s-a reîntors la minister în perioada guvernelor Orban I și Orban II (noiembrie 2019 – decembrie 2020), însă în guvernul Cîțu, PNL a fost nevoit să cedeze portofoliul celor de la USR. După ieșirea acestui partid de la guvernare, Predoiu s-a reîntors odată cu guvernul PNL-PSD, astfel că Predoiu are, în momentul de față, 6 ani și 9 luni de activitate ministerială, ceea ce îl face  deținător al recordului de cea mai îndelungată prezență în fruntea unui singur minister. La polul opus este Florin Iordache care a avut nevoie de numai 35 de zile (4 ianuarie – 9 februarie 2017) pentru a scoate din sărite o nație întreagă prin OUG 13, a cărei promovare a provocat ample demonstrații de stradă. Iordache „Altă Întrebare” a trebuit să renunțe la funcția ministerială, însă după patru mandate de deputat, PSD tot nu l-a abandonat și acum este președintele Consiliului Legislativ.

Același număr de miniștri, 20, au trecut și pe la Ministerul Agriculturii. Chiar dacă nu au fost miniștri cu mandate foarte lungi, durata medie a fost una destul de mare. Petre Daea are trei mandate (iulie – decembrie 2004, ianuarie 2017 – noiembrie 2019, iunie 2022 – prezent), însă ca durată încă nu a depășit recordul lui Ilie Sîrbu (decembrie 2000 – iulie 2004, decembrie 2008 – octombrie 2009). Alexandru Lăpușan a stat doar trei luni în funcție, la finele anului 1996, după care au urmat alegerile parlamentare ce au determinat venirea la putere a coaliției CDR – USD – UDMR. Tot atât a rămas în funcție și Stelian Fuia, acesta fiind membru în ghinionistul cabinet Mihai-Răzvan Ungureanu care a fost demis prin moțiune de cenzură după numai 100 de zile.

MAE, cel mai sigur job de ministru

Ministerul Afacerilor Externe este portofoliul cu cea mai mare stabilitate, cu numai 17 miniștri care s-au perindat în funcție. Mircea Geoană a fost singurul ministru de Externe în guvernul Năstase (2000-2004), după cum Theodor Meleșcanu a fost unicul din guvernul Văcăroiu (1992-1996). Meleșcanu deține însă și locul 3 din clasamentul celor mai scurte mandate, cel din perioada 10 – 24 noiembrie 2012. După primul tur al alegerilor prezidențiale din acel an, Titus Corlățean a demisionat de la MAE din cauza problemelor privind organizarea scrutinului în străinătate. În locul său a fost numit Meleșcanu, însă organizarea din turul II a suferit de aceleași probleme. Furia alegătorilor din diaspora a fost cu atât mai mare cu cât, invitat să comenteze aglomerația de la secțiile din Paris, ministrul le-a recomandat românilor aflați în capitala Franței să meargă să voteze la secția din orașul Nancy, unde nu era coadă. „Este un oraș superb, leagănul Art Nouveau care s-a creat în Franța și care este bine cunoscut și în România”, a spus Meleșcanu. Considerațiile de ordin estetic au produs nervozitate întrucât Nancy se află la 384 de kilometri de Paris. Este ca și cum ai trimite un bucureștean să voteze la Pașcani. Normal că reacția de indignare a determinat demisia lui Meleșcanu însă acesta a ocupat pentru a treia oară funcția în guvernele Grindeanu, Tudose și Dăncilă, în perioada ianuarie 2017 – septembrie 2019, când ALDE s-a retras de la guvernare. În total, Teodor Meleșcanu are 6 ani și 7 luni ca ministru de Externe. Recordul său are șanse să fie depășit de către ministrul în funcție, Bogdan Aurescu. Acesta a ocupat prima dată acest post în guvernul Ponta IV (noiembrie 2014 – noiembrie 2015), pentru ca, din noiembrie 2019 să fie din nou ministru de Externe. Până acum are 4 ani și 5 luni de când este ministru de Externe și, teoretic, va rămâne pe post până la alegerile parlamentare de la finele anului viitor.