Fiul preotului Sovac din Tesvi a venit pe lume în vremea domniei regelui Ahab, ceea ce înseamnă că a trăit cu mai bine de 800 de ani înainte de Isus Hristos. Vechiul Testament vorbește frecvent despre faptele sale.
Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul este socotit protopărintele monahismului creștin, fiind ales de Dumnezeu să-l certe aspru pe regele Ahab și pe cei care-l urmau pe calea păgânească a adorării lui Baal.
Pomenit de calendarul ortodox, în fiecare an, în data de 20 iulie, acest Sfânt aduce foarte multe tradiții și obiceiuri, multe dintre acestea având mare legătură cu fenomenele meteorologice.
Spre exemplu, una dintre cele mai importante tradiții pentru această zi spune că dacă plouă sau tună atunci Ilie se plimbă pe cer cu carul său în foc și că deține puterea de a opri ploaia.
O altă tradiție din popor spune că în ajunul zilei de 20 iulie fetele merg noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbracă și se tăvălesc goale prin cultură, apoi se îmbracă și pleacă acasă.
În cazul în care în noaptea dintre Sfântul Ilie visează cânepa verde, atunci este semn că se vor mărita cu flăcăi tineri și frumoși. Dacă în visul lor apare cânepa uscată, înseamnă că se vor căsători cu bărbați bătrâni.
Unii oameni cred că în noaptea de dinaintea Sfântului Ilie Cerurile se deschid și toate dorințele pe care și le pun ajung să se îndeplinească. Pentru asta oamenii trebuie să țină un anumit ritual și să închine o rugăciune către Sfântul Ilie.
Gunoiul nu se scoate afară cu o noapte înainte de cinstirea Sfântului Ilie. Gospodina casei trebuie să mimeze că dă cu mătura și scoate gunoiul la miezul nopții din casă spre afară și invers.
Un alt obicei amintește că nu se consumă mere până pe 20 iulie când este cinstit Sfântul Ilie, fiind considerate fructele acestuia. Totodată, merele nu trebuie să se bată unul de altul pentru a nu cădea grindina.
Tot în ziua de Sfântul Ilie credincioșii păstrează o tradiție încă de la primele ore ale dimineții. Ei merg pe câmp pentru a culege plante de leac, în special busuioc care are menirea de a aduce spor în casă.
Această plantă este pusă la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. În trecut, pe 20 iulie, oamenii obișnuiau să adune și plante necesare pentru vrăji și farmece.
Busuiocul se duce la Biserică pentru a fi sfințit, iar la întoarcerea acasă femeile îl pun pe foc. Cenușa care rezultă se folosea odinioară în scopuri terapeutice, atunci când copiii făceau bube la gură.
Așa cum este de așteptat în această zi de mare sărbătoare nu se spală, nu se coase și nu se face curățenie. Este o zi de odihnă.