Trecutul întunecat al lui Aleksei Navalnîi. De ce ”eroul Occidentului” nu era iubit în Ucraina

Aleksei Navalnîi, în vârstă de 47 de ani, a murit vineri în închisoarea din Siberia, acolo unde își executa pedeapsa de 19 ani pe care a primit-o după întoarcerea în Rusia, în ianuarie 2021. Acest gest, venit după ce primise tratament în Germania ca urmare a unei otrăviri, a contribuit și mai mult la imaginea sa de erou și lider al opoziției din Rusia în fața regimului lui Vladimir Putin. „Aleksei Navalnîi este un erou, iar Vladimir Putin este un laș”, titra un comunicat al Institutului McCain din Statele Unite.

Aleksei Navalnîi, eroul Occidentului

Anthony Blinken l-a numit “o voce pentru milioane și milioane de ruși”, iar anul trecut personalități din lumea academică și politică, printre aceștia numărându-se și Lech Walesa, l-au nominalizat pentru premiul Nobel pentru Pace. Cu un an înainte, Aleksei Navalnîi era personajul central al unui documentar ce avea să câștige premiul Oscar. Acum, moartea lui într-una din închisorile regimului de la Kremlin nu va face decât să cimenteze imaginea de erou al libertății, ucis de un regim criminal.

„Să nu facem nicio greșeală, Putin l-a asasinat pe Navalnîi. A făcut acest lucru pentru că Navalnîi a fost suficient de curajos pentru a-i ține piept lui Putin. A făcut acest lucru pentru că Navalnîi a oferit poporului rus o alternativă la cleptocrație și represiune. Aceasta este o zi tragică pentru familia lui Navalnîi, dar și pentru Rusia”, a scris pe Twitter omul de afaceri Bill Browder, devenit și el o țintă a regimului de la Kremlin, după anunțul morții lui Navalnîi. (El este cel care l-a angajat pe avocatul Sergei Magnitsky).

Acesta este narativul care s-a răspândit în întreaga presă occidentală, purtat de mesajele formatorilor de opinie și liderilor politici. Președintele ucrainean s-a limitat însă l-a a afirma că „în mod evident a fost ucis de Putin”. În spatele acestui narativ însă se ascunde un personaj cu episoade ce ridică semne de întrebare în trecutul său.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

Acest lucru a fost semnalat de analistul canadian Colby Badhwar. „Jurnaliștii occidentali neștiutori ar trebui să vorbească cu câțiva ucraineni, georgieni și alții care au suferit de pe urma agresiunii rusești înainte de a-și scrie predictibilele necrologii elogioase ale lui Navalnîi”, a scris acesta pe Twitter.

Trecutul întunecat al lui Navalnîi

Pe lângă imaginea recentă de voce a opoziției democratice, Navalnîi are însă în spate mai multe episoade ce ridică o serie de întrebări. În documentarul premiat cu Oscar, Navalnîi este întrebat despre prezența sa la marșurile naționaliste din Moscova, vizibil iritat, acesta le sugerează să consulte interviurile sale anterioare pe această temă, adăugând că strigătele de Sieg Heil de la aceste mitinguri nu l-au deranjat.

Reputația de ultranaționalist a lui Navalnîi are la bază declarații și acțiuni vechi de mai bine de un deceniu. În 2007, el a fost dat afară din partidul socialist-democrat Iabloko, unde fusese șeful adjunct al filialei din Moscova, pentru a înființa o nouă mișcare politică. El și co-fondatorii săi și-au numit mișcarea NAROD, cuvântul rusesc pentru “popor” și, în cazul lor, de asemenea, un acronim pentru Mișcarea de Eliberare Națională Rusă. Unul dintre co-fondatori a fost Zakhar Prilepin, un renumit scriitor, care ulterior a luptat pentru separatiștii pro-ruși din sud-estul Ucrainei și s-a alăturat unui partid socialist pro-Kremlin la începutul anului 2021.

Navalnîi a înregistrat două videoclipuri pentru a prezenta noua lor mișcare. Unul dintre ele a fost un argument de 40 de secunde în favoarea dreptului la arme de foc. Celălalt, de un minut, îl înfățișa pe Navalnîi îmbrăcat ca un dentist, prezentând o parabolă ușor confuză care compara conflictul interetnic din Rusia cu carii și susținea că fascismul poate fi prevenit doar prin deportarea migranților din Rusia. Navalnîi și-a încheiat monologul cu “Avem dreptul de a fi ruși [etnici] în Rusia. Și vom apăra acest drept”. Doi ani mai târziu, Navalnîi a luat parte la Marșul Rusiei, o demonstrație anuală la Moscova a ultranaționaliștilor unde sunt prezente simbolurile naziste.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

Un avocat veteran al drepturilor omului a povestit cum a rupt relația cu Navalnîi din cauza opiniilor sale din acea perioadă. “Când mi-a spus că viitorul în Rusia aparține doar procesului politic naționalist rusesc, iar eu i-am spus: “Bine, băiete, nu mai vorbim””, a declarat, pentru Al Jazeera, Lev Ponomaryov, care conduce grupul For Human Rights, cu sediul la Moscova, și care se află pe lista neagră a Kremlinului ca “agent străin”.

Navalnîi a participat de trei ori la Marșul Rusiei și, în 2011, a declarat că fiecare dintre acestea a fost “un eveniment politic important și nu este nimic periculos în legătură cu el”. În anul 2008, Navalnîi, la fel ca aparent majoritatea rușilor, acesta a susținut agresiunea rusă în Georgia. La acea dată, Navalnîi a declarat că rachetele de croazieră ar trebui să fie folosite asupra acestor “rozătoare” – un termen comun de abuz etnic pentru poporul georgian. (În 2013, el a dezmințit folosirea cuvântului “rozătoare”, dar și-a menținut restul declarației).

„Chiar i-ai numit pe georgieni “rozătoare”, sau doar ți se atribuie ție?”, a fost întrebat acesta într-un interviu luat în 2013. „Am fost întrebat de multe ori despre acest lucru, dar voi răspunde din nou. Da, i-am numit pe georgieni “rozătoare” într-o postare pe Facebook despre război, lucru pe care îl regret. Nu este frumos și, în general, a nivelat întreaga postare. În rest, continui să gândesc la fel”, a răspuns Navalnîi, ceea ce arată că regretă epitetul pe care l-a folosit, dar nu își schimbase poziția cu privire la războiul dintre Rusia și Georgia.

În 2013, Navalnîi a candidat pentru funcția de primar al Moscovei pe o platformă anti-migranți – și a ieșit pe locul al doilea cu 27% din voturi. El a încetat să mai participe la Marșurile Rusiei și și-a atenuat retorica naționalistă, concentrându-se pe investigațiile anticorupție și pe extinderea Fundației sale anticorupție în toată Rusia. A început să mobilizeze zeci de mii de protestatari de toate orientările politice din întreaga Rusie – și a recunoscut că mulți s-au adunat ca simbol împotriva lui Putin, fără a fi neapărat de acord cu opiniile lui Navalnîi.

Nici Ucraina nu avea încredere în Navalnîi

După Georgia, Ucraina este locul unde Navalnîi se bucură de cea mai puțină încredere. Acest lucru pornește tot de la o serie de declarații, făcute în 2014, cu privire la Peninsula Crimeea, care tocmai ce fusese anexată de Rusia. Într-un interviu acordat postului de radio Ecoul Moscovei în octombrie 2014, Navalnîi a recunoscut că peninsula a fost cucerită prin “încălcări scandaloase ale tuturor normelor internaționale”, dar a afirmat totuși că aceasta “va rămâne parte a Rusiei” și că “nu va deveni niciodată parte a Ucrainei în viitorul apropiat”.

Când reporterul l-a întrebat pe Navalnîi dacă, în cazul în care va fi ales președinte, va returna Crimeea Ucrainei, Navalnîi a răspuns în mod arogant: “Ce, Crimeea este un sandviș sau ceva ce poți lua și da înapoi? Nu, nu cred”. 

Dar mulți ucraineni nu au fost neîncrezători în Navalnîi nu doar pentru acest episod. Mulți îl considerau un naționalist și chiar un fascist. În 2022, atât Navalnîi cât și echipa sa au fost criticați des de către vocile ucrainene pe motiv că războiul din Ucraina nu figura preponderent în mesajele acestora. De altfel, războiul din Ucraina era mai degrabă criticat pe motive economice („Rusia nu își permite acest război”) și nu din punct de vedere moral. “Dușmanul dușmanului meu este prietenul meu”, declara cu pragmatism ministrul ucrainean de externe Dmytro Kuleba cu ocazia arestării lui Navalny în urmă cu doi ani.

La sfârșitul lunii februarie 2023, echipa lui Navalnîi a publicat un manifest în 15 puncte care a încercat să clarifice o mare parte din controversele legate de viziunea lor asupra Ucrainei. Manifestul recunoștea frontierele recunoscute la nivel internațional ale Ucrainei, implicând necesitatea restabilirii suveranității Ucrainei asupra Crimeei și a tuturor celorlalte teritorii ucrainene ocupate în prezent.

De asemenea, documentul a insistat asupra retragerii tuturor trupelor rusești din Ucraina, oferirea de despăgubiri, investigarea crimelor de război în cooperare cu instituțiile internaționale și, în cele din urmă, lăsarea Ucrainei să trăiască și să se dezvolte așa cum doresc ucrainenii.

“Are Rusia nevoie de noi teritorii?”, se întreba retoric Navalnîi. “Rusia este o țară vastă, cu o populație în scădere și cu zone rurale pe cale de dispariție. Imperialismul și dorința de a acapara teritorii este calea cea mai dăunătoare și distructivă. Încă o dată, guvernul rus ne distruge viitorul cu propriile sale mâini doar pentru ca țara noastră să pară mai mare pe hartă”.