În vară se împlinesc două decenii de când Alin Stoica a plecat de la echipa belgiană Anderlecht Bruxelles, dar tatăl fostului jucător, Tudorel, nu-și iartă nici în ziua de azi greșeala de a-l determina pe fiul lui să semneze cu altă echipă.
„Eu m-am băgat peste băiatul meu și am greșit. Îmi reproșează și el, îmi reproșez și eu. M-am băgat chiar dacă am vrut să fac bine”, a declarat Tudorel Stoica la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, realizată de Ovidiu Ioanițoaia la gsp.ro.
„Pentru că simțeam nevoia să îmi cer scuze față de el și de familia mea, dar și față de suporterii lui Anderlecht. La 16 ani și jumătate Alin ajungea la o superechipă din Europa! Cu doi ani înainte câștigase Cupa UEFA.
Însă după șase ani petrecuți la Anderlecht, în 2002, am luat decizia să plecăm de acolo. Era printre primii jucători și cel mai iubit. Atunci am luat decizia să plecăm… Așa a fost să fie”, a dezvăluit Tudorel Stoica.
Fostul mijlocaș al Stelei, marele absent din finala Cupei Campionilor Europeni câștigată în 1986 în fața Barcelonei cu 2-0 după loviturile de departajare, a precizat că Alin a plecat de la Anderlecht din cauza unor neînțelegeri cu oficialii clubului din Bruxelles.
„A fost o discuție și din cauza asta am plecat. Și am plecat de la Anderlecht la FC Bruges, la dușmani, la adversarii cei mai de temut. În total, a câștigat trei titluri în Belgia, dintre care două cu Anderlecht, două Cupe ale Belgiei, câte una cu fiecare echipă, și patru Supercupe ale Belgiei, două cu Anderlecht și două cu FC Brugge.
Sunt foarte mândru de Alin! Pe Alin îl cunoaște lumea și acum în Belgia. Îmi cer scuze în fața lui Alin că l-am sfătuit prost. Și familiei mele și celor de la Anderlecht. Îmi pare rău!
E o rană care nu se va închide niciodată! După ce-a plecat de la Anderlecht a devenit ‘Iuda’ și din momentul ăla cariera lui a luat-o în jos, chiar dacă era un jucător foarte iubit. Sunt convins că în sufletul lui…”, mărturisește fostul mijlocaș.
Tudorel Stoica recunoaște că fiul lui l-a ascultat de fiecare dată. „Eu ca orice părinte am vrut să fac bine, d-asta am luat unele decizii. În cazul meu, am vrut să fac bine și am făcut mai mult rău.
Toate lucrurile bune s-au șters și din cauza asta îmi reproșez. Dacă rămânea la Anderlecht, era și acum acolo, probabil avea și o familie și era fericit. Acum el e nefericit… Stă în Elveția, vizavi de Lausanne, într-un sătuc pe malul lacului Leman, Saint-Sulpice.
Vrea să se apuce de antrenorat acolo, dar trebuie să-l ajute și pe el cineva. Licența A e luată la federația din Belgia și sper să izbutească în meseria de antrenor. El nu reușește să se rupă de trecut și îl trage în jos!”, a continuat Tudorel Stoica.
„Vorbesc cu Alin, dar asta este viața! Din păcate, toate deciziile pe care le iei cu bună-credință sunt bune sau sunt rele. Eu am luat o decizie care i-a influențat și viața, și cariera. Îmi pare rău, regret sincer! Însă ce mai pot să fac acum?
Eu n-o să înțeleg niciodată de ce oamenii pe care i-am ajutat n-au vrut să mă ajute și să-i mai dea o șansă!”, a încheiat Tudorel Stoica.
Fostul mijlocaș al Stelei nu are resentimente pentru că a primit cartonaș galben în manșa retur a semifinalei cu Anderlecht – câștigată cu 3-0 – și, fiind al doilea în acel sezon al Ligii Campionilor, a ratat marea finală de la Sevilla, de pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán.
„Poate că dacă nu luam eu galben şi jucam finala, nu se câştiga. Important este că această cupă a fost câştigată de echipa Steaua. Am jucat cu o echipă din Spania, cu Barcelona, am jucat în Spania, iar echipa noastră a fost formată doar din jucători români.
Asta e marea performanţă, ne-am bătut cu cele mai mari puteri din Europa. Eram o familie atunci, eram prieteni toţi. Aveam un joc extraordinar, care este practicat acum de echipele mari”, declara Stoica în luna mai.