UE nu are stocuri strategice de materii prime pentru tranziția „verde”. Dependența de China și nepăsarea politicienilor

Problema utilizării materiilor prime ca armă diplomatică și strategică îi determină pe europeni să reconsidere chestiunea stocurilor strategice, în contextul actual. Decizia Chinei de vineri (20 octombrie) de a limita exporturile de grafit a deschis o nouă dezbatere privind crearea de stocuri strategice de materii prime esențiale. O problemă pe care UE se străduiește să o abordeze.

Vitale pentru tranziția ecologică și digitală

Extracția și prelucrarea materiilor prime critice pe teritoriul european sunt o chestiune urgentă, în condițiile în care vechiul continent încearcă să își reducă dependența față de țările terțe, în primul rând față de China, care controlează marea majoritate a lanțurilor valorice.

Materiile prime critice – care includ litiul, bismutul, nichelul și bauxita – sunt esențiale pentru orice tranziție ecologică și digitală. Ele se găsesc în panourile solare, în turbinele eoliene, în mașini electrice și în baterii.

Pe măsură ce cursa pentru decarbonizare avansează în întreaga lume – și va continua să o facă în deceniile următoare – cererea pentru aceste metale continuă să explodeze. Un raport al Băncii Mondiale din 2020 preconizează că cererea de cobalt, grafit și litiu va crește de șase ori până în 2050, scrie Euractiv.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Agenția Internațională a Energiei (AIE), în raportul său 2023 “Critical Minerals Market Review”, care face bilanțul dezvoltării piețelor de metale critice, a prezis că cererea de litiu se va tripla între 2017 și 2022. În aceeași perioadă, cererea de cobalt a crescut cu 70%, iar cea de nichel cu 40%.

Cu toate acestea, majoritatea acestor materii prime sunt produse în China sau cel puțin prelucrate, ceea ce înseamnă că Europa este puternic dependentă, existând riscul de a crea perturbări reale ale lanțurilor de aprovizionare în cazul unor blocaje la export.

„Armă diplomatică și strategică”

Este exact ceea ce s-a întâmplat vineri, când autoritățile chineze au anunțat că vor fi impuse noi limite la exporturile de grafit. În iulie, aceeași decizie fusese deja luată pentru germaniu și galiu, două metale aflate pe lista UE de materii prime critice. Conștientă de această nouă realitate geopolitică, Comisia Europeană a propus în martie un regulament european privind materiile prime critice (Critical Raw Materials Act – CRMA), pentru a stabili obiective pentru producția, rafinarea și reciclarea europene.

Mai exact, legislația vizează limitarea importurilor dintr-o singură țară la 65% pentru fiecare metal considerat critic. Deși Comisia nu face nicio referire oficială la această măsură, ea are în vizor China. Cu toate acestea, în ciuda acestor inițiative legislative, o problemă pare să nu fi fost abordată: constituirea de stocuri strategice.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

„Problema utilizării materiilor prime ca armă diplomatică și strategică impune o reconsiderare a chestiunii stocurilor strategice în contextul actual”, se arată într-un raport publicat săptămâna trecută de IRIS, un think tank francez.

În esență, scopul este de a stoca cantități de materii prime critice gata să fie utilizate, în cazul în care anumite lanțuri de aprovizionare suferă un șoc. Aceste stocuri ar asigura astfel buna funcționare a industriilor și activităților esențiale.

Stocurile, lăsate pentru piața globală

„Stocarea strategică este singurul mijloc pe termen scurt de gestionare a stabilității lanțurilor de aprovizionare”, subliniază Emmanuel Hache, director de cercetare la IRIS și coautor al raportului. El a adăugat că abordarea europeană vizând dezvoltarea propriilor lanțuri de aprovizionare – care se află în centrul CRMA – nu permite totuși un răspuns la perturbări pe termen scurt.

Este demn de remarcat faptul că formarea de stocuri strategice a fost o chestiune curentă în mai multe țări europene până la mijlocul anilor 1990 – și încă există în Statele Unite, Japonia și China, printre altele. În 1930, Suedia a fost prima țară europeană care a constituit rezerve în anticiparea unui conflict militar.

Franța a avut, de asemenea, propria sa rezervă pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial și apoi pe parcursul reconstrucției economice postbelice. Același lucru este valabil și în cazul Marii Britanii și al Slovaciei, dar toate țările au lăsat în cele din urmă rezervele să se epuizeze „odată ce companiile au avut acces la piețele globale” în anii 1980 și 1990, se arată în raport.

„Politicienii nu-și fac timp”

În prezent, crearea de stocuri strategice poate fi din nou „o soluție potențial interesantă”, spune Hache. În 2022, un raport al Parlamentului European a analizat necesitatea de a se crea „stocuri de urgență” de metale critice în întreaga UE. El cerea Comisiei Europene să studieze impactul potențial al unui mecanism dedicat, o solicitare pe care o făcuse deja în 2011.

Cu toate acestea, „o astfel de idee nu a fost evaluată în cadrul evaluării impactului CRMA”, a confirmat Comsia Europeană. Propunerea legislativă include doar posibilitatea ca statele membre să informeze Comisia cu privire la nivelul propriilor stocuri strategice, pentru a înțelege mai bine vulnerabilitățile europene.

„Ar fi trebuit să constituim aceste stocuri cu trei ani în urmă, când prețurile și cererea s-au prăbușit (în plină criză a sănătății din 2020)”, a declarant o sursă diplomatică care deplânge „lipsa de ambiție” a Europei, în pofida CRMA. „Nu există nici o reflecție la nivel european. Politicienii nu-și fac timp să se întrebe ce este strategic și ce nu este”, a adăugat sursa. Acestea fiind spuse, constituirea de stocuri nu este lipsită de riscuri și există multe limitări.

„Constituirea de stocuri poate crea distorsiuni ale pieței”, în special atunci când producția mondială de anumite metale este scăzută, spune Raphaël Danino-Perraud, cercetător asociat la IFRI, un think tank specializat în relații internaționale. „Orice achiziție suplimentară ar putea împinge prețurile în sus, ar crește costul constituirii stocurilor și ar fi o sursă de volatilitate pe piețe”, adaugă raportul IRIS.