1. UN FEL DE CALCCIO ITALIANO PE VECHI. Cu 4 egaluri în primele 6 meciuri ale rundei, numărul remizelor din actuala stagiune bate recordul tuturor timpurilor. Am numărat până acum nu mai puțin de 35 de remize din 93 de jocuri disputate. Enorm. Parcă am fi la finele anilor 70 în Serie A italiană, acolo unde s-a lansat sloganul ”Un punct e mai bun decât niciunul”! Pentru mine e doar un semn că în Liga 1 cuvântul de ordine e ”Să nu pierdem!”, nicidecum ”Să câștigăm!”. Să nu greșim, nu să riscăm. Pe acest fond poți să stai pe locul 7 chiar dacă, aidoma Petrolului nu mai bătuse pe nimeni de pe 18 august!!! Iar cu o victorie, precum cea de aseară cu Universitatea, să intri chiar spre zona europeana. Asta înseamnă că peste trei sferturi dintre echipe se bat, de fapt, pentru evitarea retrogradării. Între locul de play-off și cel ce baraj sunt numai 7 puncte, care la înjumătățire sunt, cu rotunjire, 4. Deci, echipa care va prinde ultimul loc de play-off va fi o echipă cu obiectivul îndeplinit: rămânerea în SuperLigă și la anul. Tot înainte!
2. ELIAS POENAROUS L-A ÎNCURCAT PE ILIE HARALAMB. Mare favorită, lider al campionatului și principala candidată eternă la titlu, FCSB n-a putut desface un bloc defensiv compact, așezat în 5-3-2, precum cel propus de Voluntari aseară pe Arena Națională. Chiar dacă și-au creat ceva ocazii, chiar dacă au avut ghinion la bara din prelungiri a lui Băluță, roș-albaștrii n-au avut niciun pic de claritate în concepția de joc prezentată propriilor fani. Jocul scrâșnit din ultima rundă de la Botoșani a continuat, doar că de data asta victoria scurtă din Moldova a fost înlocuită de un meci nul. Bine, contra lui Ilie Poenaru, Olaru&comp nu s-au simțit niciodată confortabil. În ultimele 3 sezoane, cel puțin câte o dată, antrenorul sub acoperire al Clinceniului de atunci i-a pus bețe în roate domnului de la Palat. De două ori l-a costat chiar titlul. Aseară a mai făcut-o o dată și l-a încurcat pe numitul Ilie Haralamb de data asta, devenind astfel acest Elias Poenarous din Voluntari. Apropo, taxele din Pipera se plătesc tot acolo, la Voluntari?
3. TE IUBESC, NEA GIGI! Patronul FCSB e, din ce în ce mai mult, imaginea copilăriei mele. Doamne, când îmi luam o jucărie nouă, ardeam de nerăbdare să mă bucur de ea. Nu conta că trebuie să aștept s-o pun la încărcat, nu conta că până atunci mă distrasem cu alta. Nu conta nimic. O aveam și o doream pe loc. Cam așa au stat lucrurile aseară cu Dorin Rotariu. Nu conta că băiatul nu mai jucase de peste 5 luni. Nu conta că apucase numai o săptămână cu noii colegi. Nu conta nimic. Trebuia să fie titular și să fie testat pe viu în primul meci ivit, cel cu Voluntariul (0-0). O ”filtrantă” care l-a lăsat singur cu portarul pe Compagno a fost singura mărgică a nepotului marelui Iosif, păzitorul lui Maradona din ’90. Un călcâi (ce, blasfemie!) prin minutul 31 pare să fi fost însă pocinogul. La pauză a aflat că pentru prima zi a fost suficient și poate trece liniștit în coșul cu jucării. Bine ai venit la FCSB, Dorine!
4. CRAIO-VAI-VAI-VAI. Fără a minimaliza victoria zdrobitoare a Petrolului de aseară din Bănie, 1-3, m-a surprins, ba nu, m-a șocat, realmente, să văd o Universitatea Craiova în acest hal de pregătire fizică. Să înoți efectiv pe teren, să fii atât de încețoșat la minte încât să nu fii în stare să dai o pasă de 3 metri, fără opoziție, la colegul tău, denotă o stare de neantrenare cruntă pentru acest nivel de competiție. Din păcate pentru suporterii ei, Craiova toată, că-i CSU, că-i FCU, a fost capturată de un amatorism fotbalistic groaznic. Cum ar zice un clasic în viață, ”se răsucește Ilie Balaci în mormânt”, tocmai în ziua în care s-au împlinit 5 ani de când pare că nu ne-a mai suportat și ne-a părăsit.
5. LACRIMILE DULCI ALE LUI HUJA. Da, e bărbat, chiar dacă a izbucnit în plâns. E bărbat adevărat, puternic, tânăr și nedoborât de un ghinion teribil, care l-a ținut pe bară aproape un an. Accidentările grave ale fotbaliștilor înseamnă durere, suferință fizică, muncă de sisif, dar nu alături de iubirea vieții tale, mingea, ci undeva, într-o sală de recuperare în care trebuie să fii. Nu îți dorești să fii. Iar când calvarul se termină, când antrenorul te aruncă în luptă, să intri absolut pregătit, să echilibrezi mai întâi defensiva, iar apoi să mai pui capăt și meciului cu primul tău gol marcat în Liga 1, asta e cea mai bună dovadă că Dumnezeu te iubește, MARIAN FERNANDO HUJA! Se vede că ai trecut pe la Fatima! 😊
6. NU SUNT PESTE TOT ACASĂ. Ultimul meci al giuleștenilor, 2-2 la Oradea, contra UTA, confirmă un adevăr pe care l-a sesizat toată lumea de când vișiniii au început să evolueze pe noua arenă. Sloganul celebru al Rapidului, ”Suntem peste tot acasă”, nu are acoperire însă și pe teren. Cu acest egal, zestrea de puncte adusă din deplasare a scăzut la 1,50 puncte pe meci.
Puțin, foarte puțin, cum ar spune Dem Rădulescu în BD. Fapt confirmat și de istoria recentă. Câștigătoarele titlurilor la noi în ultimii 3 ani au avut cifre mult mai bune la acest capitol, cu ajutorul cărora au putut să-și atingă obiectivele. Iată mai jos situația din sezoanele regulate ale Superligii.
Dacă la asta mai adăugăm că până în prezent zestrea de puncte a Rapidului obținută pe propriul teren nu e nici ea cine știe ce, numai 2,00 / meci, atunci suporterul poate pricepe de ce echipa lor nu e, momentan, în discuție pentru titlu. Bergodi are treabă multă!
7. RRAHMANI, CU R DE LA RISC. Accidentarea de lungă durată a noii senzații din Giulești, Albion Rrahmani, pune sub semnul întrebării forța ofensivă a Rapidului, dar deschide și ușa unei dezbateri despre riscurile unei investiții în achiziția de jucători. Adunând suma de transfer, prime de instalare și comisioane ale impresarilor, probabil că efortul financiar al lui Dan Șucu s-a dus undeva la 800.000 de euro, asta fără să socotim salariul jucătorului. Curajul de a pune pe masă o asemnea sumă e de apreciat în condițiile în care mai tot fotbalul nostru transferă jucători liberi de contract. Cred cu tărie, după ce l-am văzut, că Rrahmani nu doar că merită toți banii, ci că vânzarea lui ar putea aduce un profit de câteva milioane. Cu o singură condiție, să fie sănătos. Deocamdată nu e, echipa nu-l mai are în centrul liniei de atac, iar din buzunarul patronului lipsește momentan aproape un milion de euro. Aceasta ar trebui să fie clipa de reflecție pentru masa de suporteri care solicită transferuri multe și pe bani. Asta dacă ești și gândești ca o familie.
8. CELĂLALT NELUȚU DE LA CLUJ. Antrenorul, nu patronul. Neluțu Sabău face cinste acestei meserii de la noi. Reîntors pe banca Universității, omul și-a suflecat mânecile și și-a pus din nou amprenta pe propria echipă. Făcuse la fel la începutul anului, când luase formația dintr-o situație dificilă, amenințată cu retrogradarea, pentru a o salva fără emoții, dar și pentru a o purta spre finala Cupei României, pierdută la penaltyuri și, poate, dacă ne raportăm la numărul ocaziilor, nemeritat în fața celor de la Sepsi. A spus da unui nou mariaj cu prima iubire din nou acum 8 etape. Și, din nou, a transformat o echipă până atunci abulică, într-una bine articulată și cu identitate de joc. Asta a arătat și sâmbătă seară la Ovidiu, contra Farului (1-1). Nicicând în trecutul apropiat, campioana en-titre și-n formulă completă n-a fost mai pusă la respect pe terenul ei de vreo parteneră de competiție. U Cluj, cu Neluțu Sabău la timonă, a făcut-o. Cu maturitate, curaj și perseverență. Nu degeaba se spune că echipa e, până la urmă, imaginea antrenorului ei.
9. FINAL DE LUNĂ DE MIERE. Înfrângerea severă a lui Dinamo la Sibiu poate echivala cu începutul sfârșitului pentru Ovidiu Burcă pe banca echipei. Considerat erou, și pe bună dreptate, pentru tot ce a făcut din momentul preluării echipei în Liga 2, tehnicianul a ajuns acum, după acest nou 0-4, la momentul contestării. Și, din nou, pe bună dreptate! Echipa lui a ajuns să primească 24 de goluri în 13 meciuri, cea mai slabă defensivă din campionat. Când vezi că lucrurile nu merg cu strategia ta de a juca un fotbal de construcție, cu care ai putut promova, atunci trebuie să ai știința și convingerea ca, în fața unor adversari mult mai buni, să folosești alt plan de luptă. Aici, exemplul din trecut al lui Ilie Poenaru rămâne unul de succes. Cu Clinceniul, în Liga 2, a promovat jucând un fotbal specatculos. Impactul cu SuperLiga l-a convins repede că dacă nu va ști mai întâi să se apere nu va mai prinde și anul următor pe prima scenă. A schimbat strategie, lot și jucători, în cele două ferestre posibile din primul an în Liga 1 și nu doar că a evitat retrogradarea la debut, ci a și mers în play-off în al doilea sezon. Dacă Burcă nu va judeca la fel de realist mă tem că luna de miere dintre el și acționari și/sau suporteri se va sfârși curând.
10. CUM ÎL CHEAMĂ PE PREPARATORUL FIZIC DE LA SIBIU? Asta ar trebui să fie o mare întrebare pentru cei care privesc fotbal și văd cât de proaspătă e această echipă a Sibiului. Sigur, Marius Măldărășanu e principalul ”vinovat” de cum arată stafful lui, dar de multe ori ar trebui să căutăm răspunsuri și sub linia vizualului imediat. Vă ajut eu să nu mai ”gugăliți”. Omul se numește SERGIU COC, are 37 de ani și și-a făcut mâna la CFR Cluj, echipă cu care a câștigat chiar campionatul în acel meci decisiv de la Craiova. Asta pentru că fusese adus de la echipa a doua într-un moment în care COVID-ul secerase cam toată banca ardeleană. Tot el e preparatorul fizic al loturilor U19 ale României. Anul trecut l-a ajutat pe Alexandru Pelici să bată Austria și să se califice la Elită. La mijlocul acestei săptămâni, l-a ajutat pe Adrian Dulcea să facă același lucru, echipa noastră națională rezistând excelent la ultimul meci, cu Cehia, terminat 1-1, chiar dacă a jucat finalul în inferioritate numerică. Nu s-a văzut! Felicitări și ție, Sergiu!
11. UPDATE PENTRU IUBITORII REGULII U21.