Viața fabuloasă a unei vedete TV care ne-a învățat să mâncăm românește. Verdictul crunt pe care l-a primit la doar 37 ani. A avut mai multe locuri de muncă până când și-a descoperit pasiunea cu care este recunoscut în ziua de azi.
Existența minunată a unei personalități care le-a spus românilor cum să mănânce. Vestea neplăcută venită când avea 37 de ani și care l-a afectat din mai multe puncte de vedere. Va rămâne mereu în sufletelor oamenilor.
Realizatorul TV, Radu Anton Roman, apărea duminică de duminică pe micile ecrane și le arăta telespectatorilor tot felul de preparate culinare tradiționale pe care le ”culegea” de prin țară, unde mergea cu o caravană.
S-a născut la 19 august 1948, la Făgăraş, în judeţul Braşov. Când era mic își dorea să devină scriitor și chiar s-a afirmat în acest sens la orele de limba română de la liceu. Viața sa nu a fost una ușoară după moartea mamei sale.
Avea să fie trimis alături de sora sa, Anca Pop, la București. Aici s-a înscris la Facultatea de Drept, dar pe care a abandonat-o destul de repede. Vedeta tv s-a înrolat în armată, iar la finalul stagiului militar avea un singur gând în minte: să publice.
Regretatul jurnalist a luat parte la diferite cenacluri litarare și în paralel lucra pentru a avea bani de mâncare. Radu Anton Roman a fost chituitor de ferestre la Hotel Intercontinental, între 1968 şi 1969 și învăţător la Râuşor (1970).
De asemenea, a mai lucrat ca și pedagog şi gardian de noapte la Sanatoriul pentru copii din Timişul de Sus (1971), cât și ca bibliotecar la Biblioteca Municipală Bucureşti, în perioada 1976-1978. În 1974 a câştigat Premiul tineretului pentru reportaj literar.
A urmat cursurile Facultății de Jurnalism pe care a încheiat-o în 1976 cu lucrarea de dizertaţie intitulată Clişee imperative în cronica de artă. Din păcate, destinul său avea să se schimbe radical la vârsta de 35 de ani.
Radu Anton Roman a devenit pensionar la numai 37 de ani. Se întâmpla în anul 1983 când a fost diagnosticat cu o boală complicată, dar care i-a adus și o parte bună pentru că a descoperit gustul pentru mâncare și scris.
„Avea cam 35 de ani. Oricum, boala asta nici nu se manifestă înainte de mijlocul vieţii. A fost întâmplător. A căzut, a avut o fractură, la analize i-a ieşit ceva care a trimis spre altă zonă şi, din aproape în aproape, au aflat.
I-au descoperit o afecţiune congenitală, un tip de displazie neurogenă, cauzată de o enzimă lipsă. Afectează membrele, este înrudită cu scleroza în plăci. Mergea foarte greu, îşi ţinea degetele aşa (n.r. – femeia îşi chirceşte degetele mâinii drepte).
S-a şi îngrăşat din cauza maladiei. Unul din efectele bolii era modificarea ţesutului muscular. Lui i-a afectat zona centurilor, cum se numeşte, umerii şi picioarele. Nu avea tonus normal.
Încerca să facă gimnastică − bine, e mult spus asta. Era aşezat pe aparate şi ajutat să ridice mâinile şi picioarele. Suferea cumplit. Îmi spunea tot timpul: „Sunt închis în acest trup” a povestit sora regretatului jurnalist, Anca Pop, notează newsweek.ro.
A lupta cu boala și nu s-a lăsat doborât. Radu Anton Roman a început să scrie și să publice poeme, reportaje și romane. A dat lovitura în 1985 cu Zile de pescuit, roman care a avut un tiraj de 30.000 de exemplare și care a primit premiul Luceafărul.