Viețile lui Silvio Berlusconi, omul care a sedus o țară întreagă. De la animator pe vase de croazieră la premier

Figura lui Silvio Berlusconi este strâns legată de unele dintre cele mai importante evenimente din istoria Italiei și de evoluția sa politică, începând cu 1994, anul debutului său în politică cu Forza Italia. Fostul premier italian a început să-și planifice viața de apoi încă de la jumătatea anilor 1990.

Viețile lui Silvio Berlusconi

Silvio Berlusconi are o biografie densă, dificil de condensat în câteva rânduri. În cei 86 de ani a trăit cât pentru mai multe vieți: născut la Milano în 1936 într-o familie din clasa de mijloc, a studiat la liceul clasic Sant’Ambrogio din Milano, apoi a absolvit Dreptul la Universitatea din Milano.

Cariera sa a început ca animator și muzician pe vase de croazieră (în anii 1950), apoi ca dezvoltator imobiliar – a fost fondatorul Milano 2 și Milano 3, complexe care erau moderne și avangardiste la vremea respectivă (la cumpăna dintre anii 1960 și 1970). În 1977 a fost numit Cavaliere del Lavoro, un titlu care îl va defini pe viață, scrie Cosmopolitan.

Lansarea companiei Fininvest, care a marcat intrarea sa în lumea mass-media, este datată 1978. A fost responsabil pentru fondarea mai întâi a Canale 5 și apoi a Italia 1 și Rete 4, care vor deveni ulterior parte integrantă a grupului Mediaset.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Antreprenor desăvârșit, Berlusconi s-a lansat, între anii ’80 și ’90, în lumea editorială (cu Fininvest, care a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni al lui Arnoldo Mondadori), a marii distribuții, a asigurărilor și a finanțelor (cu Mediolanum). Pasiunea sa pentru fotbal, care l-a văzut ani de zile prezidând A.C. Milan și, mai recent, Monza, este bine cunoscută.

Intrarea în politică

Persoana publică a lui Berlusconi, deja bine cunoscută la Milano pentru infrastructura și activitățile antreprenoriale pe care le începuse în anii anteriori, a suferit o transformare în 1993, când s-a oficializat intrarea sa în politică. Restul este istorie.

În 1994, data simbolică de început al unei cariere care avea să-l vadă prim-ministru de patru ori în decurs de douăzeci de ani, și-a anunțat dorința de a lansa un partid care avea să schimbe pentru totdeauna soarta țării: se năștea Forza Italia. Figura deja conturată a lui Berlusconi ca antreprenor i-a atras pe italieni, care i-au răsplătit istețimea şi firea lui proactivă.

Viața privată

Istoria sa sentimentală este la fel de bine cunoscută. Două soții – prima, Carla Elvira Lucia Dall’Oglio, cu care s-a căsătorit în 1965, de la care i-a avut pe Marina și Pier Silvio; a doua, Veronica Lario, de la care i-a avut pe Barbara, Eleonora și Luigi.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Fostul prim-ministru are 14 nepoți de la copiii săi. După 2012, anul despărțirii sale senzaționale de cea de-a doua soție, Silvio Berlusconi a început mai multe relații amoroase cu femei mult mai tinere: din 2020 a avut o legătură romantică cu Marta Fascina.

Procese și controverse

Pe parcursul lungii sale cariere, Berlusconi a fost implicat în peste 30 de procese, unele dintre ele soluționate, altele încă în curs de desfășurare în momentul morții sale. El a fost condamnat definitiv abia în 2013 pentru fraudă fiscală în procesul Mediaset: și-a ispășit pedeapsa cu muncă în folosul comunității într-un azil de bătrâni.

Dar numele lui Berlusconi va fi legat pentru totdeauna, în imaginarul colectiv, de unele dintre marile evenimente care au marcat actualitatea italiană din ultimii 30 de ani: Tangentopoli, procesele pentru negocierea dintre stat și mafie, cazul Bunga-Bunga din vila din Arcore, cazul Olgettine.

Deși a rămas ferm în politică chiar și după scandaluri, în virtutea unei prezențe pe scena publică care durează de 30 de ani, impactul social al lui Silvio Berlusconi în ultimul deceniu a fost redus, odată cu predarea moștenirii sale politice unora dintre fidelii săi.

Omul care a sedus o țară întreagă

La mijlocul anilor 1990, Silvio Berlusconi a început să își planifice viața de apoi. Pe terenul vilei sale de mai multe milioane de euro din Arcore, lângă Milano, a început să construiască un mausoleu subteran gigantic în care plănuia să fie așezat, înconjurat de alte peste 30 de morminte pregătite pentru prietenii apropiați, membrii familiei și partenerii romantici.

Proiectul a fost tipic pentru Berlusconi – fastuos, extravagant, la limita dintre imperios și absurd. O sculptură abstractă de 100 de tone care reprezenta bolta cerească, pe o scară impunătoare inspirată din locurile de înmormântare preromane, un coridor îngust decorat cu lucruri de care ar putea avea nevoie în viața de apoi – fructe, pâine, chei, un telefon mobil – și într-o cameră funerară impunătoare în centrul căreia se afla un sarcofag din marmură roz și granit, scrie Politico. Aproape 30 de ani mai târziu, Berlusconi, care a murit luni la vârsta de 86 de ani, va face în curând ultima sa călătorie înapoi la Arcore.

Berlusconi a fost o mulțime de lucruri. Un dezvoltator imobiliar a cărui mână dreaptă a fost condamnată la șapte ani de închisoare pentru legăturile sale cu mafia. Un revoluționar media care a introdus televiziunea comercială în Italia, punând stăpânire pe ecosistemul informațional al țării.

Proprietarul radios al clubului de fotbal italian A.C. Milan. Cel mai longeviv prim-ministru al Italiei postbelice. Un magnat al afacerilor condamnat pentru fraudă fiscală. Un politician căzut în dizgrație, doborât de rapoarte despre orgii “bunga bunga” și sex cu o prostituată minoră.

Mai presus de toate, Berlusconi a fost un seducător. De la începuturile sale de cântăreț ocazional pe vasele de croazieră, la perioada în care a fost agent imobiliar și până la deceniile sale de politician care le zâmbea italienilor de la emisiunile de televiziune difuzate pe canalele pe care le deținea, Berlusconi s-a concentrat fără jenă pe un singur lucru: să cucerească pe oricine îi stătea în față. “Gândiți-vă câte femei sunt acolo care ar vrea să se culce cu mine, dar nu știu asta”, ar fi spus el într-o carte despre ascensiunea sa la putere. “Viața este o problemă de comunicare.”

Goana după adorație

În goana sa după adorație, Berlusconi era gata să încalce oricâte limite legale și etice. Și-a construit imperiul de televiziune pe o lacună a legislației italiene, eludând interdicția de a crea o rețea națională prin cumpărarea unei colecții de posturi de televiziune locale și difuzarea acelorași emisiuni.

Într-o perioadă în care televiziunea de stat RAI oferea programe statice, Berlusconi a dat lovitura cu superproducții americane licențiate, precum Dallas și Dinastia, precum și cu emisiuni de varietăți extravagante, în care apăreau subrete pe jumătate dezbrăcate.

Intrarea sa în politică s-a produs după implozia sistemului politic italian în scandalul de corupție “Mani Pulite”. Cu câmpul larg deschis după prăbușirea principalelor partide politice ale țării, alegătorii l-au propulsat pe Berlusconi în funcția de prim-ministru.

Pentru tot restul carierei sale, Berlusconi va fi urmărit de acuzații potrivit cărora ar fi intrat în politică pentru a evita urmărirea penală pentru corupție – acuzații pe care le va respinge ca făcând parte dintr-o vânătoare de vrăjitoare “comunistă”.

A fost judecat de cel puțin 36 de ori, pentru acuzații care variau de la fals în acte contabile la mituirea judecătorilor, reușind să scape de câteva condamnări după ce guvernul său a scurtat termenul de prescripție sau a modificat legea în alt mod. (În mod similar, mausoleul său, ilegal în momentul construirii sale pentru că era prea “aproape de locuințele umane”, a devenit legal prin modificarea în 2003 de către guvernul său a unei legi vechi de 200 de ani).

Acuzat deseori în presă că ar avea legături cu mafia, el a negat la fel de des acest lucru. Singura acuzație care a rămas în picioare a fost o condamnare din 2013 pentru fraudă fiscală, în urma căreia i s-a interzis să ocupe o funcție timp de șase ani. Condamnarea sa în același an pentru că a plătit o fată de 17 ani pentru sex și a abuzat de funcția sa pentru a acoperi acest lucru a fost ulterior anulată în apel.

Politician showman, precursor al lui Trump

Deși Berlusconi și-a făcut campanie electorală ca reformator și a fost prim-ministru de mai multe ori, nu a lăsat moștenire o legislație eficientă. Un autopromotor necruțător, care nu se abținea să nu-și difuzeze în buclă cântecul de campanie în sala de așteptare a biroului său, timpul petrecut la conducerea Italiei a fost pierdut în lupte politice mărunte și în bătălii cu presa și cu sistemul judiciar.

Înaintea expulzării sale definitive de la putere în 2011, revista Economist l-a descris ca fiind “omul care a distrus o țară întreagă”. Dar, ca figură politică, nu poate fi negat faptul că și-a lăsat amprenta asupra Italiei – și chiar asupra lumii.

Cu stilul său de showman, Berlusconi a trecut cu brio prin scandaluri care i-ar fi distrus pe majoritatea politicienilor, fiind pionier al unei noi forme de populism mediatizat, care mai târziu va stârni comparații cu fostul președinte american Donald Trump – un om pe care l-a ironizat ca fiind “prea arogant”.

Pe plan internațional, Berlusconi și-a dat mâna cu Muammar Gaddafi al Libiei și cu președintele rus Vladimir Putin. Încă din octombrie, el îl descria pe Putin ca fiind un “prieten”, trimițându-i o sticlă de vin de ziua sa de naștere, potrivit unei înregistrări audio publicate în presa italiană.

În țară, el a forjat un nou teren politic guvernând în alianță cu populiștii de dreapta în ascensiune din Italia, anti-imigranți – doar pentru a fi în cele din urmă eclipsat mai întâi de partidul Liga al lui Matteo Salvini și apoi de partidul Frații Italiei al premierului italian Giorgia Meloni.

Berlusconi a petrecut deceniul care a urmat căderii sale de la putere în 2011 ca o figură politică diminuată, petrecând o perioadă în afara mandatului din cauza condamnării sale pentru fraudă fiscală, urmată de câțiva ani ca membru al Parlamentului European înainte de a reveni în Senat în 2022.

Deși a rămas președinte al partidului său Forza Italia, care se află în prezent la guvernare, și a făcut încercări de a juca rolul de kingmaker, el a devenit mai puțin un actor politic puternic, ci mai degrabă un subiect de ridicol. La 86 de ani, Berlusconi era deja un om fragil, fiind adesea surprins de camerele de luat vederi în timp ce era ajutat să meargă.

Momentele memorabile ale lui Silvio Berlusconi

De la criticile la adresa bucătăriei finlandeze la casetele cu Bunga Bunga, viața fostului premier italian a fost marcată atât de spusele sale, cât și de politica sa. Să ne amintim de Silvio Berlusconi fără a menționa gafele sale este aproape imposibil, scrie Euronews.

Cearta cu finlandezii pe tema mâncării

În 2001, UE trebuia să decidă dacă noua sa agenție pentru alimentație publică va avea sediul la Helsinki sau în orașul italian Parma. Berlusconi nu are îndoieli: “Parma este sinonimă cu bucătăria bună. Finlandezii nici măcar nu știu ce este prosciutto”.

Răspunsul Finlandei a fost la fel de memorabil. Ziarul Helsingin Sanomat a ieșit cu o pagină întreagă pe care scria: “Prosciutto este șuncă. Acum, peste 1.200.000 de finlandezi știu asta. Sunteți mulțumit, domnule Berlusconi?”

În cele din urmă, UE a atribuit agenția Italiei, dar Berlusconi a reușit să îi înfurie și mai mult pe finlandezi spunând că, pentru a o convinge pe Tarja Halonen, premierul finlandez, să renunțe la licitație, a trebuit să “folosească toate tacticile sale de playboy”. Finlanda l-a convocat pe ambasadorul Italiei.

Bandana

În august 2004, premierul britanic Tony Blair i se alătură lui Berlusconi în stațiunea Porto Rotondo din Sardinia. Acesta din urmă îl întâmpină pe Blair purtând o ținută complet albă, care includea o bandană cu imprimeu. Se presupune că a folosit-o pentru a-și acoperi un transplant de păr recent. Rămâne unul dintre cele mai memorabile look-uri ale lui Berlusconi.

”Glumă” nazistă

Anul 2003 a fost probabil cel mai prost început de președinție rotativă a UE. Berlusconi s-a adresat Parlamentului European de la Strasbourg și a lăsat pe toată lumea cu gura căscată, comparându-l pe eurodeputatul german Martin Schulz cu un “kapo”, un gardian nazist dintr-un lagăr de concentrare. Schulz îndrăznise să-l interogheze în legătură cu un conflict de interese.

“Obama bronzat” și poza cu Michelle

În 2008, Barack Obama a devenit primul președinte de culoare al Statelor Unite. În cadrul unei conferințe de presă, Berlusconi a declarat că se va înțelege bine cu Obama, deoarece “este tânăr, frumos și… bronzat”. Mulți au izbucnit în râs, dar mare parte din restul lumii nu a găsit gluma atât de amuzantă.

Cei doi s-au întâlnit în cele din urmă la G20 de la Pittsburgh, în 2009, unde au făcut o fotografie împreună cu Michelle Obama. Berlusconi pare să îi complimenteze look-ul. Barack Obama nu pare deloc amuzat.

Comentariile despre cutremurul din L’Aquila

În 2009, un cutremur devastator a lovit orașul L’Aquila. S-au înregistrat sute de morți și aproape 30.000 de persoane au fost strămutate. Berlusconi a vizitat o tabără de refugiați și a încercat cumva să-i înveselească pe oameni, spunând că aceștia ar trebui să privească lipsa temporară de adăpost ca pe o “vacanță cu cortul”.

Criză? Ce criză?

Suntem în 2011. Europa este cuprinsă de cea mai gravă criză financiară de la Marea Depresiune, iar Italia se apropie periculos de incapacitate de plată. Berlusconi, însă, vede lucrurile altfel. Vorbind la G20 de la Cannes, el spune că, până la urmă, nu există prea multe motive de îngrijorare, deoarece, dacă te uiți în jur, “restaurantele sunt pline, iar rezervarea unui bilet de avion este aproape imposibilă”. El a fost forțat să demisioneze mai puțin de două săptămâni mai târziu, fiind înlocuit de un guvern tehnocrat care va încerca să salveze finanțele Italiei cu măsuri “cu sânge și lacrimi”.

Casetele Bunga-Bunga

Vorbind despre noaptea de Anul Nou într-o convorbire telefonică interceptată în 2009, Berlusconi spune: “Ieri seară am avut o coadă în fața camerei mele… erau unsprezece: Eu am făcut doar opt, pentru că nu am putut face mai mult, nu poți să le faci pe toate”.

Opinia sa despre homosexuali

Luând cuvântul la un târg de automobile din Milano în 2010, Silvio Berlusconi a declarat: “Eu sunt așa, uneori mi se întâmplă să mă uit la fete frumoase. Dar este mai bine să ai o pasiune pentru fete decât să fii gay”.

”Sunt Iisus Hristos al politicii”

Berlusconi a dus încrederea în sine la un nou nivel. Vorbind la un miting înainte de alegerile generale din 2006, el a declarat: “Sunt Iisus Hristos al politicii, o victimă. Suport orice și mă sacrific pentru toți”.