165 de ani de la Unirea Principatelor și adevărul despre Cuza Vodă. De ce n-a pupat condurul sultanului?

S-a scurs atâta vreme de la Unirea Principatelor (și nu „mica Unire”, așa cum eronat este denumită!), iar miturile false încă persistă. Unul dintre acestea se leagă de un fals orgoliu național și se referă la momentul primei vizite a principelui Alexandru Ioan Cuza la Constantinopol, unde proaspătul ales în Moldova și în Muntenia ar fi refuzat să-i pupe condurul sultanului, în semn de supunere. Istoricul Adrian Cioroianu, cel care ne-a mai oferit detalii inedite din istoria „princiară” românească, a făcut lumină în acest caz, explicând că tradiția cu pricina dispăruse demult în Imperiul Otoman, care traversa, precum restul lumii civilizate, o perioadă reformistă.

Istoricul Adrian Cioroianu: „La momentul vizitei lui Cuza Vodă, Imperiul Otoman renunțase de 30 de ani la obiceiul pupatului condurului sultanului”

Încă din start trebuie precizat că au existat două vizite făcute de Alexandru Ioan Cuza la Constantinopol, dintre care prima este cea mai importantă. Aceasta s-a desfășurat în lunile septembrie – octombrie 1860, în timp ce următoarea a avut loc în vara anului 1864. „La vremea aceea, drumul era foarte lung, astfel că o vizită de acest gen dura în jur de două săptămâni, nu cum ne-am obișnuit în zilele noastre, când conducătorii de stat sar dintr-un avion în altul”, și-a început disertația Adrian Cioroianu, în exclusivitate pentru FANATIK.

Dar să intrăm în profunzimea subiectului. Așadar, „prima vizită a lui Cuza în Imperiul Otoman a fost una de prezentare, iar principele nu s-a întâlnit doar cu sultanul, ci și cu primul ministru, mai exact cu marele vizir, cum era numit acesta. Trebuie precizat faptul că, în călătoriile sale la Constantinopol, Alexandru Ioan Cuza a întâlnit doi sultani. Primul, Abdul Medjid, era bolnav în perioada în care domnitorul i-a fost oaspete, iar după moarte a fost succedat în funcție de fratele său mai mic, Abdul Aziz”.

„La momentul primei vizite la Constantinopol, în Imperiul Otoman nu mai exista tradiția pupatului papucului, ba dimpotrivă, protocolul de la curtea otomană se schimbase de 30 de ani. De asemenea, se modificase inclusiv vestimentația sultanului. Acesta renunțase la caftan și la șalvarii care se purtau pe vremuri, de aceea trebuie subliniat faptul că, încă din 1828, în Imperiul Otoman a început procesul de reformare, care a cuprins inclusiv protocolul de la curtea sultanului”, a continuat istoricul.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Fostul ministru de externe al României a precizat că „sultanul Abdul Medjid i-a vorbit respectuos lui Alexandru Ioan Cuza, iar acesta i-a răspuns în mod similar, astfel că putem afirma că, din acest punct de vedere, a fost o vizită destul de „europeană”. Referitor la legenda refuzului lui Cuza de a pupa papucul sultanului, trebuie spus clar că toate chestiunile de protocol se discutau înainte, așa cum se petrec evenimentele și în zilele noastre. Nu a fost niciun fel de surpriză din acest punct de vedere, iar sultanul nu se aștepta la altă atitudine din partea domnitorului proaspăt ales”.

Poetul Dimitrie Bolintineanu, personaj – cheie în „staff-ul” noului principe

Exact cum se petrec evenimentele și în societatea contemporană, și în acele timpuri echipele care se ocupau cu protocolul fixau întreaga desfășurare a întrevederilor înainte ca liderii țărilor să se întâlnească. „În plus, nu trebuie să uităm niciodată că, la vremea respectivă, România nu era un stat independent, această schimbare petrecându-se abia după războiul ruso – româno – turc, din 1877 – 1878. Principatele române se găseau într-o formă de garantare comună a marilor puteri, însă nu erau independente față de Imperiul Otoman”, a punctat interlocutorul nostru.

Așadar, „nu este cazul să afirmăm că s-au întâlnit două personalități aflate pe poziții egale, însă a fost vorba despre o întrevedere organizată după moda europeană. Ambii și-au vorbit politicos, deși Alexandru Ioan Cuza era considerat „prinț” și nu Domn al unui stat independent”.

Alexandru Ioan Cuza a avut alături un întreg „staff” – cum ne-am exprima astăzi – iar unul dintre cei care l-au însoțit a fost poetul Dimitrie Bolintineanu, care ne-a lăsat cele mai importante mărturii legate de prima vizită de la Constantinopol. În paranteză fie spus, memorialistul Radu Rosetti a notat că Dimitrie Bolintineanu a afirmat că „Alexandru Ioan Cuza a știut să arate reprezentanților puterilor europene o frunte ridicată”.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

„Chiar Dimitrie Bolintineanu a povestit că prințul Cuza a avut mai multe întâlniri la Constantinopole, dincolo de cele două sau trei întrevederi la care a fost primit de sultan. În cadrul celei dintâi, Abdul Medjid l-a invitat pe principele român la palat și apoi s-au revăzut la o piesă de teatru. Ulterior, Alexandru Ioan Cuza s-a întreținut cu marele vizir și cu ambasadorii străini, acreditați la Constantinopole”, a menționat Adrian Cioroianu.

Reformistul Alexandru Ioan I a ajuns la Constantinopol în perioada de „Tanzimat”

Deși Imperiul Otoman pornise demult pe drumul modernității, am aflat că stilul reformist adoptat de domnitorul ales la Iași și la București nu a fost inspirat sau încurajat de sultan. În schimb, „i s-a permis să facă anumite transformări sociale, deoarece era vorba despre reforme europene. Inclusiv Imperiul Otoman a traversat perioada de „Tanzimat”, adică a schimbărilor, astfel că și turcii își doreau adoptarea unor restructurări, tot după modelul occidental. Cei doi sultani cu care s-a întâlnit Alexandru Ioan I sunt puțin cunoscuți la noi, dar în istoria Turciei sunt menționați printre liderii reformatori”.

Trebuie adăugat faptul că, dacă anul 1857 l-a găsit pe viitorul Alexandru Ioan I în funcția de pârcălab (prefect) de Covurlui şi Galaţi, în 1859, anul în care a fost ales domnitor, colonelul Cuza devenise ministru de război. Ulterior, devenit principe, și apoi Domn, ajutat de Mihail Kogălniceanu, a secularizat averile imense ale mănăstirilor, închinate diferitelor aşezăminte religioase din orientul grecesc, lucru benefic pentru ţară. Însă a secularizat şi averile mănăstirilor româneşti, măsură care a contribuit la slăbirea Bisericii naţionale.

În 1864, a conceput Legea Rurală, pentru împroprietărirea ţăranilor. Camera s-a opus, iar Cuza a dizolvat Adunarea Legiuitoare și a promulgat actul normativ, fapt care i-a adus adoraţia din partea ţărănimii. A acordat atenţie învăţământului obligatoriu şi gratuit. În 1860, a înfiinţat Universitatea de la Iaşi, iar, patru ani mai târziu, Universitatea de la Bucureşti. A propus Legea electorală, Codul Civil, Codul Penal, Codul Comercial, a reorganizat armata şi a stabilit trecerea la scrierea cu grafie latină.

„Cu siguranță, subiectele abordate în toamna anului 1860 au diferit față de discuțiile purtate patru ani mai târziu. Important este faptul că această primă întâlnire la care ne referim pe larg a fost profund diferită de vizitele Domnilor medievali care mergeau la Înalta Poartă și care, într-adevăr, trebuiau să respecte un întreg ritual oriental, care prevedea și închinarea în fața sultanului”, a completat Adrian Cioroianu.

Moldova și Muntenia, două state cu un singur domnitor

Profesorul universitar abordat de FANATIK a ținut să precizeze că, „la momentul primei călătorii a lui Alexandru Ioan Cuza la Constantinopole, marile puteri încă nu recunoscuseră Unirea Principatelor. Respectivul fenomen a reprezentat un întreg proces, care nu s-a definitivat odată cu alegerea lui Cuza la Iași, și ulterior la București. La data de 24 ianuarie 1859 doar a început procesul Unirii și, spre exemplu, Bucureștiul a devenit capitala țării abia în anul 1862”.

„Practic, la început, Principatele Unite erau două state aflate sub conducerea aceluiași domnitor. Este drept, încă din start, Cuza a unificat anumite instituții, dar acesta a fost doar primul pas. Așadar, Unirea nu fusese recunoscută propriu-zis de cineva anume, însă alegerea lui Alexandru Ioan I și la București, după ce triumfase la Iași, a fost acceptată. Sultanul l-a primit foarte bine pe Cuza în postura de „prinț al Principatelor Unite”, aceasta fiind denumirea din presa franceză”, a argumentat istoricul.

Presa franceză relata despre „Principatele danubiene”

Însă, alegerea în paralel a colonelului Cuza în demnitatea de șef de stat a arătat guvernelor și opiniei publice din Europa victoria mișcării unioniste, pe meleagurile noastre. Practic, Principatele Române, cu noul lor statut internațional, au intrat în spațiul diplomatic european ca o nouă entitate, în ciuda faptului că nu beneficiau de independență.

În paranteză fie spus, baronul de Nothcomb, un diplomat belgian, a constatat la data de 5/17 februarie 1859 că „dubla alegere este echivalentă Unirii Principatelor, iar această Unire înseamnă, de fapt, independența lor”. Mai trebuie adăugat faptul că, mai târziu, politica externă a rămas în „fișa postului” domnitorului, care a avut în Costache Negri, cel care a fost desemnat drept ambasador la Constantinopol, un ministru de externe permanent. Însă imediat după momentul de grație din 1859, primul ministru de externe desemnat de Cuza în Moldova a fost Vasile Alecsandri.

Practic, drumul până la Unirea „reală” a fost mai lung decât ne imaginăm astăzi, iar istoricul Adrian Cioroianu are ultimul cuvânt: „La început, presa franceză, care era foarte atentă la ce se întâmpla în această zonă a Europei, a scris despre „Principatele danubiene”, pentru ca abia mai târziu să se discute despre «Principatele Unite»”.