A murit „turismul altfel”, de tipul Vama Veche și Corbu? Mircea Toma: „Fenomenul înghițirii unor spații în beneficiul lăcomiei este universal!”

Mircea Toma este psiholog și jurnalist, a predat psihologie socială, dar și-a dobândit notorietatea în spațiul public mai ales grație campaniei „Salvați Vama Veche”. Demersul său nu s-a încheiat cu succesul scontat și acest lucru reprezintă, înainte de toate, o dezamăgire personală. „Eu am fost pentru prima oară în Vama Veche la vârsta de 6 ani, alături de părinți și sufăr când văd ce s-a întâmplat, pentru că acest fenomen distructiv nu este tipic românesc”, avea să se destăinuie psihologul.

Mircea Toma: „Peste tot în lume sunt devorate spații care dispun de calități, în beneficiul unei lăcomii profunde și endemice”

Pasiunea pentru ceea ce mulți numesc „turismul altfel” l-a transformat pe Mircea Toma, cel puțin pentru o perioadă, în activist de mediu. Dar, demersul său nu a decurs așa cum și-a dorit.

„Atunci când eu și un grup de prieteni ne angajaserăm într-o campanie cunoscută sub numele „Salvați Vama Veche” – mi-e și jenă să spun acest lucru, pentru că s-au născut tot felul de probleme, de genul să nu mai încercăm să salvăm pentru că distrugem… – am trăit o speranță”, a declarat, în exclusivitate pentru FANATIK, Mircea Toma.

Intervievatul nostru a ținut să rememoreze începuturile campaniei la care a participat: „În anii 2004 – 2005, s-a stârnit, cu contribuția mea și a prietenilor mei, o campanie care a produs câteva efecte, dar nicidecum nu a reușit să stăvilească presiunea turismului de tip comercial, industrial, în Vama Veche. Așadar, vorbești cu o persoană încărcată cu amărăciune, pentru că, foarte mult din ceea ce se întâmplă astăzi acolo este pus și în cârca acelora care au încercat să facă ceva și nu au reușit”.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

„Trec peste amărăciune și spun că, la vremea respectivă, am crezut că este un fenomen specific nouă, românilor. Acest mod de a înghiți și de a devora spații care dispun de o serie de calități, în beneficiul unei lăcomii profunde și endemice, părea românesc. Povestind acest lucru prin lume, cu diverse prilejuri, răspunsurile celorlalți au fost foarte clare. Fenomenul se petrece peste tot în lume și are același profil”, a subliniat profesorul de psihologie socială.

Miza pe consumatorii cu dare de mână și colane de aur

Interlocutorul nostru a observat că nu doar mulți turiști români preferă asemenea variante de vacanță. În același timp, așa numiții „căutători de altfel” descoperă destinații peste tot, începând din India și ajungând pe un țărm izolat de pe coasta Franței. În aceste spații se crează o mică oază, care practică un alt tip de relație cu natura, una care caută să scape de cât mai mulți intermediari.

„De multe ori, nudismul este o particularitate a turismului „altfel”, maritim. Dar, pe toată planeta, popularitatea acestor locuri crește și atrage lacomii, care vor să câștige din ce în ce mai mulți bani”, a subliniat partenerul nostru de discuție.

Modul de acțiune întâlnit la nivel global și-a găsit ecoul și în România: „Tocmai acesta a fost declanșatorul la Vama Veche, în momentul în care unii dintre proprietarii de restaurante de pe marginea plajei au râvnit la o clientelă mai bănoasă decât a cetățenilor care veneau cu corturi și păreau să fie intelectuali, așadar niște oameni mai… „pârliți””.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

„Atunci, au încercat să le facă vânt acestora din urmă, au chemat jandarmii ca să scape de corturi și în principiu au ridicat prețurile, în speranța că vor veni consumatorii care își afișează posibilitatea financiară purtând colane de aur în diverse părți ale trupului…”, a continuat interlocutorul nostru firul evenimentelor.

Cum a dispărut un „nou” Eforie Nord de pe faleză

Cu toate acestea, profesorul de psihologie socială a ținut să sublinieze și succesul pe care l-a avut, într-o perioadă, campania pe care a susținut-o. Din acest punct de vedere, a amintit că, în perioada în care a protestat alături de colegii săi în Vama Veche, „exista un festival de muzică house, aflat la a treia ediție și care aducea în camioane câteva mii de spectatori. Asta e pentru cei care spun că Stufstock a făcut mai mult rău! Nu! Acolo se desfășura deja un festival, cu un alt tip de muzică și la care, repet, participa un public adus cu camioanele”.

Toma a adăugat că, în același timp, exista un proiect al Primăriei, care prevedea construcția unor clădiri P+6, pe faleza dintre 2 Mai și Vama Veche.

„Vorbim despre un fel de Eforie Nord foarte „frumos”, pe respectiva faleză. Nu doar planul de urbanism era rezolvat, ci și desenul. Respectivul plan de urbanism a fost blocat în urma intervenției noastre. Acum, pe faleză există doar două, trei clădiri foarte drăguțe…”, a punctat interlocutorul FANATIK.

2 Mai, salvată de Vama Veche

Vama Veche este un subiect aparte, pentru că, de mai mulți ani, a devenit o stațiune la modă. Este „cool”, cum s-ar zice. Am fost interesați să aflăm dacă au existat diferențe între evenimentele petrecute acolo și ceea ce se petrece, spre exemplu, la 2 Mai și la Gura Portiței și mai ales care sunt previzunile legate de Corbu, un alt spațiu tot mai mediatizat în ultima vreme, în ciuda unor evenimente tragice, care i-au pătat blazonul.

Mircea Toma este de părere că asemenea spații, devenite puncte de atracție, aduc în zonă operatorii care nu valorifică specificul locului și nu înțeleg că acolo poate fi deschisă o afacere, fără a deteriora specificul inițial și astfel țintesc un alt tip de business, distrugător.

Și totuși, am aflat că „Vama Veche a salvat 2 Maiul. Devenind „vedetă”, Vama a absorbit lăcomia la sud de 2 Mai, unde, într-adevăr, existase un moment în care construcțiile demarau, dar s-au potolit, pentru că solicitarea nu a fost atât de mare. Lumea preferă Vama 2 Maiului…”

Scandal la Corbu, liniște și pace la Vadu

„La Corbu nu am fost, dar cred că acest loc a fost deja înghițit, pentru că am văzut ce se întâmpla la nord de Mamaia, în Năvodari, unde ignorând combinatul, până la plajă era un mărăciniș. Astăzi, vedem blocuri îndesite… Dacă nu mă înșel, Corbu se află într-o zonă protejată. Acolo, s-a dat o aprobare de construcție, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a legii”, a amintit psihologul.

Într-adevăr, în luna aprilie a acestui an, plaja Corbu, care este parte din rezervația Delta Dunării, trebuia să fie ocrotită de demararea oricăror construcții, după ce autoritățile au deschis o anchetă al cărei obiect era o investiție care se întindea pe 30 de hectare.

La ultimul control, poliția și inspectorii Gărzii de Mediu au somat investitorul să oprească lucrările și i-au dat o amendă de 50.000 de lei. Ulterior, scandalul s-a mutat la tribunal…

„Și mai la nord, la Vadu, sunt foarte mulți turiști, dar nu există construcții. Faptul că se găsește dincolo de granița care protejează rezervația naturală Delta Dunării face ca interdicția în privința construcțiilor să funcționeze. Acolo, speranța stă în faptul că nu va fi încălcată legea care protejează biodiversitatea. Într-adevăr, sunt foarte multe rulote, este mult public, dar nu s-a construit nimic”, a adăugat Mircea Toma.

Mediatizarea riscurilor ar fi putut stopa proiectul Roșia Montană

Pentru că, așa cum afirmam anterior, partenerul nostru de dialog a predat psihologie socială, am dorit să știm dacă mediatizarea excesivă a unor locații precum Vama Veche, 2 Mai și chiar Corbu, în mass-media, a sprijinit acest „asalt” al betoanelor. Discuția s-a mutat, însă, de pe litoral la munte, într-o zonă care, într-adevăr, a devenit în trecut teatrul multor dezbateri.

Legat de acest subiect, intervievatul nostru a precizat: „Depinde ce anume se mediatizează. Dacă noi ne-am străduit să mediatizăm ceea ce ar fi putut să se întâmple groaznic la Roșia Montană (care, până la urmă, a intrat în patrimoniul UNESCO), probabil că proiectul ar fi putut fi oprit mai devreme. Numai că banii vărsați de Roșia Montană Gold Corporation în mass-media anilor 2010 – 2013 au blocat publicitatea critică la adresa proiectului”.

Profesorul universitar susține că dacă respectiva promovare se desfășoară  conform unor principii, care presupun consumul și turismul sustenabil, atunci mediatizarea în cauză nu are efecte negative.

La Gărâna, publicul de jazz a recuperat satul săsesc

Există și exemple pozitive, din punctul de vedere al mediatizării. Unul dintre acestea este Gărâna, loc unde, de mai mulți ani, se desfășoară unul dintre cele mai importante festivaluri de jazz din lume, într-un cadru natural, care a scăpat de „îmbunătățirile” de rigoare.

„În acest caz, mediatizarea a fost mai veche. Exemplul este foarte bun. La Gărâna, un public educat a recuperat satul cu același nume, situat în proximitatea poienii în care are loc festivalul. Dacă nu mă înșel, este un sat săsesc, cocoțat pe munte, foarte pitoresc, dar care fusese distrus”, a povestit Mircea Toma.

Am înțeles că, în zona respectivă, cei care au cumpărat proprietăți au fost, cu precădere, cetățeni proveniți din Timișoara și din Reșița: „În loc să strice casele vechi și să construiască diverse clădiri de inspirație haotică, acei oameni, cărora li s-a alăturat un arhitect șef al zonei, au păstrat specificul inițial. Cu ajutorul Primăriei, acei oameni au reușit să păstreze casele care erau înainte, iar confortul în interior este tipic secolului XXI”.

Când apare o comunitate cu propriile obiceiuri, totul o ia razna…

Deoarece Mircea Toma este un cunoscut adept al „turismului altfel” și pentru că discutam despre mediatizare, am încercat o promovare. Cumva, chiar am recurs la un mic truc, întrebându-l, pur și simplu, ce destinații a ales, după „divorțul” de Vamă. Din nefericire, stratagema nu a funcționat…

„Cred că publicitatea poate fi dăunătoare. Publicitatea făcută critic, în spiritul protecției unor zone, este benefică, dar există locuri care sunt foarte greu de protejat, în condițiile în care nu există alte instrumente, precum legile speciale care apără, spre exemplu Delta Dunării sau Roșia Montană. În aceste părți ale țării, este de ajuns să aduci la cunoștința publicului că acele legi sunt încălcate de ticăloși”, a răspuns partenerul nostru de dialog.

„În alte locuri nu există astfel de legi, iar dacă eu aș povesti despre ele, cu siguranță vor fi mai mulți curioși care se vor duce acolo. În momentul în care deja apar 200 – 300 de persoane și se naște o comunitate cu anumite obiceiuri, care vrea să bea bere și să mănânce, apar primele cârciumi și, din momentul acela, totul o ia razna… Și, uite așa, ne trezim că, în cinci ani, pe acele locuri se vor construi primele clădiri cu patru etaje, în cazul în care nu există vreo restricție”, a conchis profesorul.

Expresia „manelizare” conduce la restricții

În spațiul public au existat o mulțime de dezbateri referitoare la „consumul” de manele în stațiunile românești. Pentru că Mircea Toma este atât jurnalist, cât și profesor de psihologie socială, ba chiar și membru al CNA, am abordat și acest subiect, care rămâne, în continuare, sensibil: „Manelizarea la români”… Am avut parte de un răspuns surprinzător.

„Când am pornit campania pentru Vama Veche, am comis o eroare. Am scris un text mic, intitulat „Mobilizare generală”, în care chemam oamenii să înfigem corturile în nisipul plajei și să protejăm Vama de betoane și de manele. Imediat după acest moment, sociologul Vintilă Mihăilescu, un foarte bun prieten, mi-a administrat o corecție într-o altă publicație, spunând că promovez un exclusivism cultural periculos, din pricina înrudirii cu alte exclusivisme și rasisme”, a declarat fostul „activist de mediu”.

„Mi-am asumat imediat greșeala și am încetat să opun spațiul acela unor produse culturale care nu ar fi fost agreate și, în discursul meu public, să folosesc întotdeauna referiri la muzica pe care vrem s-o promovăm, nu la muzica pe care dorim s-o oprim. Practic, cuvântul „manelizare” trimite la restricții”, a recunoscut psihologul.

Profesorul a remarcat că, în principiu, acest proiect reușise. Cu toate acestea,  a citit, de curând, că atmosfera muzicală s-a degradat din nou.  Există, totuși, și un prilej de satisfacție: „Pentru aproape 20 de ani, în Vamă a fost reabilitată muzica pe care nu o mai găseam pe restul litoralului. Rock, blues și jazz nu se mai puteau asculta nicăieri. A fost un fel de exclusivism, care s-a petrecut spontan”.

Ce urmează pentru „turismul altfel” este greu de pronosticat. Am înțeles, dar care sunt planurile interlocutorului nostru?

„M-am gândit să scriu o carte, bazată pe experiența căpătată la Vama Veche, pentru că sunt atâtea fantome care circulă în istoria acestui loc. Este foarte amuzant că expresia „Vama nu mai e ce a fost”, care aparține unui filosof timișorean, este folosită din oficiu, oricând te întâlnești cu oameni care merg la mare”, a încheiat, amuzat, Mircea Toma.