Anul 2024, o trambulină pentru mașinile electrice? Misiune grea a europenilor în fața SUA și a Chinei

Odată cu sfârșitul mașinilor cu motoare pe benzină și diesel la orizontul lui 2035, se pare că viitorul aparține mașinilor electrice. Ofertele se diversifică, infrastructurile (bornele de încărcare în special) se înmulțesc și ele, totul cu o grabă (frenetică, apreciază unii) pentru monopolul unei noi mobilități și a unui consumator nou, un om nou: electro-automobilistul.

Banii nu fac aerul mai curat

Amar de ani, mașinile diesel și pe benzină au fost taxate, pe drept sau pe te miri ce, în numele luptei împotriva poluării. S-au strâns literalmente munți de bani, în timp ce proprietarii umblau în portofel și reflectau cum niște bancnote vor transforma aerul orașelor într-unul alpin.

De transformat nu l-au transformat. Mai mult, la fiecare summit climatic (COP) s-au invocat noi și noi apocalipse din cauza motoarelor termice. În treacăt fie spus, și pe seama centralelor nuclere s-au invocat și mai multe apocalipse. La porțile centralelor au avut loc adevărate lupte de stradă între războinicii climatici și forțele de ordine.

Descumpănită și pe bune dreptate îngrijorată, lumea științifică și industrială a asistat cum locomotiva UE, Germania, și-a tăiat de sub picioare mai toate crengile energetice în cruciada împotriva atomului, mergând până mai ieri pe monocultura aprovizionării cu gaz din Rusia. Ce a urmat, se poate vedea. Iar la summit-ul COP28 din Dubai au fost lăsate la o parte scenariile groazei și s-a cerut, ce să vezi, triplarea capacităților de producere a energiei nucleare.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

De unde atâta energie sustenabilă?

Ar fi și cazul, apreciază observatorii, dacă tot este necesară tranziția ecologică pe patru roți. Altfel, cu energie nesustenabilă, pariul pe vehicule electrice este pierdut din start. Dar, de unde atâta energie? Deocamdată, de la intrarea în vigoare a standardelor europene privind emisiile de CO2 pentru autoturisme în 2020-2021, vânzările de vehicule electrice cu baterii (EV) în UE au crescut de șase ori.

De la un procent de doar 1,9 % din vânzări în 2019 la 12,1 % în 2022, cu o creștere rapidă a numărului de EV-uri. Noile standarde privind emisiile de CO2 adoptate în 2023, care impun o reducere de 55 % a emisiilor de CO2 până în 2030 și o reducere de 100 % până în 2035, reprezintă o trecere de la motorul cu ardere internă la mobilitatea cu emisii zero. Numai vehiculele vehiculele ușoare cu emisii zero vor putea fi vândute după 2035.

O cotă de piață de 20% în UE, în 2024

Asociația Constructurilor Europeni de Automobile (ACEA) prevede o cotă de piață de aproximativ 20% pentru mașinile electrice în 2024. Adică una din cinci mașini va fi electrică, o creștere de 40%. Alte studii prevăd că ponderea noilor vânzări de vehicule electrice va ajunge la 23% în 2025, 58% în 2030 și 100% în 2035.

„Sectorul nostru se află în mijlocul celei mai mari transformări din ultimul secol. Pentru noi nu există nici o îndoială cu privire la necesitatea decarbonizării. Investim miliarde pentru a face acest lucru – mult mai mult decât orice alt sector”, declara, la sfârșitul lunii noiembrie, președintele ACEA, Luca de Meo.

Digisport.ro

”60 de milioane de căutări. E un brand în toată lumea”. Clubul din SuperLiga care a dat lovitura

Potrivit președintelui ACEA, este esenţial ca Europa să devină un hub pentru producția mașinilor „verzi” și inteligente. „Trebuie să colaborăm cu factorii de decizie politică pentru a crea condițiile necesare pentru fabricarea unei game variate de modele cu emisii zero, inclusiv a unor vehicule electrice mici la prețuri accesibile, a căror producție în Europa să fie rentabilă”, a spus el.

Mașinile electrice au stat „în adormire” 80 de ani

De remarcat că mașinile electrice nu sunt, așa cum multă lume crede, o invenție a secolului 21. Primele prototipuri datează din secolul 19, deci chiar înainte de vehiculele pe benzină și diesel. Motivele pentru care mașina electrică a stat „în adormire” mai bine de opt decenii țin de mai mulți factori: lipsa inițială a bateriilor, apoi autonomia limitată a acestora și lipsa infrastructurii.

Dar principalul motiv pentru care electrificarea a fost lăsată la o parte a fost descoperirea și exploatarea zăcămintelor de petrol, cu rezultatul obținerii benzinei și motorinei: doi combustibili petrolieri care au pus omenirea pe roți.

Renașterea EV-urilor, bateriile li-ion și Tesla

Renașterea mașinii electrice s-a făcut în SUA, când General Motors a prezentat, în 1996, modelul EV1, primul vehicul electric produs în masă. Dar gigantul american a oprit ulterior producția, beneficiile aduse de mașinile termice fiind incomensurabil mai mari.

Mai ales că EV1 era disponibilă doar printr-un sistem complicat de închiriere și de selectare a clienților. Odată cu anii 2000 producerea la scară mare a bateriilor litiu-ion (susținută de subvenții publice) a dat noi aripi mașinilor electrice și lumea făcea cunoștință cu un nou brand: Tesla.

Rățușca cea urâtă

În privința profilului clienților, mașina electrică a fost vitregită de asemenea ani de-a rândul. Mobilitatea, independența, performanța, liberul arbitru, proprietatea, distracția, exclusivitatea – bine speculate de o întreagă industrie de publicitate – erau atribute numai ale mașinii pe benzină. Mașina electrică întruchipa dependența ombilicală de stațiile de încărcare, lipsa autonomiei; era văzută ca o alcătuire complicată, scumpă și fără „inimă” (motor). Deci a fost respinsă.

Noii electro-clienți

Dar odată cu trecerea la mobilitatea „verde” și profilul clienților a început să bată în aceeași culoare. Năvala către EV-uri este un caz interesant în industria auto: este primul produs care va fi impus și care este deja din ce în ce mai acceptat, deși reacția ar fi fost de așteptat să fie inversă. Asistăm la renunțarea deliberată la autonomia și libertatea conferite de mașinile clasice și acceptarea unui produs care încă este în faza de optimizări.

Observatorii estimează că acestea țin de profilul unei noi clientele. Doritorii și posesorii de EV-uri sunt în general oameni cu studii peste medii și superioare, sunt amatori de gadget-uri și tehnologie conectată. Pentru care alegerea unei mașini de băgat în priză vine de la sine.

Eco sau gadget eco?

Nu și pentru posesorii de mașini clasice: nu toți doresc numai funcții și butoane digitale la bord, intrarea în meniuri și submeniuri doar pentru a porni un vehicul și a accesa facilități altfel oferite și de comenzile fizice.

Cu toate că posesorii de vehicule electrice invocă alegerea pe seama combaterii poluării este încă de discutat dacă ar trebui clasificat ca principal motiv. Mașina electrică este un produs nou, seamănă izbitor cu un smartphone, este performantă, interconectată, este deja un statut social: gadget-ul perfect.

Necazuri moștenite și anul viitor

În ciuda promisiunilor industriei mașinilor electrice, tabloul este departe de a fi idilic. Iar, după Covid-19 și criza semiconductorilor, vânzările au încetinit. Iar numeroase provocări stau în calea mobilității electrice. Necazuri care vor fi moștenite și în 2024. Este vorba în principal de autonomia (chiar dacă mereu îmbunătățită) a bateriilor, de prețul încă foarte mare al mașinilor electrice și de infrastructura de încărcare.

Mulți văd o constrângere faptul că trebuie să-și încarce mașina odată sau de mai multe ori în timpul aceleiași călătorii, și nu sunt pregătiți să accepte această situație doar că este vorba de un vehicul nepoluant. De partea ei, rețeaua de alimentare a EV-urilor, o întreagă infrastructură, este încă insuficientă. Este greu astfel pentru guverne să încurajeze trecerea la electro-mobilitate, ca oamenii să investească într-o mașină electrică dacă ei nu pot să-i încarce bateria în timpul unei călătorii.

Prețul, un uriaș obstacol:  doar pentru elite urbane

Chiar și pentru cei mai înfocați ecologiști, prețul unei mașini electrice față de una cu motor termic rămâne unul ridicat, chiar foarte ridicat, indiferent la ce categorie. În contextul unei situații economice afectată de inflație, de scăderea puterii de cumpărare, prețul unui EV rămâne un obstacol clar.

Preț, autonomie, infrastructură: trei aspecte cruciale care trebuie corijate și care încă țin mașina electrică departe de marele public. Ironie a sorții, în ciuda faptului că electro-tranziția tocmai asta promite sau spre asta tinde: democratizarea mașinilor nepoluante. Și când colo, deocamdată EV este privilegiul unei elite urbane.

Zero emisii. Oare?

Nu în ultimul rând, deși nu poluează mașinile electrice nu au zero emisii de carbon. Poluarea EV-urilor vine în principal din sistemul de producție ala acestora. Sunt necesare așa numitele „metale rare” care sunt înglobate într-o mașină electrică: extracția și uzinarea lor sunt invazive pentru mediu.

Are de profitat sectorul minier, unul din cei mai mari poluatori ai planetei, dar va fi un infern pentru populațiile unde se află aceste regiuni bogate în aceste „metale rare” Poluarea provine, evident, din fabricarea bateriilor, care necesită multe resurse și energie, iar produsele chimice folosite sunt toxice. Producerea unui EV are un impact de carbon de două până la trei ori mai mare decât cel al unui vehicul echivalent cu motor termic.

China stă cel mai bine

Spre sfârșitul acestui an, vânzările de mașini electrice au scăzut în Europa. Această situație este valabilă și în SUA, a doua piață ca mărime după China. Aceiași factori de mai sus, în principal prețul mare al unui EV comparativ cu echivalentul termic, i-a ținut departe pe americani de mașini electrice.

Nu și pe chinezi, unde EV-urile reprezintă 45% din vânzările per ansamblu. (numai în luna octombrie, chinezii au cumpărat peste 900.000 de mașini electrice). De altfel, China este lider în electrificarea auto, cu politici guvernamentale extrem de favorabile, cu consecințe în prețuri mai scăzute ca ale europenilor și americanilor. Cum este lider și în fabricarea bateriilor, nu este greu de anticipat ce probleme o să pună gigantul asiatic producătorilor europeni.

Ofertă bogată anul viitor și EV-uri emergente

Anul 2024 va fi un an cu ofertă bogată de EV-uri, modele noi sau știute, dar care vor trece la baterii. Constructori precum Alfa Romeo, Audi, BMW, Mercedes, Citroen, Peugeot, Porsche, VW, Renault și, bineînțeles, Tesla, vor încerca să se impună și să convingă noi clienți.

Unii observatori apreciază că anul 2024 va fi promițător pentru viitorul mobilității electrice, în ciuda persistenței neajunsurilor. Progresele tehnologice vor continua, la fel ca și politicile și stimulentele guvernamentale și programele ambițioase ale constructorilor de a-și îmbunătăți gama și de a face bateriile mai performante.

Oferta electrică nu va ocoli nici un segment: de la mașinile mini, la cele de oraș, de la SUV-uri, la mașini premium. De precizat că se prefigurează și vehicule electrice emergente, cum ar fi vehiculele utilitare, camioane, motociclete.

Deocamdată, dacă prognozele se vor dovedi exacte, vânzările de mașini electrice în 2024 vor totaliza 2,14 milioane de unități, din cele 10,7 milioane de vehicule noi așteptate.

Foaie de parcurs pentru o mobilitate competitivă

În ajunul conferinței COP 28 privind clima și în perspectiva alegerilor europene de anul viitor, președintele ACEA a prezentat un manifest și o foaie de parcurs pentru un ecosistem de mobilitate competitiv, semnate de directorii executivi ai principalilor producători de autovehicule din Europa.

Având în vedere amploarea transformării, nici o parte interesată nu va putea să transforme singură întregul ecosistem de mobilitate. De aceea, ACEA a lansat un manifest pentru următorul Parlament European și următoarea Comisie Europeană, cu o foaie de parcurs bazată pe trei piloni – oferta, producția și cererea – care urmează să fie implementată de industria auto împreună cu partenerii săi.

Regulamente contradictorii

„În industria noastră intră în vigoare în medie opt sau nouă regulamente ale UE în fiecare an până în 2030; în unele cazuri, este vorba de regulamente contradictorii”, a explicat președintele ACEA.

„Prea des, Europa a acumulat reglementări care uneori sunt contradictorii, de exemplu, eliminarea treptată a motoarelor cu combustie internă (ICE), apoi a impus un nou regulament privind ICE cu Euro 7. Cu o medie de opt noi evenimente de reglementare în fiecare an până în 2030, acest lucru ar trebui să ne dea de gândit și să ne spună că există o eroare undeva în sistem!”, a adăugat el.

„Concurența se pricepe bine”

„Europa trebuie să adopte urgent o abordare holistică a provocărilor din industria auto, care să cuprindă întregul lanț valoric, din amonte până în aval. Pentru că problemele cu care ne confruntăm se referă la toate sectoarele: industria auto, minerit, energie, infrastructură și nu numai. Dacă vă uitați la concurenții noștri globali, vedeți că se pricep foarte bine să facă acest lucru”, a spus Luca de Meo.

„Europa nu trebuie doar să se asigure că suntem la fel de bine echipați ca și alte regiuni, ci trebuie să se asigure și că concurăm pe picior de egalitate. Concurența este foarte sănătoasă, iar concurența adevărată înseamnă, de asemenea, piețe globale deschise și reguli comerciale libere și echitabile”, a adăugat de Meo, fără a rosti „China”.

Provocările mobilității electrice

Potrivit lui Luca de Meo, neutralitatea tehnologică ar trebui să fie un principiu călăuzitor atunci când vine vorba de definirea mobilității viitorului, „Inamicii sunt CO2, poluarea, zgomotul, blocajele din trafic etc., nu o tehnologie sau alta”, a spus el.

Pentru ACEA, principalele provocări pentru mobilitatea electrică sunt crearea de locuri de muncă în Europa, poluarea aerului congestia urbană, autonomia strategică și protecția resurselor. În egală măsură, este nevoie de oameni care lucrează la securizarea lanțului de aprovizionare dar și crearea condițiilor pentru circularitatea automobilelor, prin încurajarea cercetării în domeniul tehnologiilor de reciclare.

De asemenea, este vorba de garantarea competitivității, în special printr-o ofertă de energie verde și la prețuri accesibile. De o desfășurare satisfăcătoare a infrastructurii de reîncărcare și, de cealaltă parte, de programe de stimulare adecvate și adaptate la obiectivele lor. Iar acest lucru este valabil la toate nivelurile politice, de la UE până la autoritățile urbane, care joacă un rol esențial în promovarea soluțiilor inteligente.

Un tsunami de legi în viitorul apropiat

Președintele ACEA a explicat că următorii ani vor aduce „un tsunami de provocări în materie de reglementare”. Multe dintre angajamentele UE care trebuie îndeplinite în 2030 sau mai devreme sunt: legea privind industria cu zero emisii nete, legea privind materiile prime critice, regulamentul privind PFAS, aflat în curs de elaborare, standardele de CO2 pentru vehiculele ușoare, regulamentul privind bateriile de mari dimensiuni și regulamentul privind siguranța generală.

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a dependenței energetice, precum și îmbunătățirea calității aerului în zonele urbane sunt principalele obiective dar și provocările cu care se confruntă dezvoltarea vehiculelor electrice. Sectorul electric este, de asemenea, o provocare industrială majoră pentru industria auto.

Constructorii consacrați se luptă cu noile start-up-uri, în timp ce se cheltuiesc sume astronomice pentru a face tranziția către vehiculele electrice. În fața Chinei și SUA, vechiul continent trebuie să devină mai competitiv pentru o industrie auto viabilă. Dar producătorii nu au nevoie de standarde din ce în ce mai restrictive și adesea contradictorii. „Statele Unite stimulează, China comandă și Europa reglementează”, a rezumat Luca de Meo.

Protecționismul în fața chinezilor, „ineficient”

Președintele ACEA a avertizat însă că măsurile protecționiste pe care țările UE vor să le ia împotriva Chinei sunt „ineficiente și inflaționiste” pe termen lung. Blocul comunitar, în opinia sa, ar trebui să se concentreze pe asigurarea accesului producătorilor la materiile prime de care au nevoie înainte de a se angaja într-un război commercial cu Beijingul.

În luna septembrie, președintele Comisiei Europene, Ursula von er Leyen, a anunțat că Bruxelles va deschide o anchetă privind subvențiile acordate mașinilor electrice provenind din China. UE a amenințat cu sancțiuni financiare importurile de la gigantul asiatic dacă va ajunge la concluzia că aceste subvenții vor determina o concurență neloială.

Ironia face că mașinile electrice chinezești – „al căror preț este menținut artificial prin enorme subvenții publice”, cum a spus șefa executivului european”- sosesc acum agresiv pe teritoriul UE tocmai pentru că Bruxelles a decis să treacă la mașini 100% electrice într-un interval judecat foarte strâns: înainte de 2035. Și aceasta în ciuda avertismentelor producătorilor europeni că nu sunt pregătiți. Deci decizia de a trece la mașini electrice a fost luată în deplină cunoștință de cauză.

Chiar dacă europenii au început să dezvolte modele 100% electrice, dezvoltarea lor este costisitoare și procesele de producție nu sunt optimizate, comparativ cu concurența chineză sau cu cea americană de la Tesla. Astfel că mașinile electrice europene sunt prea scumpe pentru clienți și puțin rentabile pentru constructorii tradiționali.