Ciprian Tudosă, de la juniorii Forestei Fălticeni, pe podiumul olimpic: “Ar fi trebuit să joc la Real Madrid ca să ating performanţele de la canotaj”. Exclusiv

Ciprian Tudosă este protagonistul episodului 11 din seria “Olimpicii României”. Vicecampion olimpic la Tokyo în proba de dublu rame, canotorul speră să urce pe cea mai înaltă treaptă la Paris.

Ciprian Tudosă, de la juniorii Forestei Fălticeni, pe podiumul olimpic

Într-un interviu in extenso acordat pentru FANATIK, Ciprian Tudosă a spus că nu regretă că nu a continuat cu fotbalul, pe care l-a practicat la juniorii Forestei Fălticeni, spunând, mai în glumă, mai în serios, că ar fi trebuit să ajungă la Real Madrid pentru a avea performanţele din canotaj:

Ciprian, cum te-ai apucat de canotaj?

– După ceva ani în care am făcut fotbal, au fost făcute selecţii la şcoală. Eram cel mai înalt din clasă, iar la canotaj contează foarte mult înălţimea şi anvergura braţelor. Eram foarte bine dezvoltat. După ce s-au făcut măsurăturile, m-au întrebat dacă sunt interesat să practic acest sport. Nu era nimic ieşit din comun, Fălticeni fiind la 10 minute de mine. Eu făceam antrenamente la fotbal acolo, ştiam despre ce e vorba.

Părinţii ce părere au avut?

– Erau plecaţi în vacanţă la acel moment, dar ei îi ştiau pe sportivi îmbrăcaţi frumos, cum erau atunci şi m-au împins să merg spre canotaj. Eu nu eram din prima aşa convins, voiam să ajung mare fotbalist. La fel şi o parte dintre unchi m-au îndemnat să fac sport, să încerc, am făcut o înţelegere cu domnul Avrămia şi i-am spus că voi merge mai întâi cu fotbalul în cantonament la mare, apoi mă voi decide şi cu canotajul.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

“În timpul săptămânii mergeam să fac antrenamente la canotaj şi în weekend, mă duceam la meciurile de fotbal”

La ce club erai, la Foresta Fălticeni?

– Da, la juniorii Forestei Fălticeni.

Aşa…

– După ce m-am întors, chiar am început să merg să fac alergare, antrenamente, să merg şi pe apă. La început, chiar în primele 4-5 luni, în timpul săptămânii mergeam să fac antrenamente la canotaj şi în weekend, mă duceam la meciurile de fotbal. Până când domnul Avrămia mi-a spus stop, e de ajuns, «Hai să faci treabă serioasă!».

Şi te-ai axat doar pe canotaj…

– În mai puţin de un an am reuşit să fiu campion naţional, campion balcanic. Alea chiar au fost primele rezultate din cariera mea. Eram în clasa a VIII-a, la “Nicu Gane” din Fălticeni, era clubul liceului. Cam aşa a început povestea mea în canotaj.

“Odată ce am reuşit să învăţ să vâslesc, cred că asta m-a atras, feeling-ul ăla, pe care îl ai în barcă, în timp ce pluteşte”

Ce te-a atras să rămâi la canotaj?

– Înainte să mergi pe apă, ca începător, stai pe mal şi îi priveşti pe cei care vâslesc, cei avansaţi. Mă uitam cu uimire cum reuşesc doi oameni să colaboreze atât de bine, să fie un tandem. Chiar mă gândeam dacă voi ajunge vreodată la nivelul ăla, să vâslesc atât de bine. Odată ce am reuşit să învăţ să vâslesc, cred că asta m-a atras, feeling-ul ăla, pe care îl ai în barcă, în timp ce pluteşte. Iar apoi, rezultatele pe care le-am atras imediat.

La Jocurile Olimpice de tineret din 2014 ai luat aurul la dublu rame. Cum a fost acest prim contact cu Jocurile Olimpice? 

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

– A fost o experienţă foarte frumoasă, ăsta este şi scopul Jocurilor Olimpice de tineret. Să îi educe pe cei tineri cu spiritul olimpic, să cunoască lucruri despre olimpism. Aveai de făcut anumite task-uri, te întâlneai şi cu sportivi celebri, chestiile astea te făceau să îţi dai seama ce înseamnă cu adevărat Jocurile Olimpice. Nu mai vorbesc de organizare, condiţii de concurs, totul era ca la Jocurile Olimpice.

“Cred că ar fi trebuit să joc la Real Madrid pentru a atinge performanţele din canotaj”

Ai regretat vreodată că ai lăsat fotbalul? 

– Nu, nu există, nici măcar un moment. Poate aş fi fost bun şi acolo pentru că sunt o fire competitivă, ambiţioasă, care îşi doreşte să iasă totul cât mai bine. Rezultatele pe care am reuşit să le obţin în acest sport, nu cred că le-aş fi obţinut vreodată în fotbal.

Ar fi trebuit să joci la Real Madrid…

– Da, cred că ar fi trebuit să joc la Real Madrid pentru a atinge performanţele din canotaj, mi se pare ceva foarte dificil, vă daţi seama.

Cum a fost trecerea la seniori? 

– Sincer, cred că primul concurs pe care l-am avut la seniori a avut un impact foarte mare. Mi-am dat seama că nu mai e de joacă aici, aşa cum a fost la tineret sau juniori. Nu a fost un impact major. Cumva, din primii ani de când am venit la Snagov, am lucrat cu cei mai mari. Nu a fost o trecere exagerată sau un impact major asupra mea.

“Există Mondiale, Europene şi există Jocuri Olimpice. Nu se compară cu niciun concurs”

Ai obţinut multe medalii la seniorat încă din primii ani. Ţi-au întărit încrederea că faci parte din elita canotajului? 

– Da, fiecare rezultat a venit după o etapă, după un episod din cariera mea. Fiecare e important pentru mine. De aici primesc şi celebra întrebare, care medalie sau care rezultat îmi place cel mai mult. Dar, fiecare este important în felul lui. Fiecare concurs terminat cu o medalie clar îţi întăreşte ideea că eşti pe drumul cel bun în carieră.

Ai fost la Mondiale la Europene, poţi să faci o comparaţie cu Jocurile Olimpice? 

– Nu se compară. Există Mondiale, Europene şi există Jocuri Olimpice. Nu se compară cu niciun concurs, este ceva cu totul aparte.

Cum a fost la Tokyo în 2021?

– A fost un an greu. Pandemia ne-a dat puţin peste cap, a trebuit să ne pregătim doar acasă, vreo 4 luni, cam aşa. Toate chestiile astea cu distanţarea socială, am stat doar în baza de la Snagov, nu aveam voie să plecăm absolut nicăieri, niciun contact din exterior. Doar antrenamente şi nimic altceva. Dar, experienţa în sine de la Tokyo a fost foarte bună. Iar concursul de la început până la final a fost de excepţie. În schimb, ce regret este că nu am reuşit să mă bucur de ceea ce înseamnă Tokyo.

“La masă erai ca într-un ţarc, plexiglas peste tot. Eram cu mănuşi la masă”

Din cauza restricţiilor bănuiesc…

– Da, după cum bine ştii, a fost doar satul olimpic, pista de concurs şi atât. Nu aveam voie să atingem nimic, ne sigilau autocarele. A fost precauţie maximă.

În satul olimpic aţi stat distanţaţi? 

– Da. Şi la masă, peste tot. La masă erai ca într-un ţarc, plexiglas peste tot. Eram cu mănuşi la masă. Asta a fost puţin ciudat, dar bine că s-a desfăşurat şi aşa.

Povesteşte-ne puţin cursa de argint de la dublu rame…

– Cred că am făcut o cursă aproape de perfecţiune, din punctul meu de vedere. Eram sigur că este o cursă de medalie, nu ştiam exact. Simţeam chestia asta. Ştiam că fraţii Sinkovic, cu care ne-am luptat de atâţia ani, sunt puternici. Mai ales că la Jocurile Olimpice anterioare au devenit campioni olimpici. Experienţa şi-a spus cuvântul şi au profitat de prima parte în care noi am fost mai lenţi şi acolo cred că s-a jucat. Per total a fost o cursă foarte bună.

“Cred că vor fi mai multe medalii decât la Tokyo”

Ai schimba ceva la cursa aceea? 

– Da, analizând după cursă. Cred că prima parte dacă ar fi fost mai rapidă, chiar şi cu o secundă, cu siguranţă altul ar fi fost rezultatul. Dar asta este. Fiecare competiţie vine cu învăţături, cu mai multe concluzii. De aceea, experienţa este peste toate. Pentru mine a fost doar prima ediţie a Jocurilor Olimpice, pentru Marius a fost a treia. Deci am învăţat foarte multe.

Urmează Parisul. Cum vezi Jocurile Olimpice?

– Foarte încrezător. Sunt sigur că vom avea rezultate şi acolo. Cred că vor fi mai multe medalii decât la Tokyo. Echipa noastră a crescut foarte mult. Din ce ne-a spus Antonio (n.r. Colamonici, antrenorul loturilor federale), o să atacăm mai multe probe. În esenţă, eu zic că vor fi nişte Jocuri Olimpice reuşite.

“Vom sta la 30 de minute de lac, dar după vom avea câteva zile în care ne vom putea bucura de satul olimpic şi Jocurile Olimpice”

Te aştepţi să simţi cu adevărat ce înseamnă Jocurile Olimpice având în vedere că la Tokyo au fost foarte multe restricţii? 

– Chiar dacă nu vom sta în satul olimpic pe durata competiţiei, pentru că pista este destul de departe de Paris. Este la trei ore şi este enorm să pierzi trei ore. Vom sta la 30 de minute de lac, dar după vom avea câteva zile în care ne vom putea bucura de satul olimpic şi Jocurile Olimpice.

În ce probe vei participa la Jocurile Olimpice?

– Mă pregătesc în barca de patru rame şi 8+1. Primul examen va fi la final de aprilie, la Campionatele Europene. După aceea, vom vedea.

Canotajul are rezultate extraordinare. Ce faceţi voi diferit faţă de ceilalţi?

– Cred că seriozitatea, profesionalismul şi implicarea celor care ţin de Federaţie. De la secretar până la ultimul om care este în organizaţie. Toţi contribuie să ne fie nouă, sportivilor, în principal, cât mai bine şi asta se vede la fiecare concurs. Când ajungem acolo, totul este pregătit, noi nu avem nicio bătaie de cap. Doar trebuie să mergem pe apă şi să ne facem treaba cât mai bine şi atâta tot. Fiecare detaliu contează.

“Aurul olimpic ar fi un vis foarte frumos şi dacă l-aş putea îndeplini ar fi de minune”

Cum a fost cantonamentul din Italia?

– Vremea a fost mai bună faţă de anul trecut şi a fost puţin mai plăcut. Spre finalul cantonamentului s-a stricat puţin cu vânt şi temperaturi mai scăzute. Ne trezim la ora 07:00, luăm micul dejun, apoi mergem la antrenament, ne întoarcem, luăm prânzul, avem câteva ore de odihnă şi lucrăm în sală. Faţă de Snagov, cam toată lumea se concentrează numai şi numai pe muncă. Pot fi lucruri pozitive şi negative. La un moment dat intră monotonia. Abia aştepţi să pleci de acolo să mai vezi şi alte lucruri, din sătucul ăla nu prea ieşim.

Paştele îl faceţi împreună la Snagov sau aveţi liber? 

– Nu ştiu încă programul. Aş vrea să ajung şi acasă, la Suceava, câteva zile, pentru că n-am mai fost de ceva timp. Sărbătorile sunt mai altfel acolo.

Te-ai gândit ce vei face după Jocurile Olimpice de la Paris?

– Nu vreau să vorbesc acum pentru că nu ştiu. Vreau să mă bucur de călătoria până acolo, apoi destinaţia. Când se va reîntâlni lotul, o să vedem. Dar nu există retragere, sunt tânăr, nu mă gândesc la asta.

La Paris te vezi din nou pe podium?

– Cu siguranţă văd cel puţin un podium. Aurul olimpic ar fi un vis foarte frumos şi dacă l-aş putea îndeplini ar fi de minune.

• 27 de ani are Ciprian Tudosă
• 2 este locul ocupat de Ciprian Tudosă şi Marius Cozmiuc în proba de dublu rame de la Tokyo