Cornel Dinu explică, într-un editorial în exclusivitate pe FANATIK, episodul șocant al injuriilor la adresa unor fotbaliști importanți din istoria lui Dinamo

Da, a fost și mai este de multe ori în fotbal așa cum m-am exprimat eu, buruienos. Îndeosebi când unii uită ce-a fost și cum a fost. Și se mai dau și de ceasul morții, parcă ar fi căzuți din ceruri și nu tăvăliți în Iadul fotbalului. Am vrea să fim îngeri, nu suntem, însă, decât oameni. Cu virtuți, dar și păcate. Primul pas spre Mântuire este să (ne) recunoaștem…

Cornel Dinu explică, într-un editorial în exclusivitate pe FANATIK, episodul șocant al injuriilor la adresa unor fotbaliști importanți din istoria lui Dinamo

Da, a fost și mai este de multe ori în fotbal așa cum m-am exprimat eu, buruienos. Păi să fi intrat cineva în vestiarul lui Dinamo… sau la orice echipă care se respectă… după un meci pierdut… Nu mișca nimeni. Înjurăturile erau alintări…

Nu zic englezii, care au inventat ambele jocuri, că rugby-ul este un joc de golani jucat de gentlemeni, iar fotbalul un joc de gentlemeni jucat de golani? Iar cine crâcnea aiurea pe teren și mai ales în afară, și la Dinamo, își făcea repejor bagajele…

Nu există echipă de notorietate în istoria fotbalului care să nu fi avut jucători cu biciul gurii, care să impună și așa ordinea aducătoare de victorii. Auoleu, ce era la gura lui Alan Ball și pentru Sir Bobby Charlton când pierdea o minge, în acel legendar 1-1 de pe „Wembley”, în 1969… Și erau ditamai campionii mondiali!

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

Nu pot fi scuze, știu bine. Da, e urât să înjuri, pentru oricine, în primul rând nu e creștinește. Dar prin ce face și cum se comportă, respectă și se supune omenirea moralei creștine?

Editorial explicativ Cornel Dinu. Dedublarea firească, nu am fost niciodată ușă de biserică…

În fața ipocriziei, recunosc, îmi mai pierd cumpătul vorbei, aruncând, ca orice născut în zodia Leului, și fulgere de exprimare. Cât mă mai certa biata nevastă-mea că am momente când vorbesc ca… fotbaliștii! De necontestat, de altfel… mai stătea uneori printre noi și ne auzea… Nu se crucea pentru că știa că asta am fost de mic . Era, și-mi spunea că e nedumerită, văzând că în alte medii sunt altul!

Așa și era. O astfel de dedublare nu-i la îndemâna oricui. O altă poveste ce ține de familie, de școală și de anturajul oamenilor valoroși în care evadam după fotbal. Nu am fost niciodată ușă de biserică…

Crede cineva că mă mai pot schimba să nu mai reacționez, chiar și așa, în fața poltroniei umane? Că regret imediat unele răbufniri, chiar îmi cer iertare, e doar treaba mea și nu vreau nici măcar înțelegere. Așa îmi e destinul, mă lupt ades cu el, dar e greu pentru oricine să-l învingă de cele mai multe ori.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

Editorial explicativ Cornel Dinu. Cine crede că dictatura izbânzii se face din fagurele vorbei se înșală amarnic…

Îmi trebuia mârșăvia filmării și turnătoriei de la ziua de naștere a fratelui meu de post și ceva sânge străbun, Miodrag Belodedici. Amănuntul că a fost o aniversare privată și că ar mai exista respect pentru o astfel de intimitate, dacă l-aș invoca, ar fi o curată nebunie. Lumea, în general, practică de ani buni o forrmă de sodoma-gomoranism. În câteva fracțiuni de secundă am intuit că mă reped nepermis în primul și singurul ieșit în cale, oarecum nevinovatul Lică Movilă. Dar nu-mi închipuiam că voi fi răstignit chiar așa…

Prăduitorul cu nume de zloată, Vasile Zlotea, vine din când în când printre fotbaliști, povestindu-și ca meritorie viața de practicant a jocului numai cu episoade de incidență penală. Împreună cu antrenorul Dumitru Nicolae-Nicușor, l-am luat la echipa mare, de la juniori, ca speranță de portar în turneul din vara lui 1983, înainte de Hamburg, în Germania. A fost prins furând din magazin, scos de la poliție de conducerea lui Dinamo și de atunci și-a dus „cariera” numai în infracțiuni penale, cu care se laudă!, pe la echipe din provincie. Și în îngăduința noastră îi acceptam elucubrațiile, c-așa-i la mese de pretinși prieteni. Jinduim cu toții uneori după Raj Kapoor-ul copilăriei…

Ce paloșe de vorbe pe viu își luau și ceilalți doi care s-au terfelit declarativ unei prese prea tinere ca să-nțeleagă ce-a fost în tot fotbalul lumii, nu numai la memorabila „dublă” Dinamo- Hamburg din 1983… Când doar i-am asigurat pe „câinii” mei că nu vor fi dezavantajați de arbitri, așa cum ni s-a întâmplat de prea multe ori când am întâlnit mari firme fotbalistice occidentale. Acesta a fost, de fapt, adevărul. După, au știut și de atenția-geantă care doar în judecăți firave a fost corupere.

Revenind la prezentul crud, nu-i de acceptat cum i-am blagoslovit, dar când am fost eu lovit pe nedrept ca să n-am replică? Doar puțini slujitori acum de taste albiți pe la tâmple mă pot judeca. Prietenii știu de cine vorbesc… Și pentru că am fost apărător și aceștia știu că deposedarea și marcajul când îți reușesc în fotbal sunt un fel de „Ba p-a mă-tii!” la adresa oricui. În fond, a tuturor acelora care încearcă să păcălească. Ca și în tribună, multe reproșuri încep cu „Dute-n…”.

Din păcate sunt din ce în ce mai mulți în viața de zi cu zi. Când educația se pierde neapărată și impusă de lege și reguli. Ca acum la noi, înjurătura pare doar o formă de atragere a atenției. Cine crede că dictatura izbânzii se face din fagurele vorbei se înșală amarnic…