Cine câștigă războiul informațional din Gaza: „Netanyahu a pus Israelul într-o situație gravă”

Totul a pornit de la declarația fostului președinte american Barack Obama, care, potrivit The Guardian, a afirmat că „Israelul nu ajută populația din Palestina cu apă și cu alimente”, în condițiile în care este cunoscut faptul că rezervorul de la Rafah, punct de frontieră cu Egiptul, este blocat de teroriștii Hamas. Inevitabil, spusele fostului șef de stat american conduc la problematica războiului informațional. Politologul Cristian Pîrvulescu a făcut o analiză asupra acestui fenomen, considerând că premierul israelian Beniamin Netanyahu este, în mare parte, răspunzător pentru situația creată și că, din punctul de vedere al imaginii, Hamas beneficiază de un sprijin superior.

„Din punct de vedere informațional, Hamas a câștigat mai mult decât Israelul”

Războiul din Fâșia Gaza se desfășoară pe mai multe fronturi, nu doar „pe teren”, din punct de vedere militar. Există implicații politice din partea multor țări, s-a vorbit, cum era firesc, despre implicarea serviciilor secrete, dar palierul informațional trebuie luat în considerație, mai ales în virtutea demonstrațiilor care au monopolizat atenția publică, în ultimele zile. Dar se pare că lucrurile diferă față de cele din „teren”.

„Din punctul de vedere al războiului informațional, Hamas a câștigat mai mult decât Israelul. Motivul este legat de faptul că după pogromul din 7 octombrie au urmat ripostele israeliene, de altfel previzibile, dar care au fost exploatate la maxim. Nu știm exact numărul real al victimelor, dar să ne amintim declarația regelui Abdullah al Iordaniei, care a spus că morții palestinieni contează la fel de mult ca și cei israelieni”, a declarat, în exclusivitate pentru FANATIK, politologul Cristian Pîrvulescu.

Acesta consideră că, „de asemenea, dincolo de luptători, în acest război există civili care au murit, iar sensibilitățile care probabil combină antisemitismul cu antiimperialismul au renăscut. Nu vorbim doar despre arabi sau despre musulmani, dar până și evreii – nu doar cei de stânga – au protestat împotriva intervenției militare în Gaza”.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

Barack Obama, considerat inamic personal de Bibi Netanyahu

În privința declarației fostului președinte al SUA, intervievatul nostru susține că „nu trebuie uitat nici faptul că Barack Obama a fost considerat de Beniamin Netanyahu drept un fel de inamic personal. Teoria liberalismului s-a născut sub forma unei reacții împotriva discursului fostului președinte al SUA de la Cairo, din anul 2009, deoarece Netanyahu a dorit să ofere un răspuns clar și lung, care a fost împărtășit de Vladimir Putin, Recep Tayyip Erdogan, Viktor Orban și de alții”.

Cristian Pîrvulescu este de părere că „în momentul de față trebuie să recunoaștem că teza lui Beniamin Netanyahu a fost un eșec ce a pus Israelul într-o situație existențială gravă. El a plecat de la premisa că suveranitatea populară este singura care contează, că nu există drepturi ale omului și ale poporului palestinian și că, în consecință, va putea normaliza relațiile cu statele arabe minimalizând sau chiar fără să ia în considerație problema palestiniană”.

În opinia interlocutorului FANATIK, problema lui Beniamin Netanyahu este legată de faptul că el consideră liberalismul și drepturile omului ca fiind de domeniul trecutului: „Acesta este și motivul pentru care a ajuns la teoriile care au fracturat societatea israeliană. El a adus la putere forțele extremiste, nu doar pentru a se salva, dar nici nu i-a scos din guvern până în acest moment. Este adevărat, respectivii nu fac parte din echipa care ia deciziile legate de război”.

„Trebuie să amintim faptul că dreptul popoarelor, așa cum a fost enunțat după Primul Război Mondial, a permis apariția statului Israel. Popoarele au dreptul să-și creeze un stat. Revenind, însă, la discursul lui Barack Obama de la Cairo, acesta insista pe ideea că viitorul aparține celor care recunosc acest lucru. Nu era vorba despre o nouă relație între SUA și lumea arabă sau musulmană, în general, ci despre modul în care trebuie să te raportezi la palestinieni, în virtutea dreptului omului”, a subliniat analistul politic.

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

Acesta a amintit faptul că subiectul respectiv nu este doar o teză enunțată la Cairo, ci reprezintă o idee pe care Obama i-a sugerat-o lui Netanyahu în nenumărate rânduri, în cadrul întâlnirilor pe care le-au avut: „Acum, Obama afirmă exact ceea ce spune Joe Biden într-o altă formă, și anume că o ripostă emoțională, fără limită și fără reguli, nu va face decât să influențeze mentalul palestinian pe parcursul unor generații. În consecință, toate soluțiile politice vor fi imposibile. Altfel spus, va fi o victorie a Hamas”.

Ce grupuri de interese susțin Hamas. Antiisraelieni și antisemiți

Dincolo de cele enunțate anterior, Cristian Pîrvulescu a făcut o analiză asupra situației din Israel și din Fâșia Gaza și a atenționat în privința unor teorii care suscită, în ultima vreme, atenția opiniei publice mondiale:

„Chiar dacă Hamas nu va mai exista, ceea ce rămâne de văzut, deoarece această grupare nu funcționează doar în Gaza sau în Cisiordania, ci și în Turcia și Qatar, lucrurile rămân complicate. E drept, în Iran acționează în mai mică măsură, acolo fiind fieful Jihadului Islamic. Așadar, Hamasul nu trebuie privit doar ca o organizație teroristă, ci ca una favorizată de grupuri de state interesate de rezolvarea problemei palestiniene într-o manieră tranșantă. Aceste țări au avut relații cu Israelul, însă, în acest conflict s-au situat clar de partea Hamasului. Cel mai bun exemplu este Turcia, care este membră a NATO și care l-a acuzat pe Joe Biden că trimite portavioanele în Marea Mediterană pentru a măcelări poporul palestinian”.

Insistând asupra aspectului umanitar, analistul politic a afirmat că, „practic, Barack Obama a avertizat că orice acțiune care lezează dreptul la viață al oamenilor din Gaza riscă să creeze frustrări ce vor duce la creșterea vehemenței anti-israeliene. Oricum, sentimentele anti-israeliene există. Noi suntem oripilați de situația creată, dar suntem europeni. E drept, unii sunt atât de antisemiți încât să adere la acțiuni teroriste. Însă, pentru lumea arabă și cea musulmană, ziua de 7 octombrie a creat un sentiment de eliberare și de putere, precum ziua de 11 septembrie 2001”.

„Faptul că au putut întreprinde asemenea acțiuni incredibile a reprezentat o eliberare, deoarece mitul invincibilității Israelului a fost spulberat. Sentimentele anti-israeliene și antisemite se combină. Din punctul meu de vedere, antisionismul este o formă de antisemitism”, consideră politologul, care a adăugat:

„Cu toate acestea, eu cunosc occidentali cu tendințe către extrema stângă care neagă faptul că ar nutri asemenea sentimente, în sensul în care nu ar avea nimic cu poporul evreu, ci cu statul israelian. Dar situația este simplă. Statul evreu nu a apărut împotriva unui stat palestinian, pentru că Palestina nu a existat niciodată, ci este – pur și simplu – rezultatul Holocaustului”.

„Pe ce hartă a lumii se vede Palestina?”

A venit și momentul unui recurs la istorie, extrem de necesar în această perioadă. Cristian Pîrvulescu a precizat că „evreii au înțeles faptul că au nevoie de un stat și au avut ocazia să-l construiască acolo de unde strămoșii lor plecaseră, în urmă cu 2000 de ani. Practic, l-au construit împotriva arabilor, pentru că, în momentul în care și-au declarat independența, au fost atacați. La vremea respectivă, nu au ocupat pământul palestinian. Palestinienii s-au format din arabii care eu locuit în acele teritorii, care au vrut să se întoarcă și care, în lupta împotriva Israelului, au construit o identitate palestiniană de natură recentă. Înainte nu exista acest lucru. Pe ce hartă a lumii vede cineva Palestina…?”.

În opinia partenerului nostru de dialog, rezoluția ONU a fost inițial în favoarea apariției celor două state, iar Israelul nu s-a împotrivit: „Israelul a fost atacat și și-a construit statul luptând împotriva inamicilor și ocupând teritorii. După anul 1967, ocupase inclusiv zonele Sinai și Golan. Ulterior, Israelul a înțeles că este nevoie de pace și s-a retras, dar a urmat dezastrul. Fostul premier Yitzhak Rabin a fost asasinat, naționalismul s-a îngemănat cu fanatismul religios și s-a ajuns la Beniamin Netanyahu, care a reușit să blocheze întregul proces, deoarece a crezut că are o lectură corectă a istoriei”.

Revenind la situația actuală, Cristian Pîrvulescu este de părere că, „în momentul de față, Netanyahu nu este înlăturat de la putere doar pentru motivul că Israelul să află în război. Cu toate astea, este pus la colț deoarece este principalul vinovat pentru ce s-a întâmplat, în speță de slăbirea Israelului. Faptul că „Strada Arabă” se revoltă cu aceeași forță cu care o făcea în urmă cu zeci de ani arată că aceste sentimente au fost cultivate nu doar de lideri naționaliști sau religioși, ci că își au originea în atitudinea nesăbuită a Israelului după acordurile de la Oslo”.

Este necesar să menționăm faptul că acordurile negociate în Norvegia, în apropiere de Oslo, și denumite oficial Declarația de Principii privind Aranjamentele Interimare de Autoguvernare, au fost parafate, în final, la Washington, în anul 1993. În speță, înțelegerea a reprezentat o primă tentativă de rezolvare a conflictului israeliano – palestinian.

Soluția a fost propusă de fostul premier Yitzah Rabin și viza împărțirea teritoriilor din Cisiordania și din Fâșia Gaza. Israelul a recunoscut Organizația pentru Eliberarea Palestinei drept reprezentant oficial, în timp ce OEP a renunțat la acțiunile violente și a recunoscut dreptul Israelului de a exista.

Atacurile din 7 octombrie au fost inevitabile

Mai multe voci afirmă că actuala conflagrație are multe similitudini cu Războiul de Yom Kippur. Cu toate acestea, începutul conflictului nu a surprins pe toată lumea, iar Cristian Pîrvulescu este cel mai bun exemplu în acest sens:

„Eu nu am fost șocat de atacurile din 7 octombrie. Acestea erau inevitabile, în condițiile în care relațiile dintre cele două comunități se înrăutățiseră. Dar credeam că evenimentele se vor petrece în Cisiordania, deoarece acolo aveau loc conflicte soldate cu morți, de ambele părți. Practic, pacea nu poate fi construită în acest mod, iar aceasta este și părerea lui Obama. În schimb, Netanyahu a afirmat că acordurile de la Oslo nu mai contează și că totul trebuie reconstruit”.

„Ne găsim într-un impas care pune în pericol statul Israel și obligă SUA, UE și țările care sprijină Israelul să facă piruete diplomatice pentru a împiedica realizarea unei coaliții anti-israeliene ce ar putea avea efecte de neimaginat. Pentru că Netanyahu a avut ideea de a nu discuta cu teroriștii palestinieni, el a susținut Hamasul în mod indirect”, consideră intervievatul nostru, care a ținut să reamintească un alt moment important:

„În anul 2012, emirul Qatarului a vizitat Gaza, evident cu permisiunea lui Beniamin Netanyahu. Sigur, erau relații indirecte cu Hamas, dar care au fost tolerate pentru legitimarea OEP-ului. Rezultatul a fost că ne-am trezit cu o armată de 50.000 de oameni, plus o populație despre care nu știm cât este de determinată să lupte împotriva Israelului, motiv pentru care Ierusalimul este nevoit, din punct de vedere militar, să aplice această blocadă, pentru a limita rezistența la maxim”.

Teama de atentate teroriste nu ne părăsește

Cristian Pîrvulescu este convins că „pătrunderea trupelor israeliene era inevitabilă. Loviturile militare îndreptate împotriva unor ținte reprezintă un aspect, dar asasinarea copiilor, a bătrânilor, violarea femeilor, decapitarea cadavrelor, incendierea caselor și toate celelalte acte comise pentru a provoca Israelul sunt acte de terorism ce nu pot fi echivalate”.

„În acest context, Israelul nu poate să lovească doar aerian. Însă ar fi un dezastru să radă Gaza de pe fața pământului, pentru că, în acel moment, acuzațiile de crime de război se vor înmulți la nesfârșit”, este previziunea interlocutorului nostru.

„Problema este cum vor proceda israelienii după încheierea conflictului armat și cine va dori să preia puterea în Gaza. Varianta unei guvernări de tipul celei din Irak este imposibilă, mai ales că acolo s-a produs un dezastru. Mi-e teamă să nu ne trezim în Europa cu atentate teroriste, pe care nu știu dacă le vom putea dejuca”, a încheiat Cristian Pîrvulescu, pe un ton îngrijorat.