Argentina este una dintre marile favorite de la Cupa Mondială. Înfrângerea din prima etapă cu Arabia Saudită a creat panică printre sufletele sud-americanilor, care s-au mai liniştit după victoria cu Mexic, 2-0. Dar totul avea să se decidă în ultima etapă, cu Polonia.
Zeci de mii de sud-americani au luat cu asalt stadionul 974 din Doha, cel făcut din containere şi care va fi demontat după finalul acestei Cupe Mondiale. O mare albi-celestă urca în tribunele metalice, majoritatea covârşitoare a tricourilor având numărul 10 pe spate şi numele “Messi”.
M-am întâlnit înainte de startul meciului cu doi fani mai în vârstă care au venit cu un steag al Argentinei pe care era imprimat chipul lui Maradona şi îmi spuneau: “Maradona, aqui, in corazon. Ne priveşte de sus, vom câştiga cu 2-0”. Iar în momentul în care l-am întrebat de Messi: “Messi es Maradona” (n.r. Messi este Maradona).
VEZI VIDEO:
Zeci de mii de fani erau îmbrăcaţi în tricourile tradiţionale ale “pumelor”. Printre ei, răzleţi, grupuri mai mici de polonezi, dar care nu se vedeau de marea de suporteri alb-albaştrii. Pe lângă sud-americanii veniţi din Argentina, Messi şi compania erau încurajaţi de mii de suporteri din Asia sau alte zone, care purtau însemnele echipei.
În momentul în care am intrat pe stadion, tribunele erau colorate în “albiceleste”, sărind pe tribunele metalice construite din containere şi fredonând cântecele cu care ne-au obişnuit la turneele finale. Atmosfera era de meci pe “La Bombonera”, nu la Campionatul Mondial din Qatar.
O emoţie uriaşă care se revărsa din tribune spre teren. Atât încurajări, dar şi îngrijorări. Polonia este un adversar tare, bine organizat, cu un star în atac: Robert Lewandowski. Iar soarta întregului turneu atârnă de un meci. În momentul în care este prezentat Leo Messi, un vuiet puternic se aude din tribune, de parcă ar fi fost anunţat “Messia”. Toate speranţele se puneau în el, în decarul echipei, în urmaşul lui Maradona.
Meciul începe cu Argentina în atac. “Pumele” îi iau tare pe adversari, care se clatină încă din primele minute. Însă, Szczesny este în zi mare. După câteva intervenţii excelente, portarul îl faultează la un duel aerian pe Messi. Arbitrul dă penalty spre uralele tribunelor care încep să scandeze în cor: “Meeeessi, Meeeeeessi!”.
Argentinianul ia mingea, dar bate slab, spre centru. Portarul polonez este în transă şi scoate al doilea penalty de la acest turneu final. Messi îşi pune mâinile în cap, dar tribunele continuă să strige şi mai tare: “Meeeessi, Meeeeeessi!”. Lovitura de pedeapsă i-a zgâlţâit un pic pe sud-americani, care aveau moralul mai scăzut în finalul reprizei. Dincolo, în celălalt meci: 0-0 între Mexic şi Arabia Saudită.
Pauza îi face pe fani să mai respire. 15 minute în care să îşi tragă sufletul pentru ultimele 45 de minute ale grupei. În joc este totul. Calificarea şi o muncă de patru ani care se poate nărui. Argentina se întoarce nerăbdătoare de la vestiare, cu trei minute înaintea adversarilor.
“Leşii” par liniştiţi, relaxaţi. Dar nu au arătat nimic în prima parte. A fost Szczesny – Argentina 0-0. Iar nerăbdarea sud-americanilor produce ruptura la câteva secunde după pauză. Polonezii dorm în ghete şi argentinianul cu nume scoţian, Alexis Mac Allister îl învinge pe portar cu un şut plasat.
Tribunele erup ca un vulcan şi Argentina în acest moment este liderul grupei. În celălalt meci se întâmplă lucruri interesante. Mexic preia conducerea cu 1-0, apoi marchează pentru 2-0. Deja ne apropiem de egalitatea perfectă în lupta pentru locul doi dintre Polonia şi Mexic. În tribune, noi, jurnaliştii, începem să facem calculele.
Polonia cădea pe locul doi şi avea un gol mai puţin încasat decât Mexic. Argentina domină, pare că va mai marca. De cealaltă parte, polonezii nu mai sunt “leşi”, ci nişte “leşuri” pe teren. Se clatină din toate încheieturile. Frica le-a intrat în oase, pierd calificarea printre degete.
Argentina nu are probleme în defensivă şi fundaşii sunt dincolo de mijlocul terenului. O combinaţie superbă în careu în minutul 67 aduce golul doi al Argentinei, marcat de Alvarez. După această reuşită, fanii au pornit fiesta, siguri că nimic nu se mai poate întâmpla. Polonia nu arătase nimic, cum ar putea să revină?
Atenţia ni se mută pe calcule. Egalitate perfectă pe toate palierele între Mexic şi Polonia în lupta pentru locul doi. Următorul criteriu: numărul de cartonaşe luate. Ne punem pe numărat: 6-3 înainte de ultima etapă pentru “mexicani”. Polonezii sunt în continuare calificaţi la acest scor, dar locul doi atârnă de un fir, sau mai bine zis, de câteva cartonaşe galbene.
Polonia ar avea nevoie de un gol ca să fie liniştită, dar nu poate. Jucătorii ştiu cât de subţire e echilibrul. În timp real situaţia cartonaşelor este 7-4, apoi Krychowiak ia galben: 7-5. Se strânge şi acest criteriu. Suntem la două cartonaşe de o decizie arbitrară: stabilirea calificatei la aruncarea cu banul.
“Leşii” se pun pe trei linii, nu le pasă că Mexic ar mai putea înscrie o dată. Vor să apere ce mai e de apărat. Şi rezistă, mai ales că Argentina a renunţat la ambiţiile ofensive. Trec minute în care “pumele” plimbă mingea şi polonezii nu intră în posesie. Nu îi interesează. Nu sunt agresivi, nu intră la risc, nu fac faulturi inutile.
Chiar şi aşa, Argentina mai ratează două ocazii bune, dar meciul se încheie 2-0. Suporterii “pumelor” din întregul stadion cântă şi dansează. De cealaltă parte, polonezii aşteaptă cu înfrigurare veşti de la Mexic – Arabia Saudită. În prelungiri, arabii înscriu pentru 2-1 şi încheie drama. Polonia, în optimi, pentru un gol.
La câteva minute după ce argentinienii au pornit petrecerea, o fac şi polonezii. Fac o horă, se îmbrăţişează. A fost aproape. Totuşi, Polonia a fost zero barat cu Argentina. Dar tot ce contează este calificarea. Au ţinut cu dinţii de ea şi până la urmă au obţinut-o. Peste doar trei zile, “pumele” întâlnesc Australia în optimi, în timp ce polonezii joacă împotriva Franţei.