Cum s-a văzut U Cluj – Dinamo de la marginea terenului. Reportaj de la barajul fraților

Preț de câteva ore bune Clujul a răsunat de cântecele celor două galerii înfrățite a Universității și a lui Dinamo. De la clasicele: ”Dinamo-Dinamo” și ”Lupă U”, până la ”Un cântec istoric ne-aduce aminte / Că frații în veci vor fi frați” n-a fost cale mai lungă de câteva beri. În iarbă, duelul numai frățesc nu a fost.

Sărbătoarea dinaintea unui spectacol trist

Locurile de întâlnire sunt știute de fanii Universității Cluj și cei ai lui Dinamo. Sunt aproape o moștenire istorică, fie că vorbim de orașul de sub Feleac, fie de București. Cu mic, cu mare, ”câinii” și ”Șepcile roșii” s-au reunit puțin după orele amiezii.

Amintirile sunt multe, poveștile ”de arme” au de fiecare dată un farmec special. Mai uiți un detaliu, adaugi unul nou, dar în general povestea se repetă. E ca și cum revezi la nesfârșit un film care te-a marcat. Până la urmă aceste pregătiri de meci sunt farmecul întâlnirilor dintre cei mai fanatici suporteri a celor două echipe.

Și unii și ceilalți știu pe din afară cântecele de luptă, de încurajare, sau ”de bine” pentru rivalii de o viață – Steaua, respectiv CFR Cluj. Se nasc prietenii, câteodată idile, în general întâlnirile dintre U-iști și dinamoviști sunt veritabile sărbători, chiar dacă, uneori, spectacolul sportiv pe care miile de fani îl așteaptă nu e unul de calitate.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Nici meciul dintre Universitatea Cluj și Dinamo nu a fost unul frumos. Dacă e s-o spunem pe aia dreaptă, în teren s-au luptat două echipe ce par lipsite de perspective reale, încurajatoare, și, cel mai trist, două echipe care nu își merită suporterii.

Erik Lincar, recidivist la lipsa bunelor maniere

Am pășit pe tunelul ce duce spre terenul de joc cu vreo oră înaintea primului fluier. Am vrut să simțim pulsul fotbaliștilor, după ce fanii ne-au arătat deja de ce sunt în stare. Pe gazon băieții lui Erik Lincar și Dusan Uhrin ascultau și executau ca la carte indicațiile preparatorilor fizici.

Poate puțin ciudat, încrâncenare și maximă concentrare vedem doar pe fețele celor de la Dinamo. În cealaltă jumătate de teren jucătorii execută fără să crâcnească ordinele, dar relaxați, nefiresc de relaxați. Toate discuțiile din săptămâna de dinaintea barajului ”frățesc” pare că și-au pus amprenta pe starea lor de spirit. Prima impresie a fost că alb-negrii ”știau că va fi cum trebuie să fie”, cum au clamat atâția cunoscători de fotbal.

Își fac apariția și cei doi antrenori. Dusan Uhrin în contrast cu jucătorii lui, mult mai relaxat. Erik Lincar, și el într-o dispoziție diametral opusă, trădând o evidentă stare de nervozitate. Trece în viteză pe lângă ceh, îi întinde o mână, formal, fără să-l privească și fără o strângere bărbătească, fără să trosnească măcar carpienele și metacarpienele adversarului.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Se prăbușește apoi pe banca de rezerve unde rămâne inexpresiv. Nici un rictus nu trăda vreo undă de stânjeneală, sau de remușcare că s-a născut degeaba la Oradea și a petrecut, tot degeaba, o bucată de adolescență în Franța. Nu că francezii ar da pe dinafară de bun simț.

Acuzațiile lui Marius Măldărășanu (antrenorul echipei FC Hermannstad –n.r.), că Eric Linkar l-a tratat cu indiferență și cu spatele, ne demonstrează că Viena (un leagăn al eleganței și al bunelor maniere), mai aproape de Oradea decât de București, n-a avut nici un efect în educația tehnicianului Universității.

Meciul din teren și cel de pe margine

Trecem repede peste schimbul de amabilități și de fanioane și intrăm direct în joc. Ne-am așezat strategic între cele două bănci de rezerve. Pe de o parte pentru a urmări reacțiile antrenorilor, pe de altă parte pentru că de la firul ierbii și un meci de baraj te face să simți că ești un pic parte din înfruntare.

Pe teren trosnesc apărătorile, fotbaliștii își împart ”la promoție” coate, se bagă materiale, cu Dinamo în prim-plan în primele minute. Pe margine, ce nu s-a văzut în transmisiile TV, se derula un alt meci, între Viorel Domocoș, antrenorul secund al Universității, și Florin Andrei, arbitrul de rezervă, sau al 4-lea oficial ca să folosim termeni de specialitate.

Până în minutul 5 am numărat 4 avertismente ale arbitrului de rezervă, care îl vizau pe Domocoș. Secundul lui Lincar a absorbit ca un burete emoțiile ”șefului”. A vociferat, s-a agitat, a stat permanent în afara spațiului tehnic și a contestat fiecare decizie a centralului Cătălin Popa.

După ceva mai mult de cinci minute de joc nervii i-au cedat: ”Ați început mă? Deja ați început, hoților!”, răcnește din toți rărunchii Viorel Domocoș. Omul în negru, Florin Andrei se îndreaptă ferm spre secund și… Nu, nu e prima eliminare. Deși ferm, al patrulea oficial nu l-a convins pe Domocoș că are puterea să- ceară lui Cătălin Popa să-l exileze în tribune.

Domocoș continuă să gesticuleze, să înjure ca la ușa cortului, Florin Andrei continuă să-l avertizeze. Rezerva brigăzii din teren nu vrea să strice echilibrul. Nu vrea nici Cătălin Popa care uită de regulament în minutul 14 când Eșanu îl ia cu fulgi cu tot pe Tescan, în poziție de ultim apărător. Se cuvenea roșu direct, dar norocul lui Popa s-a numit Remacle, belgianul înscriind simplu, cu poarta goală în aceiași fază.

Domocoș nu a apucat să vadă golul. Într-o criză de nervi, era mai preocupat să-l înjure pe central, decât să ridice brațele sus, sărbătorind reușita. A ajuns în cele din urmă în grupul de jucători și oficiali care, prost obicei, îi trosneau la greu palme peste cap proaspătului marcator.

Barajul fraților neputincioși și furioși

După deschiderea scorului lucrurile s-au calmat întru câtva. De partea gazdelor am remarcat o ardoare cum am mai văzut în acest sezon, dar parcă nu atât de evidentă. În tabăra ”câinilor” s-a instalat panica. Nimic la nimic până în ultimele secvențe ale primei reprize, când un balon șutat la colțul lung face liniște în Peluza ”Șepcile roșii”. Apoi s-a lăsat liniștea de tot pentru că arbitrul a trimis cele două oponente la vestiare.

Repriza a doua începe cu o bară a roș-albilor. Depășim momentul și asistăm în continuare la un duel al neputinței. Gorcea are o intervenție de handbalist și își ține echipa pe panta elanului. Ely Fernandes este eliminat și încep vociferările și speculațiile.

Pe banca Universității, Domocoș e la fel de instigator, proferează cam aceleași înjurături, semn clar că nu a cumpărat dicționarul de ”cele sfinte” al lui Dan Petrescu. Dar în continuare Florin Andrei se mulțumește să-l amenințe ”frățește” că: ”e ultima oară când accept așa ceva”.

Mai vine o bară la poarta lui Gorcea și golul căzut parcă de nicăieri a lui Bociciuc care stabilește scorul final și declanșează haosul în peluza roș-albilor. Preocupați să vedem cum se termină duelul dintre Domocoș și al patrulea oficial, mai să pierdem revoluția ”câinilor”.

Jandarmii se grupează rapid în fața peluzei dinspre Someș. Nu e bine deloc. Un grup de suporteri lovesc cu sălbăticie și până la urmă doboară plexiglasurile și creează un tunel deloc prevestitor de lucruri bune. Jandarmii intervin în forță de două ori și restabilesc o aparentă ordine.

Un fan dinamovist se aruncă în mijlocul lor și își ia bastoane și lacrimogene cât să lăcrimeze pentru întregul  sezon ratat al favoriților. Până la urmă se aude și fluierul lui Cătălin Popa și Clujul e în sărbătoare. În peluza ocupată de dinamoviști lucrurile riscă să degenereze, dar mai vine un pluton de jandarmi și ”câinii” optează să-și reverse pe cale orală frustrarea asupra propriilor jucători.

Războiul dintre fani și fotbaliști se mută pe esplanadă

În frunte cu Gabriel Torje, dinamoviștii se îndreaptă spre propria galerie imediat după ultimul fluier al partidei. ”Câinii” îl fac de rușine pe secundul lui Erik Lincar, Viorel Domocoș.

Varietatea înjurăturilor e înfiorătoare și pentru fotbaliști, care fac cale întoarsă spre vestiare înainte să ajungă la marginea careului de 16 metri dinspre peluza în care tronează chipul unicului căpitan, Cătălin Hâldan.

Ne mutăm și noi pe esplanada stadionului așteptând reacții din partea jucătorilor și oficialilor dinamoviști, dar tot fanii au ultimul cuvânt. Au traversat încă o dată țara ca să cânte pentru echipa lor, și încă odată au fost trădați. ”Câinii” se baricadează în vestiar, fanii continuă să le ceară explicații.

Jandarmii sunt de neînduplecat. Par să nu-și fi programat nimic pentru următoarele ore și nu fac un pas înapoi. Florin Prunea încearcă să calmeze spiritele, dar se retrage învins la vestiare. Dinamoviștii se mai disipează, doar ca să se regrupeze pe traseul spre București.

Avem informații că se pregătesc câteva încercări de a opri autocarul roș-albilor, dar planurile le sunt dejucate. Săraci, cu conturile goale, dar cu frică de Dumnezeu și de furia celor răniți, oficialii de la Dinamo găsesc înțelegere la un hotel din Cluj și decid să rămână peste noapte.

Mai bine așa, pentru toată lumea. Barajul fraților a început într-o atmosferă de sărbătoare și s-a încheiat cum nu se poate mai prost pentru jumătatea dinamovistă. Mai e returul. Pentru unii va fi ultimul meci în tricoul roșu, dar pentru toți va rămâne o lecție, indiferent de rezultatul din Ștefan cel Mare.