Denisa Tănase a făcut milioane cu o investiție de 500 de euro! Care e secretul succesului: ”Să știi să spui stop”

Denisa Tănase, secretul succesului. Cunoscuta cântăreață declară că nu este momentan milionară, ci doar conduce o afacere care atinge aceste cifre.

Denisa Tănase, dezvăluiri despre cum a ajuns să conducă afaceri de milioane de euro

Denisa Tănase dezvăluie, într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, cum a ajuns să conducă o firmă cu o cifră de afaceri de milioane de euro. Mărturisește că ultimii 5 ani din viața ei au fost haotici și că nu a mai avut timp de nimic.

Dorința ei pentru 2023 este să reușească să se ocupe mai mult de familie, de relația cu soțul și de latura spirituală. Cunoscuta cântăreața ne povestește cât de riscant dar frumos este să deschizi un nou magazin și cum se emoționează de fiecare dată, chiar dacă are 52 deschise până acum.

Recunoaște că și ea se mai ceartă cu soțul, dar de obicei cedează cel care are mai puține argumente. Denisa Tănase ne spune povestea piesei ‘Doi ochi căprui’, procesul prin care a trecut și recunoaște că la 7 ani a câștigat primii bani.

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

”Când gestionezi o firmă nu o ‘seci’ de resurse pentru câștiguri personale”

Ai 36 de ani, ești milionară, 52 de magazine în 10 țări. Cum faci față? Mai ai timp și de tine, să te odihnești, să mai citești?

-Știu că multe persoane confundă, însă cifra de afaceri a unei firme nu este egală cu veniturile personale ale persoanei care o conduce. Mai ales că, în cazul meu, business-ul s-a dezvoltat organic, fără infuzii de capital, fără investitori. Veniturile s-au întors în cea mai mare parte în firmă și au fost alocate creșterii, dezvoltării, producțiilor de produse noi. Este important ca atunci când gestionezi o firmă să nu o ‘seci’ de resurse pentru câștiguri personale. Pe termen lung inclusiv acestea se vor raporta la cifre de afaceri mai mari și vor fi direct proporționale.

“Nu sunt milionară”

Așadar, momentan nu sunt milionară, ci doar conduc un business care atinge aceste cifre, anual. Este foarte greu să rămâi în echilibru între muncă și viață personală, mai ales în primii ani de business, atunci când pui totul pe picioare. Cred că dacă nu ești ‘all in’ și nu sacrifici alte aspecte ale vieții, sunt slabe șanse să reușești cu un program de muncă de 8 ore pe zi. Însă, pentru mine, anul acesta este cel în care îmi doresc să încep să aduc echilibrul în viața mea, după 5 ani haotici, cu foarte puține ore de somn și muncă intensă. Practic timp nu ai, dar trebuie să faci tu în așa fel încât el să existe, să știi să spui stop. Să poți să închizi laptopul sau să nu mai răspunzi la telefon, în momente pe care vrei să ti le dedici ție și familiei tale.

“De multe ori am fost gata cu totul cu 5 minute înainte să deschidem oficial ușa magazinului”

Îți mai aduci aminte emoțiile de la deschiderea primului magazin, vreo întâmplare?

-Emoții am și acum, am plâns aproape la fiecare deschidere, iar asta se datorează oamenilor care vin în număr atât de mare. Stau la coadă, ajung chiar și cu două ore înainte de a se deschide, sunt imagini care mă copleșesc. Partea amuzantă este că eu niciodată nu mă aștept să fie lume și sunt încă surprinsă, dar și copleșită de emoții atunci când îi văd. Multe întâmplări, multe peripeții, să deschizi un magazin implică multe nopți nedormite, stres, provocări, obstacole. De multe ori am fost gata cu totul cu 5 minute înainte să deschidem oficial ușa magazinului.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

La început eram doar două persoane (practic atât număra toată firma ) care ne ocupam de deschideri de la A la Z. Acum lucrurile au luat-o într-o direcție mai bine organizată, avem colegi care mă ajută și care au preluat ei tot ce înseamnă provocările unei deschideri. Însă îți recunosc că de multe ori mă gândesc cu dor, mai ales iarna când întru în Mall-uri. Aud cântecele de iarnă și am un deja vu despre cum amenajam magazinele pe timpul nopții, în decembrie 2020, când am început să deschidem locațiile ‘my Geisha’.

Probleme la Bologna: “Deși am sigilat standul, s-a dovedit că nu l-am sigilat suficient de bine”

Știu că ai avut o problemă în Bologna, la un târg de beauty. Cum poți preveni asemenea incidente?

-Am învățat în ultimii ani că nu există probleme, există doar soluții. Adaptarea este un cuvânt cheie. Se întâmplă multe lucruri nedorite, neplăcute. Nu îți permiți să stai să te gândești prea mult la ce s-a întâmplat pentru că în secunda următoare trebuie să vii cu soluția și să continui drumul. Noi ne-am dorit să ne amenajăm complet standul cu o seară înainte, pentru a evita tensiunea de ultim moment din dimineața deschiderii târgului. Am desfăcut și marfa din cutii, am făcut mercantizarea.

Deși am sigilat standul, s-a dovedit că nu l-am sigilat suficient de bine, iar șocul a durat doar câteva secunde. Imediat am sunat colegii din țară să ne trimită în regim de urgență marfă pentru a completa stocul și pentru a asigura necesarul celor 3 zile de târg. La acest gen de târguri participa foarte mulți cumpărători și trebuia să ne asigurăm că ei vor descoperi tot portofoliul nostru de produse.

Care este cea mai mare calitate a soțului tău, Mircea Brânzei?

-Curajul și viziunea. Am spus două, pentru că ele se completează minunat împreună. Asta m-a făcut și pe mine să devin mai curajoasă și să mă împrietenesc cu riscurile.

“Cedează cel care are argumente mai slabe”

Există și momente în care vă mai certați? Cine cedează primul?

-Sigur că există, cred că este inevitabil și sănătos în același timp ca fiecare persoană să își spună punctul de vedere. Să nu își anihileze personalitatea doar de dragul celuilalt. Plus că pentru asta suntem doi în povestea asta, pentru că ne spunem unul celuilalt când ceva nu este ok. Pentru a ne avertiza unul pe altul atunci când direcția nu pare a fi una bună. Cedează cel care are argumente mai slabe, la noi discuțiile în contradictoriu se bazează de cele mai multe ori pe argumente. Sau mai sunt cazuri în care pentru unul dintre noi miza nu este atât de importantă încât să merite conflictul și atunci ne mai și alegem ‘luptele’.

“Sunt lucruri în viață care nu depind de noi”

Afacerile merg bine de tot, căsnicia e frumoasă, când vine bebele?

-Cu siguranță cea mai des primită întrebare a ultimilor ani, însă din păcate este singura căreia nu știu și nu îi pot răspunde. Părintele meu duhovnic avea o vorba ‘zilele omului sunt în mâinile Domnului‘. Sunt lucruri în viață pe care le putem controla și deopotrivă lucruri care nu depind de noi. Totul este o călătorie: afacerile, familia, căsnicia. Nu cred că există lucruri care să meargă bine, punct. În orice aspect al vieții noastre sunt ups and downs, viața în sine e o lecție. Noi nu putem evolua decât trecând prin călătoria asta.

Nu cred că există drumuri line și drepte în care toate merg bine și în care poți contabiliza cu exactitate ce ai și ce îți lipsește. Dar cred în drumuri care te ‘șlefuiesc’, care te ajută să te descoperi, să îți înțelegi scopul, existența. Să îți duci provocările de la o zi la alta așa cum poți tu mai bine.

“La 7 ani am avut primul salariu și prima diurnă, ca parte din trupa Abracadabra”

Cum a fost copilăria ta?

-Am avut o copilărie superbă, făceam parte din grupul Abracadabra, jucam în filme, prezentam știrile Pro Tv Junior. A fost ca o ‘joacă’ reală, în care ne costumam în personaje de poveste și învățam roluri. Aveam turnee, spectacole, filmări. Nu aș schimba nimic. Atât eu cât și sora mea am fost niște copii destul de cuminți pentru că toată activitatea asta te și disciplinează. Când lucrezi cu ‘oameni mari’ ai un program pe care trebuie să îl respecți, ai niște responsabilități. Țin minte că la 7 ani am avut primul salariu și prima diurnă, ca parte din trupa Abracadabra. Era o joacă serioasă.

Erai toată ziua cu sora ta, vă iubeați și vă iubiți mult. Dar existau momente când vă mai și ‘păruiați’?

-Deloc. Iar asta în primul rând datorită Ralucăi, care a fost mereu extrem de bună și protectoare cu mine. Știu că sună idilic și greu de crezut, dar noi am avut și încă avem relația perfectă de surori. Discutăm despre orice, ne sfătuim, ne corectăm atunci când cealaltă greșește. Suntem împreună în călătoria despre care îți povesteam mai sus.

Amintiri din liceu: “Inclusiv Ralucăi i-am luat apărarea de multe ori, deși era mai mare”

Cum a fost perioada liceului? Erai timidă sau rebelă?

-Îmi amintesc că a fost distractivă. Nu eram nici timidă, dar nici rebelă. Eram destul de normală pentru acea perioadă, dar spre deosebire de sora mea care era destul de retrasă, eram justițiară. Nu mă certam cu nimeni însă dacă cineva ne ataca într-un fel sau altul, reacționam imediat. Inclusiv Ralucăi i-am luat apărarea de multe ori, deși era mai mare. Au fost situații în care mergeam să rezolv conflicte în numele ei.

Ai copiat vreodată la vreun examen?

-Da, cred că nu există elev care să nu fi copiat. Întrebarea era cum copiam. Îmi amintesc că aveam tot felul de ‘tehnici’: textul scris pe scaunul din față, ciorna lipită pe talpa pantofului, caietul în bancă.

“Cu ‘Bambi’, primii bani au fost în urma unui concert de sărbători”

Mai ții minte când ai câștigat primii bani?

-Da, la 7 ani, când eram parte din grupul Abracadabra și aveam contracte în urmă cărora eram plătiți lunar, dar și ocazional în funcție de turnee și proiecte. Iar cu Bambi, primii bani au fost în urmă unui concert de sărbători, în Piața Constituției.

Și pe ce i-ai cheltuit?

-Cei de la 7 ani, nu îmi mai amintesc. Însă din cei câștigați în urma concertului, știu că am fost imediat după cu părinții la cumpărături și ne-am luat fructe și tot felul de dulciuri.

‘Doi ochi căprui’: “A fost  o piesă cu peripeții, pentru că a trecut și printr-un proces”

Piesa ‘Doi ochi căprui’ a fost un succes. Mai ții minte povestea ei, vreo întâmplare de la filmări?

-A fost  o piesă cu peripeții, pentru că a trecut și printr-un proces. Noi melodia o știam de la mama, ea obișnuia să o cânte în tabere. Nu am văzut în asta un impediment și am lansat-o, numind autorul ‘necunoscut’. Ulterior, am încercat să aflăm cine a compus piesa și de aici s-au iscat tot felul de peripeții. Însă ele sunt de multe uitate și pălesc în urma succesului melodiei. Esențial este că am reușit în cariera noastră muzicală să lăsăm în urmă o melodie care se cântă și astăzi. O piesă pe care și cei mici, care nu erau născuți în acei ani în care noi am lansat-o, o cântă și o cunosc.

Îți mai aduci aminte un moment de pe scenă?

-Îmi aduc aminte concertele cu zeci de mii de oameni, când cântam piesa ‘Doi ochi căprui’, se stingeau luminile, iar ei aprindeau brichete, sau lanternele de la telefon (în anul 2000 aveau brichete, mai recent se foloseau telefoanele). Dacă mă întrebi astăzi ce imagine îmi vine în ochi când mă gândesc la muzică sau la scenă, aceasta este.

“Mă relaxează foarte tare să calc”

Cum e soția Denisa? Mai ai timp să speli, să gătești, să dai cu aspiratorul?

-Mai fac și astfel de lucruri, sunt oarecum normale. Însă, cum îți spuneam și mai sus, le fac ca o alegere. Atunci când îmi doresc să mă deconectez de la muncă, laptop și să mă bucur de niște momente de ‘normalitate’. De exemplu, mă relaxează foarte tare să calc. Și sunt seri în care, după multe ore în fața laptopului, calc pentru a mă deconecta și pentru a mă ține ocupată cu alt tip de activitate. Sincer, instinctul meu ar fi să continui să lucrez.

“Pentru mine gătitul reprezintă un lux pe care nu mi-l mai permit atât de des”

Îți place să gătești? Care sunt preparatele care-ți ies cel mai bine?

-Ador să gătesc. Obișnuiam să fac asta des, însă în ultimul timp nu m-am mai putut bucura de această activitate. Ai nevoie de timp să mergi la cumpărături, apoi să-l petreci în bucătărie. Noi și călătorim foarte mult, totul se întâmplă cu viteză, de multe ori nu ai timp să mănânci. Ceva, orice, de oriunde. Pentru mine astăzi gătitul reprezintă un lux pe care nu mi-l mai permit atât de des. Cel puțin nu în acești ani cu multe călătorii și în care este nevoie de mine pentru a consolida business-ul.

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

-Au fost provocări. Dar am înțeles după ani că felul în care am trecut prin ele au contribuit la felul în care viața mea arată astăzi. Nu cred în noroc și nu cred în întâmplări, cred că ceea ce trăim este răspunsul faptelor, acțiunilor noastre.

Despre celebritate: “Știu că nimic nu e permanent”

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a ‘urcat’ la cap?

-Haha, da. Când aveam 12 ani și aveam acel succes nebun cu ‘Doi ochi căprui’. Concerte, fani care alergau după mașina noastră, care ne așteptau cu orele în fața hotelului sau a restaurantului unde mâncam. Probabil greu pentru un copil să discearnă, însă noi am avut-o pe mama acolo. Îmi amintesc cum ne-a explicat într-o zi, atât mie cât și Ralucăi, și cum ne-a adus cu picioarele pe pământ.

Astăzi cred în efemeritate. Știu că nimic nu e permanent și că niciodată nu trebuie să considerăm că am ajuns în vârf. În plus, cu cât călătoresc mai mult și cunosc persoane care mă inspiră, realizez cât de puține am construit eu și cât de mică sunt. Într-o lume atât de mare și plină de oameni care au mult mai multe calități și realizări decât mine.

Ce planuri și proiecte ai pentru anul 2023?

-Îmi doresc să fie anul în care să reușesc să aduc echilibrul în viața mea. În care să evoluez și pe plan spiritual, personal. Să reușesc să mențin trendul ascendent al afacerii, dar fără a mai compromite celelalte aspecte ale vieții mele.