Editorial Cornel Dinu. Mister pune tunurile pe Rădoi: prevăd o horă oltenească, a reînfrățirii incompetenței, cu Mișu Stoichiță în rol de Cațavencu!

Parcă ne-am așezat oarecum în ghetele de reprezentare ale țării prin echipa națională și pac! la războiu’ o nouă mascaradă. Nu mai amintesc de federație că acuma știe tot boboru’ ce-i cu ea, famelie mare… renumerație după buget… mare și ea, coane Fănică Răzvănică Burlănică! Ăștia suntem. FRF ca fostul PCR: asta avem, asta iubim!

În alt regim tradițional, așteptăm „pară mălăiață în gura lui Nătăfleață” (fără nicio aluzie la mai sus amintitul, zău, Zițo, mă jur!) și să ia, dom’le, cineva drobul ăla de sare că noi n-avem timp și stare, noi… bocim!

Editorial Cornel Dinu. Mister pune tunurile pe Rădoi: prevăd o horă oltenească, a reînfrățirii incompetenței, cu Mișu Stoichiță în rol de Cațavencu!

Așa-zisul șoc, șoc, șoc, comentat obsesiv, pe toate părțile și pe muchie de toți ziariștii și ziaricii online și on screen, că pe hârtie nu mai servim într-o democrație tânără ca a noastră care va să zică, l-a reprezentat plecarea anunțată de Măria Sa Rădoi cel Rățoi la finalul jocului cu Armenia, pentru finalul jocurilor din grupă, înainte de barajele pentru turneul final mondial. Nici soția nu-l mai întoarce, nicidecum vreun nou contract propus de FRF…

Și asta, note bene, indiferent dacă vom câștiga meciurile din noiembrie, ultimul bal! Ceea ce, și după ultimele două prestații mai clare ale tricolorilor, e aproape imposibil să nu reușim, oricât de rotund se zice că ar fi „obectul muncii”.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

Desigur, puțini își amintesc că SUA, atunci un fel de Liechtenstein acum, a bătut Anglia, atunci și mai „patria fotbalului” decât acum, la mijlocul secolului trecut, 1950, la Mondialul unei alte uriașe surprize, Brazilia – Uruguay 1-2 într-o finală halucinantă pe „Maracana”…

Cred că „neașteptarea” acestei declarații cade bine, într-un fel educativ, și conducerii FRF. Total amatoare și nepricepută prin ceea ce a decis până acum în fotbalul nostru. Luați numai periplul numirii selecționerilor după 2014, când li s-a dat fraudulos puterea „federalilor”, care nu numai că ar trebui să se ia cu mâinile de ceea ce le lipsește cu desăvârșire deasupra gâtului, dar chiar să-și dea câteva perechi de palme dacă au vreun pic de rușine. Dar n-au… Glume proaste ale sorții care prea des ne pune la încercare puterea de a exista decent. Ceea ce rar am reușit…

Editorial Cornel Dinu. Concluzia FMI despre români, încă de la începutul anilor ’90: „Popor emoțional, greu se poate conduce singur”

Îmi aduc aminte și povestesc o realitate petrecută la începutul anilor ’90… Când redeschideam ochii spre o lume din care în urmă cu doar câteva decenii, după a doua conflagrație mondială, fusesem smulși și mulși.

Era la Banca Națională, în sediul căreia rușii își instalaseră în septembrie 1944 comandamentul, considerând clădirea drept cea mai solidă și sigură din Bucureștiul „eliberat”, dar ocupat în fapt.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

La începutul unui Consiliu de Administrație, prin 1991, danezul ce reprezenta Fondul Monetar Internațional, dădea iarăși soluții monetare hazardate pentru țărișoară…

Expert de mare clasă, școlit final, ca și Mugur Isărescu, în SUA și foarte bun român, viceguvernatorul BNR de atunci, Vlad Soare, prietenul cu care am avut onoarea să lucrez la Progresul, pe care l-am făcut… Național, l-a pus la punct: „Bine, domnule, nu te potolești să ne propui tot felul de prostii care n-au nimic de-a face cu realitatea din România?! Crezi că după atâtea nenorociri pe care le-ați făcut prin lume, nu-ți vine și ție rândul la o socoteală finală la Washington?”…

Răspunsul a fost imediat și neașteptat de calm: „Nu, domnule (pardon, Sir, că tot ne-a năpădit romgleza… când aud „OK” în locul latinescului „Bine”, mă urechează… urechile!), am deja în geantă raportul motivațional”. Și-l scoase imediat… Începea clar, condamnabil, cinic, dar cu un sâmbure irefutabil de adevăr: „Popor emoțional, greu se poate conduce singur”. Punct.

…Și s-a așternut tăcerea… Cel puțin căderea pe gânduri se justifica… Ca să nu mai amintesc de zbuciumata noastră istorie, o învârteală de hopa-mitică, mai mult cu picioarele-n sus și capu-n țărână… Dacă am recunoaște, am avea ceva șanse de-a trăi normalitatea și la noi…

Editorial Cornel Dinu. Răzbunare de fraier aruncată contestatarilor sau șantaj? Eu le iau în calcul pe amândouă!

Revenind la Rățoiul nostru, în niciun caz declarația făcută n-a fost, părerea mea, emoțională. Nu s-ar justifica nici că tot defilând cu mașini pe care nu și le permit adevărații bogați nobili ai lumii, din bun simț și educație, uleiul din creastă s-ar fi lovit de acoperiș și de aici s-o fi luat razna gura…

Se știe că din vreo două milioane de olteni doar câteva mii, dacă nu sute, sunt modești. Ca prietenul meu Alin Buzărin sau, din fostele sfere înalte, l-aș aminti doar pe regretatul mare om de carte și diplomat de excepție, Ștefan Andrei… cu alte preocupări, și Tudor Gheorghe, ține-l, Doamne, sănătos, e de acolo…

La Rățoiul nostru, urcat mult prea sus, pleonastic ca și acest pleonasm, față de ce știe și ce poate, cred că a fost vorba și de o răzbunare de fraier aruncată contestatarilor, „Na, jucați-o p-asta! Că vă las… de suflet dupe ce v-am dus pă baraj!”…

…Dar și o formă de șantaj! Pornită din simplitatea incultă că „Na! Am jucat ceva și acum mă hlizesc la voi. Chiar să vă rugați de mine să mai stau…”, sunt deja semne în rostogolirea trebii în acest sens.

Eu le iau pe amândouă în calcul. Un profesionist realist în această meserie n-ar fi trebuit să accepte de la început, la ce făcuse până atunci, să fie cocoțat atât de sus, selecționer al primei reprezentative după doar câțiva ani pe banca tehnică…

Editorial Cornel Dinu. Bine-nțeles că este posibil și „dedemultul” nostru mioric tradițional: „Pupat toți Piața Endependenții”… Cu o horă de reînfrățire a incompetenței condusă de Mișu Stoichiță în rol de Cațavencu

Unii olteni (majoritatea?) sunt, sau se fac la nevoie frate cu dracu’… Cred că e și cazul de Rățoi aici de față. Altfel nu-mi explic cum s-a învârtit ca să se ajungă, urmărindu-și interesul cu o feroce ambiție pur oltenească, recunoscută de toată lumea.

Suportând ca nimeni altul în funcție până la el o tăvăleală unică de constatări și contestări care l-ar fi adus pe orice antrenor adevărat să spună „Pas” de la început sau repede, repede după… …După ce a moștenit de la Daniel Isăilă naționala de tineret gata închegată, pe care, ce-i drept, n-a stricat-o până în semifinala cu Germania de la Europeanul din Italia.

Per total, Rățoiul oltean, căruia i-au rămas instinctele de la miile de veterani din legiunile a V-a Macedonica şi a XIII-a Gemina ce au colonizat Oltenia și au „altoit” gena locală cu latinitate, și-a atins scopul. Chiar așa, slim la fapt, la pavoazat și la sfat, are el trecut în CV „antrenor al echipei naționale a României?! Are! Ciocul mic!

Ajunge! Crede Rățoiul oltean că pleacă „en fanfare”… și că, neîndoios, cu specificația „de unde vin io” vor urma alte Benley-uri și Mercedesuri, și vile, și conturi îngrășate ca… rățoiul de pus la cuptor? Poate numai în Arabia…

Bine-nțeles că este posibil și „dedemultul” nostru mioric tradițional: „Pupat toți Piața Endependenții”… Parcă văd hora, evident tot oltenească, a reînfrățirii incompetenței, cu Mișu Stoichiță în rol de Cațavencu, conducând o nouă fanfară de partituri sfidător neprofesioniste, dar zgomotoase că dau bine la bobor, ale federalilor burlești.