Sport

Editorial Răzvan Ioan Boanchiș: “Vremurile în care arbitrii erau relaxați și chiar aveau umor”

Răzvan Ioan Boanchiș scrie despre incidentele de la U Cluj - Sepsi, unde delegarea lui Sebastian Colțescu a fost nepotrivită. Și își amintește de o poantă a arbitrului Aurel Bentu.
23.08.2022 | 11:42
Editorial Razvan Ioan Boanchis Vremurile in care arbitrii erau relaxati si chiar aveau umor
Răzvan Ioan Boanchiș consideră neinspirată delegarea lui Sebastian Colțescu la U Cluj - Sepsi. Sursă foto: Sportpictures.eu
ADVERTISEMENT

Trăind într-o lume în care suspiciunea și ura au devenit condiții de supraviețuire, mă gândeam cum ar putea pierde David Popovici aurul olimpic. La doping n-are cum să cadă, dar n-ar fi greu să i se însceneze un start gresit. Și în felul ăsta ar fi descalificat.

Editorial Răzvan Ioan Boanchiș: “Mi-ar fi plăcut să se lucreze ca în natație și la meciul U Cluj – Sepsi, sancțiunile să vină după finalul partidei”

I-am mărturisit unui specialist la ce m-am gândit, iar acesta mi-a demontat teoria. “Nu mai exista start greșit sancționat pe loc. Ai făcut un start greșit, cursa continua si esti descalificat la sfârșit”.

ADVERTISEMENT

Știu că nu era posibil, nici eu nu mi-aș da dreptate dacă aș fi cititor al acestui text, dar mi-ar fi plăcut să se lucreze ca în natație si la meciul U Cluj – Sepsi, adică sancțiunile să vină după finalul partidei. Arbitrul a respectat regulamentul, a oprit jocul și a schimbat rezultatul. Pe arbitru îl cheamă Colțescu.

Fluiericiul care a încercat să se sinucidă a fost bânuit și de discriminare la un meci între PSG și niște turci. Băiatul total nepotrivit la locul absolut nepotrivit. Fanii lui U Cluj adunaseră resentimente de pe vremea când CFR Cluj era un mozaic precum Sepsi. N-avea ce căuta acolo un om cu frământările lui Colțescu.

ADVERTISEMENT

Răzvan Ioan Boanchiș duce dorul arbitrilor de altă dată: “Pe vremuri, arbitrii erau relaxați și chiar aveau umor”

Pe vremuri, arbitrii erau relaxați și chiar aveau umor. Nu e vorba de anii ’90 – 2000, ci de ’60 – ’70. Până la Nicolae Rainea, cei mai buni arbitri ai noștri au fost Andrei Rădulescu și Aurel Bentu.

Povestioara de mai jos e de la un meci al Farului și îi are ca actori pe Aurel Bentu și Marin Tufan, fotbalist care a făcut parte din lotul echipei naționale de la Guadalajara și a avut o contribuție decisiva la calificarea în Mexic ’70, fiind (co)autor la golul din meciul Elveția – România 0 – 1.

ADVERTISEMENT

Farul juca acasă, în campionat. Nu știu ce adversar aveau copiii Litoralului, îmi scapă și data, dar am înțeles că întâmplarea a avut loc într-o zi de martie sau de noiembrie, când la Marea Neagra bate vantul acela care i-a făcut exilatului Ovidiu zile cumplite în Tomis. În sudul Franței, se spune că “mistralul bate atat de tare ca poate rupe urechile unui magar”. Vântul dobrogean e ca mistralul.

Aurel Bentu, poantă memorabilă cu Marian Tufan la un meci al Farului: “Ridică-te, Marine, să nu răcești!”

Să revin la Bentu. Potrivit folclorului constănțean, celebrul Bentu îl tot îndemna pe Tufan să se arunce în careu. Tufan și-o fi zis “hopa, a rezolvat ceva conducerea!” Dar ezita să plonjeze în suprafața de 16 metri ca să scoată un penalty. Bentu insista: “Aruncă-te, Marine, aruncă-te, Marine!”

ADVERTISEMENT

Până la urmă, atacantul s-a aruncat, normal. Bentu s-a făcut că se duce spre punctul de la 11 metri, dar s-a oprit lângă Tufan. “Ridică-te, Marine, să nu răcești!”

ADVERTISEMENT