Trăind într-o lume în care suspiciunea și ura au devenit condiții de supraviețuire, mă gândeam cum ar putea pierde David Popovici aurul olimpic. La doping n-are cum să cadă, dar n-ar fi greu să i se însceneze un start gresit. Și în felul ăsta ar fi descalificat.
I-am mărturisit unui specialist la ce m-am gândit, iar acesta mi-a demontat teoria. “Nu mai exista start greșit sancționat pe loc. Ai făcut un start greșit, cursa continua si esti descalificat la sfârșit”.
Știu că nu era posibil, nici eu nu mi-aș da dreptate dacă aș fi cititor al acestui text, dar mi-ar fi plăcut să se lucreze ca în natație si la meciul U Cluj – Sepsi, adică sancțiunile să vină după finalul partidei. Arbitrul a respectat regulamentul, a oprit jocul și a schimbat rezultatul. Pe arbitru îl cheamă Colțescu.
Fluiericiul care a încercat să se sinucidă a fost bânuit și de discriminare la un meci între PSG și niște turci. Băiatul total nepotrivit la locul absolut nepotrivit. Fanii lui U Cluj adunaseră resentimente de pe vremea când CFR Cluj era un mozaic precum Sepsi. N-avea ce căuta acolo un om cu frământările lui Colțescu.
Pe vremuri, arbitrii erau relaxați și chiar aveau umor. Nu e vorba de anii ’90 – 2000, ci de ’60 – ’70. Până la Nicolae Rainea, cei mai buni arbitri ai noștri au fost Andrei Rădulescu și Aurel Bentu.
Povestioara de mai jos e de la un meci al Farului și îi are ca actori pe Aurel Bentu și Marin Tufan, fotbalist care a făcut parte din lotul echipei naționale de la Guadalajara și a avut o contribuție decisiva la calificarea în Mexic ’70, fiind (co)autor la golul din meciul Elveția – România 0 – 1.
Farul juca acasă, în campionat. Nu știu ce adversar aveau copiii Litoralului, îmi scapă și data, dar am înțeles că întâmplarea a avut loc într-o zi de martie sau de noiembrie, când la Marea Neagra bate vantul acela care i-a făcut exilatului Ovidiu zile cumplite în Tomis. În sudul Franței, se spune că “mistralul bate atat de tare ca poate rupe urechile unui magar”. Vântul dobrogean e ca mistralul.
Să revin la Bentu. Potrivit folclorului constănțean, celebrul Bentu îl tot îndemna pe Tufan să se arunce în careu. Tufan și-o fi zis “hopa, a rezolvat ceva conducerea!” Dar ezita să plonjeze în suprafața de 16 metri ca să scoată un penalty. Bentu insista: “Aruncă-te, Marine, aruncă-te, Marine!”
Până la urmă, atacantul s-a aruncat, normal. Bentu s-a făcut că se duce spre punctul de la 11 metri, dar s-a oprit lângă Tufan. “Ridică-te, Marine, să nu răcești!”