Impactul psihologic al săptămânii de lucru cu patru zile: „Suntem construiți ca să trăim, nu ca să muncim!”

Potrivit BBC, perspectiva unei săptămâni de lucru mai scurtă continuă să creeze polemici. Psihologul Cristian Munteanu a analizat posibilul impact pe care l-ar putea avea asupra românilor reducerea la numai patru zile a timpului dedicat jobului. „Noi suntem construiți ca să trăim, nu ca să muncim, iar traiul presupune cu totul altceva decât serviciul”, a declarat, în exclusivitate pentru FANATIK, psihoterapeutul care, nu demult, avertiza asupra efectelor secundare ale sărăciei în societatea noastră. Am subliniat acest fapt tocmai pentru că, din pricina condițiilor materiale precare, mulți conaționali (și nu numai, pentru că vorbim despre o criză globală) sunt nevoiți să muncească, uneori, până la epuizare.

Psihologul Cristian Munteanu: „Restul vieții ne rămâne singura bucurie, chiar dacă munca face parte din structura noastră internă!”

În articolul BBC la care facem referire este citat Simon Ursell, directorul general al unei companii din Gloucestershire, care a afirmat că inclusiv angajații care lucrează în sistem hibrid ar fi fericiți să sacrifice flexibilitatea asigurată de lucrul de la domiciliu, timp de cinci zile pe săptămână, pentru un weekend lărgit. Despre reducerea săptămânii de lucru se discută de multă vreme și la noi, iar studiile arată că această măsură are un succes uriaș.

Însă reducerea timpului dedicat serviciului nu este o problemă care îi vizează doar pe lucrătorii din sistemul hibrid, așa cum se arată în articolul marca BBC, iar impactul său ar putea deveni benefic, dincolo de riscurile legate de productivitate, identificate la prima vedere. Indiferent de modificările care vor apărea în plan social, o asemenea măsură ar implica, fără îndoială, valențe psihologice importante, la scară largă.

„La prima vedere poate părea o expresie pleonastică, însă o asemenea măsură nu poate fi decât excepțional de benefică pentru angajat. Oamenii realizează tot mai des existența acestei bogății, de fapt singura pe care o avem, și anume potențialul de timp avut la dispoziție. „Restul vieții noastre”, așa cum ne place să-l numim, îl petrecem cu noi înșine, nu lucrând. Acest fenomen se produce chiar dacă respectiva muncă face parte din structura noastră internă, care implică pasiunea sau dedicarea totală”, a continuat Cristian Munteanu.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

O idee năstrușnică: Două zile la job, cu productivitate maximă

Vorbeam mai sus despre ideea „năstrușnică” pe care o avansează interlocutorul nostru. Am putea glumi, pe sistemul „îi dai cetățeanului un deget, iar el îți ia toată mâna”, dar, dacă deja se discută aprins despre reducerea timpului săptămânal de lucru la patru zile, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, de ce să nu studiem și alte variante?…

Așadar, în sensul celor afirmate anterior și reamintind faptul că Spania a fost prima țară europeană în care s-a propus introducerea acestui sistem, psihologul a continuat: „«A trăi» presupune creație, meditație, aplecare către frumos și natură și spre familie și copii. Mai înseamnă și grija față de cei dragi și, în primul rând, grija față de noi înșine”.

„Ar fi, la fel, extraordinar de benefic ca săptămâna de lucru să nu aibă patru zile, ci două! Cred că spre asta ar trebui să tindem, două zile de muncă și cinci zile dedicate nouă înșine. Și până și acele două zile să presupună un program de lucru de patru ore… Ar fi suficient”, ne-a declarat Cristian Munteanu.

Evident, la prima vedere, o asemenea măsură ar putea părea utopică. Dar la fel de utopic era, spre exemplu, pentru românii aflați în câmpul muncii în perioada comunistă și weekendul de… două zile. Puțini dintre tinerii zilelor noastre sunt la curent cu faptul că, până în 1990, adulții își petreceau zilele de sâmbătă la serviciu, iar elevii mergeau la școală. Dar revenind la subiectul nostru, este foarte important să aflăm cum ne-am asigura traiul zilnic, într-un sistem cu patru zile de muncă, darămite într-unul cu doar două. Răspunsul psihologului nu s-a lăsat așteptat:

Digisport.ro

Diana Șucu, detalii neștiute despre Dan Șucu: ”A slăbit 10 kg. I-a fost greu”

„Prin productivitatea acelor câteva zile de muncă! Nu știu dacă acest lucru ar fi posibil exclusiv în privința românilor, în schimb sunt convins că este posibil pentru toți cetățenii planetei. Și dacă schimbarea s-ar produce cât mai rapid, ar fi mai bine”.

„Sunt oameni cu mult timp liber, dar nu știu să-l valorifice”

Din punct de vedere psihologic, conjuncția „job & timp liber” necesită multe comentarii. Așadar, ne-am lăsat în voia „psihanalizei” intervievatului nostru: „Până și atunci când, teoretic, nu muncește, omul lucrează. Spre exemplu, are grijă de propria sa igienă ori deretică prin casă. În vremurile moderne, când vorbim atât de des despre tehnologizare, până și a-ți programa robotul personal reprezintă tot un tip de muncă. Omul modern lucrează chiar și atunci când apelează la serviciile de „delivery” pentru a-i aduce mâncarea acasă”.

De asemenea, așa cum am menționat, am aflat din articolul publicat de BBC că mulți angajați sunt dispuși să sacrifice munca flexibilă în schimbul unei zile libere. Inevitabil apare întrebarea dacă nu intervine stresul, în cazul unui weekend prelungit, în momentul în care activitățile programate la locul de muncă se desfășoară într-un timp mai scurt, iar „deadline-urile” bat la poartă?

„Este vorba despre productivitate, dar mai ales despre organizarea productivității. Organizarea reprezintă jumătate din treaba pe care o avem de făcut. Dacă suntem capabili să ne organizăm, consider că poate exista eficiență optimă, astfel încât să ne ducem sarcinile la bun sfârșit. Evident, din acest punct de vedere depinde cum definește fiecare angajator cuvântul «optim»”, a răspuns Cristian Munteanu, care a continuat:

„Impactul psihologic este pozitiv, însă nu știm dacă este și înțeles. Putem avea trei sau cinci zile libere, așa cum sper eu că se va întâmpla, într-un viitor nu foarte îndepărtat, dar nu este obligatoriu ca zilele de muncă rămase să fie atât de încărcate încât să compenseze „liberele” pe care le vom avea în plus, pe lângă weekendul clasic. Aici discutăm despre calitatea muncii și a timpului. Există oameni care au mult timp liber, dar nu știu cum să-l valorifice. Sau doar cred că știu cum să o facă…”

Ulterior, psihologul a și argumentat cele afirmate: „Nimeni nu ne învață cum să ne petrecem timpul liber. Nu există sfaturi legate de această problemă. Spre exemplu, ce fac unii în weekend? Spală, calcă, gătesc… Ori ies un pic în parc, în sfârșit, un lucru pozitiv… Așadar, de ce să muncim cinci zile și să stăm două și să nu lucrăm doar două și să ne relaxăm cinci? Este doar o întrebare…”

Cine a fost la început? Angajatorul, angajatul sau viața privată?

„Șeful” e și el om, iar pentru a ajunge la o asemenea concluzie nu-ți trebuie studii în materie de psihologie. Dar, în același timp, ca și lucrătorul, „boss-ul” în sine reprezintă tot o clasă socială. Impactul reducerii săptămânii de lucru se face simțit asupra tuturor, atât a celui remunerat, cât și a celui care plătește salariile…

Cristian Munteanu s-a referit și la acest aspect: „Din ce perspectivă privim timpul liber? Dinspre angajat către angajator sau invers? Ori dinspre angajat către viața sa privată? Așa cum observăm și din alte situații, aceste propuneri nu au venit dinspre angajat către el însuși, ci au venit de la angajator spre angajat. Motivația este simplă: Cum îi dau angajatului iluzia – pentru că despre asta este vorba – că îi ofer o zi liberă în plus, pe când eu pun biciul pe el și mai tare, timp de patru zile”.

Psihologul consideră că, de fapt, este vorba despre scăderea timpului de muncă pentru ca fiecare să se simtă lejer la serviciu, „lucru care este corect și omenesc, astfel încât cetățeanul să simtă dulceața vieții. Eu, ca fiecare individ, nu sunt construit să stau la serviciu de la ora 9 până la ora 17, ci poate doar în intervalul 11 – 14. Am viața și familia mea. E drept, pentru a te bucura de aceste „fructe”, este nevoie de muncă susținută și de eficiență. Dar noi nu ne-am născut ca să muncim, în ciuda faptului că există povestea în care „Cineva” a muncit șase zile și s-a odihnit în a șaptea…”

„Totul ține de eficiență. De ce să ne ocupăm atât de mult timp la job sau în trafic? De ce să ne enervăm pentru că nu găsim locuri de parcare? Dacă pot lucra de acasă, normal ar fi ca angajatorul să nu mă oblige să vin la birou. În schimb, dacă din postura de angajat observ că sunt mai eficient atunci când vin la birou, este o altă discuție. Și chestiunea nu se raportează la nivel de organizație, ci la nivel de individ”, a comentat Cristian Munteanu.

„Nu toți suntem la fel. Chiar dacă o organizație reprezintă un tot unitar, ea este compusă din mici angrenaje, din rotițe, fiecare dintre acestea însemnând un individ. Chiar și directorul general sau „CEO-ul”, cum se spune acum, este tot o rotiță, e drept probabil că este una mai mare, sub a cărui baghetă se învârt celelalte rotițe”, și-a subliniat ideea intervievatul nostru.

Pe de altă parte este clar că dacă luăm în calcul o posibilă reducere a timpului de lucru, trebuie făcută o distincție între serviciile de stat și cele private. Deocamdată, însă, la nivel macro, discuția rămâne una de principiu. Dar, același principiu sugerează, tot la nivel… „macro”, că majoritatea investitorilor nu s-ar bucura prea tare, în condițiile schimbării în cauză:

„Bineînțeles că această măsură nu le va conveni. Referitor la adaptabilitate, corect ar fi ca angajatul să dicteze angajatorului și nu invers. Angajatul se pune în slujba angajatorului, iar acesta din urmă există pentru că sunt oameni care acceptă condițiile oferite de el. Întotdeauna, angajatorul depinde de angajat și nu invers, cu toate că situația pare total diferită. Într-un stat liber, angajatul își poate prezenta demisia, în timp ce angajatorul nu are această opțiune, pentru că ar însemna că trebuie să închidă fabrica”.

Lucrul în condiții de risc și banul, ochiul… auto-evaluării

La prima vedere există profesii ce par incompatibile cu măsura care face obiectul articolului nostru. I-am oferit partenerului nostru câteva exemple, deloc în glumă, privind strict realitatea: Preotul, medicul, soldatul, gardianul de la pușcărie, șeful de stat sau de guvern… Am fost curioși să aflăm care ar putea fi impactul asupra acestor cetățeni, în momentul în care vor observa cum compatrioții lor muncesc mai puțin sau mai rar.

„Din punct de vedere social, dar cu o importantă conotație psihologică, oamenii care nu își pot părăsi posturile și care lucrează „la foc continuu”, ar trebui să fie plătiți pe măsura petrecerii teoreticului timp liber la muncă. Se vor găsi destui oameni care să-și sacrifice timpul liber pentru a lucra în schimbul unor salarii mari sau al unor beneficii viitoare”, ne-a răspuns partenerul nostru de discuție, care a mers și mai departe:

„Totul ține de faptul că acești oameni merită să fie recompensați cu bun simț și conform realității, pe măsura sacrificiului efectiv, nu al celui potențial. Metaforic vorbind, cineva care stă sub foc trebuie să primească respectivele beneficii, spre deosebire de cel care doar se apropie de flacără”.

„În trecut existau asemenea diferențieri, când lucrul se desfășura pe grupe. Dacă făceai parte din grupa a 7-a, ieșeai la pensie la 40 și ceva de ani. De regulă acei oameni munceau în mediu toxic, nu se așezau în fotolii ori dădeau două – trei telefoane sau compilau niște date. Însuși faptul că munca ta contează și că, după o vreme, poți beneficia de dreptul de a avea mai mult timp liber, reprezenta un avantaj psihologic”, a încheiat Cristian Munteanu.