Jojo, despre cea mai mare lovitură primită de la viață: ”Luni în șir nu am fost bine, am căzut rău de tot”

Actrița Cătălina Grama sau Jojo, așa cum o știe toată lumea, povestește despre bunica ei, nucleul familiei așa cum o considera, despre cât de mult a iubit-o și cât de greu a fost momentul în care a pierdut-o. Moartea bunicii ei a reprezentat o perioadă dificilă nu numai în familie, dar și în relația ei cu Paul Ipate. A fost un moment de cumpănă pe care l-a depășit foarte greu.

Jojo, legătură dincolo de moarte cu bunica ei: “Am poza în living și vorbesc cu ea zilnic, îi povestesc tot ce s-a mai întâmplat”

Jojo, frumoasa și talentata actriță, dezvăluie pentru FANATIK.RO detalii neștiute despre relația cu bunica ei și ne povestește de nuiaua Sfântul Nicolae pe care aceasta o folosea. Își aduce aminte de gâscanul din copilărie căruia i-a turnat o găleată de nisip în cap, dar de frica lui tot n-a scăpat, cum a debutat la 15 ani în televiziune și nu înțelegea nimic din ce se întâmplă în jur, dar și cum veneau colegii de muncă la tatăl ei cu revista Playboy să-i ceară autografe. Ne spune cum a dărâmat Daniel Buzdugan într-o zi decorul cu ea în spate, cât de tipicară este când învață un rol și cât de relaxat este Paul Ipate, motiv pentru care nu e deloc ușor atunci când joacă împreună. Jojo își aduce aminte cum a câștigat primii bani și dezvăluie ce nu ar mânca niciodată nici pentru un million de euro. Ne vorbește și despre rolul din Clanul, serial cu care Pro Tv intenționează să dea lovitura în lupta pentru audiențe, în curând.

“M-a iubit foarte mult, așa cum eram eu“ își aduce aminte Jojo de bunica ei

Cum a fost copilăria ta? Îți mai aduci aminte două întâmplări de neuitat?

-Copilăria mea a fost foarte frumoasă și lipsită de griji, nu știam ce înseamnă responsabilitatea, am avut o copilărie faină, deoarece am avut mereu familia unită și aproape de mine. Bunica mea ne-a cam crescut pe toți și sufăr enorm pentru că am pierdut-o acum 3 ani.

Jojo, amintiri din copilărie: “Greu am scăpat de chestia asta cu bătăile, eram un pericol”

Mergeam în vacanțe la Ceahlău unde era superb și amintirile din perioada aceea sunt legate de zona asta din Moldova, unde am avut o copilărie de poveste. Nu eram cuminte deloc. Adevărul este că am și eu doi copii care sunt energici, dar cuminți. Mă suiam în copaci, pe garduri, veneam cu genunchii rupți. Mă alergam și mă băteam cu băieții. Greu am scăpat de chestia asta cu bătăile, eram un pericol. Veneau mamele băieților din vecini la ușa noastră să se plângă că le-am bătut copii.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

“Am decis să mergem să învingem gâscanul”

Țin minte că aveam un gâscan în curtea mătușii mele, era foarte rău și din cauza lui nu puteam să mă duc la vărul meu Radu. Și asta era o frustrare foarte mare. Într-o zi i-am zis vărului meu Silviu să mergem să învingem gâscanul. Am aruncat în el cu nisip, dar era insuficient. Așa că am umplut o oală cu nisip și i-am turnat-o în cap. Degeaba, ne-a sâsâit, ne-a bătut cu aripile, așa de tare s-a speriat vărul meu că a trebuit să se adune femeile din sat să-l descânte.

“M-a iubit foarte mult, așa cum eram eu“ își aduce aminte Jojo de bunica ei

Cum a fost relația cu bunica ta? Știu că a însemnat foarte pentru tine. Îți mai aduci aminte vreo întâmplare de când erai mică?

-Bunica mea m-a crescut în prima parte a vieții, pentru că mama a trebuit să se întoarcă la serviciu. A fost ca o mamă pentru noi. Bunica era un om iubit de toată familia, a noastră și cea extinsă, cu toate surorile și mătușile și verișoarele. Când a plecat din sat au plâns toți după ea. Ziceau că a plecat Floarea Satului. Cuvântul ei avea mereu greutate. M-a iubit foarte mult, așa cum eram eu.

Îmi aduc aminte că avea bunica un Sf. Nicolae, o biciușcă cu care ne amenința. De Sfântul Nicolae ăla au fugit și mama și unchiul meu. Eu eram rea la mâncare așa că mi-l arăta ca să mă sperie. Într-o zi m-am enervat și i l-am făcut bucăți. Am enervat-o groaznic când a dat să-l scoată și era făcut praf. Nu-mi plăcea să fiu amenințată, pusă într-o cutie de unde să n-am voie să ies. Mie mi-a plăcut libertatea.

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

Jojo, despre începutul carierei: “Nu înțelegeam ce se întâmplă acolo, mă bucuram că fac ceva ce-mi plăcea”

Cum te-a simțit la 14 ani, atunci când ai debutat? Ce te-a bucurat cel mai mult? De ce ți-a fost cel mai tare frică?

-La 14 ani am debutat în muzică și la 15 ani jumate am intrat în TVR. M-am simțit grozav, nu înțelegeam ce se întâmplă acolo, nu percepeam intensitatea acelei lumi. Mă bucuram doar că fac ceva ce-mi plăcea. Inițial, când am intrat în TVR, am prezentat emisiunea “Kiki Riki Miki” și a fost super fain, pentru mine a fost una din experiențele cele mai tari ale adolescenței mele. Ne jucam încontinuu cu jucăriile pe care trebuia să le dăm copiilor, citeam toate scrisorile de la telespectatori, foarte fain a fost. Și nu, nu mi-a fost teamă niciodată.

”Nu știu dacă a fost curaj sau inconștiență” își aduce aminte Jojo despre pictorialul din Playboy

Cât curaj ai avut să pozezi pentru Playboy la 19 ani?

-Nu a fost vorba de curaj, a fost o alegere de marketing și o insistență din partea producatorilor mei de atunci. Până la urmă au avut dreptate și asta a definit imaginea mea ca femeie, pentru că până atunci toți mă vedeau ca pe un copil. Nu știu dacă a fost curaj sau inconștiență, dar s-a întâmplat.

Cum au reacționat părinții lui Jojo când au văzut revista Playboy: “Au fost complet nemulțumiți, mai ales tata”

Nu am niciun regret pentru că a fost un pictorial decent, ridicat la rang de artă. Când am pozat eu, nuditatea era expusă frumos, nu ca acum. A fost un gest revoluționar pentru vremea aceea, ai mei au fost complet nemulțumiți, mai ales tata. Cel mai nasol a fost când au venit colegii cu revista să-i ceară autografe de la mine. Dar s-a întâmplat și asta e lumea în care trăim, acum ne amintim cu drag de momentele alea. A fost greu pentru niște oameni care nu aveau nicio tangență cu acest gen de peisaj.

Jojo, despre cel mai complicat rol: ”A fost, de fapt, un pariu pe care l-am câștigat“

Care a fost cel mai greu și mai solicitant rol al tău?

-Cel mai solicitant rol l-am avut când am jucat Brecht, 7 luni de zile am repetat, a necesitat o pregătire peste puterile mele pentru că noi nu avem școală de musical. A trebuit să fac canto, belcanto, mișcare scenică, repetiții cu orchestra. Spectacolul a fost un succes, în regia Dianei Lupescu, dar a fost unul din cele mai dificile spectacole.  Dura 3 ore, eu aveam de cântat 11 partituri ca soprană. A fost, de fapt, un pariu pe care l-am câștigat și am învățat multe despre munca actorului.

Îți mai aduci aminte o întâmplare de pe platourile de filmare?

-Îmi aduc aminte când a dărâmat Buzdugan decorul cu mine. Jucam Natașa și Riciu, a intrat atât de puternic încât a dărâmat o parte din décor, altminteri greu de dărâmat, nici acum nu știu ce-a fost în mintea lui. Dar am râs foarte tare.

“Nu cred că o ființă umană trebuie ghidată, condusă sau educată cu frică” spune Jojo din experiența de mamă

Ce fel de mamă ești? Ai fost mai panicată la Achim decât la Zora?

-N-am fost și n-o să fiu vreodată mână de fier. Sunt permisivă, dar fermă uneori, echilibrată, mai degrabă indulgentă și blandă, dar nu-mi pare rău, nu aș vrea să fiu altfel. Cred în educația asta nouă, blandă, nu cred în educația pe care am primit-o noi în sistemul școlar. Nu cred că o ființă umană trebuie ghidată, condusă sau educată cu frică. Nu vreau traume pentru copiii mei, îmi doresc să se exprime liber, să facă toate nazdrăvăniile pamântului. Oricum sunt mai cuminți decât eram eu la vârsta lor.

“Când l-am adus pe Achim acasă m-am apucat să-l schimb și i-am pus același scutec”

Nu am fost niciodată panicată, mama e mai panicată cred. Tatăl lui Achim era panicat la vremea respectivă. Chiar dacă un copil nu vine cu instrucțiuni de folosire vine ca ceva natural. Mie nu mi-e frică, țin minte că abia-l născusem pe Achim, nimeni din familie nu-l schimba așa că am chemat neonatoloaga să mă învețe cum să fac. Când l-am adus pe Achim acasă, obosită cum eram, m-am apucat să-l schimb și i-am pus același scutec, nu cel nou.

Ce au moștenit copiii de la tine? Te recunoști în ei?

-Au moștenit foarte multe, au moștenit trăsăturile mamei mele în primul rând. La caracter sunt inimoși și sufletiști, au și latura artistică. Acum Achim este mai îndreptat spre robotică, matematică sau programare și Zora spre pictură și dans, zona mea.

Care sunt primele trei calități ale lui Paul?

-Are un suflet extraordinar, este foate generos. Este super șarmant, are un șarm extraordinar, toată lumea îl adoră, nu ai cum să nu-l iubești. Și este un tată extraordinar. Nu știu dacă este ordinea corectă, dar cred că-s toate pe primul loc.

Care a fost cel mai greu moment al vostru?

-Cel mai greu a fost când am pierdut-o pe bunica. Ea era ca un nucleu și familia s-a zdruncinat foarte rău. Atunci nici profesional nu eram bine, personal eram ok, dar moarea ei ne-a zdruncinat pe toți. Luni în șir nu am fost bine, am căzut rău de tot, dar ne-am revenit până la urmă că așa este construită viața. Dar atunci a fost un moment de cumpăna mare, pentru toți din familie, nu numai pentru mine și Paul. Foarte greu ne-am obișnuit cu gândul, am poza bunicii în living și vorbesc cu ea zilnic, îi povestesc tot ce s-a mai întâmplat.

“La o spovedanie de unu la unu cu Dumnezeu mi se pare că sunt ok”

Dacă ai putea, ce greșeli din trecut ai încerca să repari?

-Niciuna. Nu mi se pare că am făcut vreo greșeală senzațională, la o spovedanie de unu la unu cu Dumnezeu mi se pare că sunt chiar ok. Nu aș șterge nimic pentru că totul m-a ajutat să devind cine sunt azi, dacă făceam bine de fiecare dată nu aș fi învățat nimic. De aceea sunt așa de permisivă cu copiii mei, pentru că omul din greșeli învață. Sunt un om bun și generos, ofer foate multe lucruri. Greșelile sunt normale și în viață și în relațiile de cuplu altfel cum am ști pe unde s-o luăm. Important este să faci haz de necaz, așa se vindecă rănile, așa suntem construiți.

Ce nu mănâncă Jojo nici pentru un milion de euro

Ce nu ai face niciodată, nici pentru un million de euro?

-Lucruri grave nu aș face niciodată pentru bani, compromisuri și crime, nu m-ar interesa. Sunt un om cinstit și vertical, n-aș putea efectiv să fac așa ceva. Dar știu ce nu aș face pentru banii ăștia, nu aș mânca grăsime. Adică slănină sau șoric. Am o alergie la grăsime, când eram mică nu mâncam nici unt sau smântână. Nici pentru toți banii din lume nu aș reuși să mănânc grăsime. Când eram mică, o educatoare m-a obligat să mănânc și atunci mi s-a părut iadul pe pământ. Eu, care am băut pipi de vacă în Asia Express, nu aș fi în stare să mă ating de o bucată de slănină.

Jojo, amintiri din vacanță: ”Am căzut și am salvat nuca de cocos de 50 de cenți”

Ai vreo destinație preferată de vacanță? Ai vreo înâmplare, vreo peripeție pe care nu ai uitat-o?

-Mi s-au întâmplat mute lucruri în vacanțe. Prefer destinațiile mai calde și de aceea am plecat, la un moment dat, în Thailanda. Făceam poze pentru Instagram și m-am cocoțat pe niște stânci care ieșeau din apă. Paul îmi făceam pozele, eu țineam într-o mâna un aparat foto foarte scump și în cealaltă o nucă de cocos de 50 de cenți. Am alunecat, am căzut, și am salvat nuca de cocos. Îți dai seama ce s-a enervat Paul în ziua aia.

Care este cea mai mare frică a ta?

-Să nu mai fiu cu cei pe care îi iubesc și asta nu pentru că aș pleca eu, ci să nu plece ei de lângă mine.

Arăți senzațional.  Ții vreo dietă? Te ferești de anumite alimente?

-Încerc să nu mănânc dulciuri, nu mai mănânc pâine, mă feresc de carbohidrați, dar cel mai mult m-au ajutat tratamentele corpoale. Când m-am pregătit pentru personajul nou din serialul de la Pro, “Clanul”, am mers la aceste tratamente și m-au ajutat pentru că, după 40 de ani, metabolismul încetinește.

Ce vicii are Jojo: “Nu renunț la ciocolată”

La ce nu poți să renunți?

-La ciocolată, este viciul meu alimentar la care nu pot să renunț decât pe perioade scurte. Am încercat până și ciocolată cu ștevie, dar tot cea adevărată rămâne preferata mea.

Ce proiecte ai pentru anul 2022?

-Am început fimarile la “Clanul”, pe data de 4 iulie a fost dezvăluit și castingul, este unul fabulous, au fost aleși toți atât de bine. George Mihăiță este mafiot, eu sunt Magda Udrea, soția lui, și împreună suntem capii clanului Măcelaru. Mai joacă Șerban Pavlu, Carmen Tănase, Theo Rose, Denis Hanganu, distribuția este fantastică. Filmez mult la “Clanul”, toată vara și toamna până târziu, când va începe difuzarea.

Si la teatru ce ne-ai pregătit?

-Între timp începe și stagiunea și mă întorc la teatru, am scos “O farsă de 2 lei”, unde joc cu Paula Chirilă și Paul Ipate, o comedie savuroasă. Mă ocup în continuare de colecția mea bijuterii, Gramaldi, și nu vreau să renunț la ea. Am lansat la TIFF “Nimic despre dragoste”, un lung metraj regizat de Florin Piersic Jr, un film revoluționar. Este o dramă psihologică cu accente comice, ca în viață, și joc împreună cu soțul meu. Premiera va avea loc la iarnă. Acest film reprezintă un punct important pe traseul meu.

Cum se înțeleg Jojo și Paul Ipate pe scenă: ”Uneori este ciudat și evervant”

Apropo, cum e să joci împreună cu Paul Ipate?

-Este foarte interesant, mai ales că stăm foarte mult împreună. Uneori este ciudat și evervant pentru că suntem 2 actori cu tehnici diferite. Paul nu are nevoie de multe repețiții, eu am nevoie de foarte multe. Când jucăm unu la unu e mai greu, dar când e distribuția mare, regizorul te pune să repeti și Dl Ipate nu are ce să facă. El reține imediat textul, mie îmi place să-l citesc de multe ori.  Cred că este savuros și pentru public să ne vadă împreună pe scenă.