33 de ani de la nașterea fenomenului „Piața Universității”. Republicanii au protestat împotriva interdicției Regelui Mihai de a reveni în România. Șoc pentru puterea de la București

Istoriile referitoare la începuturile fenomenului „Piața Universității” au apărut încă din ziua de 21 aprilie, când Alianța Poporului a organizat un miting de comemorare pentru eroii Revoluției, în Piața Unirii. Apoi, primul scurtcircuit care a înfierbântat puterea proaspăt instalată la București s-a petrecut la 22 aprilie, când inclusiv republicanii au considerat drept un abuz interdicția de a veni în țară a Majestății Sale Regelui Mihai. Construirea baricadelor și evenimentele din 22,  23 și 24 aprilie au fost doar urmarea firească, iar tăvălugul nu mai putea fi oprit…

Mărturii din cartea „Piața Universității”. „Deși republican, doctorul Stan Cătălin a considerat un abuz interdicția pentru Regele Mihai de a sărbători Paștele în România. Nicolae Cerveni a denunțat metoda comunistă de propagandă”

S-au scurs 33 de ani de la începutul unei povești fără sfârșit. Pare, și chiar este, o cifră christică. Pentru români, în toți acești ani, Piața Universității a devenit, în același timp, atât tribună, cât și sanctuar. Aici s-a vorbit despre libertate. Oamenii au murit. Dintre cei rămași, unii au devenit personalități publice, și cei mai mulți dintre noi trăim cu amintirea unui nou început, dar și a unei iluzii. Și acum, la 33 de ani de la momentul 22 aprilie 1990, mulțimile protestatare își dau întâlnire la Kilometrul Zero sau, cum i se mai spunea imediat după Revoluția din decembrie 1989, „Zona liberă de neocomunism”.

Articolele și mărturiile strânse în această carte document, „Piața Universității”, apărută ca o minune, chiar în 1991, când situația era mai mult decât tulbure, iar noua putere provizorie de la București nu agrea, în niciun fel, asemenea lucrări, ne oferă astăzi amănunte inedite și mereu proaspete despre un trecut care trebuie descifrat. Până la 20 mai, ziua „primelor alegeri libere”, încheiate cu victoria lui Ion Iliescu în cursa prezidențială și a FSN-ului în Parlament, s-au produs o mulțime de evenimente controversate.

Spre exemplu, din lucrarea apărută sub coordonarea lui Constantin Manu și îngrijită de redactorul coordonator Gheorghe Dumbrăveanu, aflăm cum Majestatea Sa Regele Mihai a fost sprijinit în intenția sa de a se întoarce acasă pentru o scurtă perioadă chiar de unii dintre adversarii săi politici.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

„Deși republican, doctorul Stan Cătălin a considerat un abuz interdicția pentru ex-regele Mihai de a sărbători Paștele în România. Dl. Cerveni (n.r liberalul Nicolae Cerveni denunță metoda tipic comunistă de propagandă electorală prin vizite de lucru în întreprinderi pentru adeziuni, frustrând oamenii de orele de muncă neplătite sau plătite din buzunarul celorlalți, ca să nu mai vorbim de neloialitatea de principiu a procedurii. Ea speculează, de fapt, o tristă obișnuință a unui popor amăgit”, se arată într-un articol scris de Roxana Iordache și publicat în volumul la care facem referire.

Principesa Margareta și Principesa Elena au depus, incognito, coroane la troițele eroilor Revoluției

Până la propagandă și la principiile democrației, este momentul să reluăm firul evenimentelor. În ziua de sâmbătă 21 aprilie, organizația „Alianța Poporului” a organizat în Piața Unirii un miting de comemorare a Eroilor Revoluției, urmat de un pelerinaj cu depunere de coroane de flori la troițele de pe traseul Universitate – Piața Romană – Televiziune.

„La primele două există și coroane depuse, în deplin anonimat după venirea lor, de prințesele de Hohenzollern”, se precizează în carte. Este vorba despre Altețele Regale Principesa Margareta, actualul costode al Coroanei României dar care traversează în ultima vreme o serie de probleme, și de Principesa Elena, primele născute în familia Regelui Mihai și a Reginei Ana. Apoi, Doru Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie, a citit un comunicat în care se cerea să se supună la vot secret, din partea liderilor tuturor partidelor, amânarea alegerilor.

Ajungem, însă, în ziua de duminică 22 aprilie. La ora 11.30, a început mitingul electoral al „Grupării Democratice de Centru”, un cartel compus din 10 partide, a căror deviză era „Uniți pentru victorie: Prosperitate, Națiune, Democrație”. În volumul „Piața Universității” se arată că „primul a fost invitat la microfon Constantin Remus Dumitrescu, de la Frontul Democrat Român din Timișoara, care, însoțit de aplauze, a amintit că, pe 20 decembrie, Timișoara a devenit primul oraș liber din țară, iar de pe 20 până pe 22 nu s-a mai tras niciun singur cartuș în oraș. Au mai vorbit Serghei Mesaroș, Stan Cătălin, Alexandru Georgescu și Cătălin Morărescu”. Acela a fost, așadar, momentul în care republicanul Cătălin Stan a cerut ridicarea interdicției aplicate Regelui Mihai. Zorile timide ale democrației apăreau la orizont…

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Mesaje de pe pancarte: „Preaf. Teoctist și Tov. Iliescu binecuvântează realegerea neocomunismului”

Mai târziu, evenimentele au căpătat altă turnură: „Participanții au fost anunțați că mitingul ia sfârșit, pentru a fi organizate și alte manifestații democratice. Grupul, sporit pe parcurs, s-a deplasat în ordine spre Piața Aviatorilor, purtând pancarte cu mesaje ca «„Preaf. Teoctist și Tov. Iliescu binecuvântează realegerea neocomunismului în România”, „Revoluția a fost furată de FSN”, „Iliescu nu dezbina țara”, „Vă rugăm, demisia!”, „Proclamația de la Timișoara, lege pentru toată țara”, „Jos Iliescu și guvernul comunist”, „Jos Comunismul”, „Jos decretele ceaușiste” și „FSN = PCR»”.

N-a durat mult și situația a degenerat. Au apărut primele incidente și ulterior a fost formată celebra „Baricadă” de la Universitate. Totuși, potrivit unor surse, întâia victimă ar fi fost înregistrată pe Calea Dorobanților. Cineva de la etajul 7 al blocului „Sofia” ar fi aruncat cu un ghiveci cu flori în capul protestatarei Sanda Lujoj, în vârstă de 59 de ani, provocându-i o fractură craniană. Ajunsă la Spitalul de Urgență, i s-au dat puține șanse la viață…

Există voci care susțin că Baricada care a oprit întreaga circulație în zona Universității a fost ridicată după ce manifestanții au hotărât o noapte de veghe pentru victima acestei demonstrații, dar și ca un priveghi de patru luni de la Revoluție. Drept răspuns, din trei părți a apărut Poliția. „Semnul cel mai clar că forțele de ordine nu veniseră, totuși, să păzească demonstrația unor revoluționari, ci să ia măsuri împotriva unor huligani, a stârnit rememorarea nopții de 21 Decembrie”, scriu autorii volumului citat.

Ce a urmat în acea primă noapte? În iarbă ardeau lumânări, efemere focuri de tabără pâlpâiau cu teamă, un preot slujea la troiță, un grup de măicuțe cânta „Hristos a Înviat”. Bruscați de unii dintre demonstranți, scutierii plecaseră. Nimeni nu-și imagina ce se va întâmpla a doua zi și apoi în noaptea de 24 aprilie, dar fitilul fusese deja aprins…

Candele și bastoane. Noaptea, trupele „răsar” din dreptul „Luceafărului”

Potrivit unui text semnat de Cristian Toma și scris parcă la prezentul continuu, în ziua de 23 aprilie, la ora 12, „mii de manifestanți, în majoritate tineri, se strâng în zona Pieței Universității și a hotelului „Intercontinental”. Ei vor democratizarea reală a României. Tinerii sunt, pentru început, circa 2.500 – 3.000. Ora 13.00. Apar trupele Ministerului de Interne, circa 1.000 de soldați, subofițeri și ofițeri. Unii au pistoale mitralieră, alții numai bastoane. Lumea îi huiduie. La această oră sunt deja 10.000 de persoane, plus o mulțime de curioși, care stau pe margine, privind de pe trotuar”.

După numai o oră, o parte a trupelor de Poliție a părut că se retrage, în huiduielile și în fluierăturile oamenilor. Unui autobuz burdușit cu trupe, care a trecut în viteză prin mulțime, i s-au spart câteva geamuri. Să revenim, însă, la „filmul” descris la timpul prezent: „Apare și o mașină Dacia, în care este un general de Poliție. Unul dintre parbrize îi zboară imediat în cioburi. Mașina dispare de-a lungul Bulevardului Magheru. Pe strada 13 Decembrie, fostă Regală, apar mașini ARO ale Poliției, dar și două dube, pentru eventuale arestări. Urmează un val de huiduieli, manifestanții nepărând înfricoșați de aceste demonstrații de forță. Se strigă «Domnule Chițac, ați reînviat?»”…

În jurul orei 17.00, în Piață se adunaseră în jur de 50.000 de oameni, majoritatea tineri. Pe margine, se discuta aprins pro sau contra manifestației, majoritatea curioșilor declarându-se în favoarea protestului. Două ore mai târziu, Poliția s-a retras total, lăsându-i pe demonstranți în voia lor. În rândurile acestora se comenta: „Doar se fac că pleacă, așteptând ca noi să spargem sau să stricăm ceva, apoi vor reveni și vor trece la brutalități”. Peste tot se scanda „Fără violență!”.

Noaptea i-a risipit pe mulți dintre manifestanți, dar bănuielile exprimate mai sus aveau să se dovedească justificate. La ora 4.45, cinci campioane cu trupe de Poliție au apărut lângă statuia lui Mihai Viteazul. Peste un sfert de oră, alte patru camioane încărcate cu trupe au „răsărit” în fața cinematografului „Luceafărul”. N-a trecut mult și au mai sosit alte patru autobuze, din care au coborât soldații Ministerului de Interne.

Călugărițe bătute și misteriosul personaj care ordona arestările

Nu a trecut mult timp și în Piață și-a făcut apariția „un securist îmbrăcat în civil, care se deplasa printre manifestanți, de la un grup la altul, intrând în vorbă cu liderii acestor grupuri. Tot el va fi acela care va direcționa mai târziu arestările”. Identitatea acestui personaj a rămas un mister, mai ales că, potrivit martorilor, în timp ce se plimba prin Piață spunea că vine ba de la Timișoara, ba că este bucureștean…

Apoi a urmat coșmarul. „Ora 5.30. Începe represiunea. Cei circa 150 de oameni ce păzeau baricadele sunt loviți cu bastoanele, cu pumnii și cu picioarele de către soldații și ofițerii de poliție. Au fost groaznic maltratate și câteva femei în vârstă (probabil călugărițe). Pe când demonstranții erau bătuți bestial, din rândurile lor s-au desprins șapte – opt persoane, care, arătând un anume cartonaș, au fost lăsate să-și vadă de drum. Informatori? Colaboraționiști? Securiști?”, se arată în cartea „Piața Universității”.

Numai în primele ore scurse de la începutul represiunii au fost arestate câteva zeci de persoane, în principal cele indicate de securistul care se infiltrase mai devreme în grupurile lor. Acesta a fost începutul. Mai târziu, a început ceea ce s-a numit, plastic, „Golaniada”, fenomenul care avea să schimbe, până la urmă, istoria post-decembristă a României.

Pelerinajul nostru printre cei care au strigat „Libertate”, iar unii chiar au murit pentru ea, continuă cu privirile plecate. 22 – 23 aprilie 1990 au fost zilele în care Soarele și-a rupt coroana asupra demnității. Dar, până la reabilitarea nației și a Regelui Mihai, cel cu care a început povestea noastră, a mai durat…