Livaković, ce portar! Modrić, geniul de 37 de ani! Croația, câtă inimă! Și în semifinale și în… Schengen!

Astăzi nu trebuie să se vorbească despre Brazilia, marea eliminată de la Mondialul din Qatar, ci despre Croația, o Națională și o țară ca uleiul bun. Ia foc când se încinge! Deloc în glumă, o națiune care, la recensământul din 2011, număra 4.290.612 cetățeni bate la fotbal și depășește în „jocurile” social-politice popoare incomparabil mai „zgomotoase” și puse pe fapte mari. Dar, pentru că acum ne referim strict la Campionatul Mondial, Croația a izbutit calificarea în dauna cvintuplei deținătoare a trofeului mai ales grație portarului Livaković, devenit omul meciului și a liderului Modrić.

Dominik Livaković, omul de piatră care a închis poarta Naționalei croate. Modrić, „Realul” căpitan care își… poartă țara către o finală mondială

Practic, calificarea în semifinale aduce Croației prezența într-o finală de Cupă Mondială, indiferent dacă discutăm despre finala „mică” sau chiar despre ultimul act al competiției. Nu este pentru prima oară când ex-iugoslavii reușesc o asemena performanță, astfel că nu mai putem vorbi, ca o placă stricată, despre „miracole” și alte bazaconii. Deja, despre echipa condusă de Zlatko Dalić ne putem exprima cu termenii „constanță” și educație întru succes.

E drept, nu oricui îi stă în putință să reziste și mai ales să triumfe într-un meci cu asemenea miză, după ce a tras primul șut pe poartă în minutul 105 și a recidivat abia 11 minute mai târziu, la golul egalizator marcat de Bruno Petković. Poate, de aceea, croații au fost și fluierați de o parte a spectatorilor. Frumosul lor fotbal „urât” s-a consacrat printr-o… „tiki-taka” înșelătoare, care a avut darul să scoată adversarul din ghete. Și ce adversar…

Livaković, „Spiderman” cum l-au numit colegii, a fost zidul aproape de netrecut, cu excepția golului înscris de Neymar. A fost o bijuterie, poate că ar fi fost și păcat ca brazilianul să nu marcheze. Glumind, evident, poate că Dominik l-a lăsat… Dar, după ce ne-am descleștat emoția, cu o poantă tip „fața blocului”, după o partidă cu o asemenea încărcătură, trebuie spus că din pieptul lui Livaković parcă sclipeau așchii de piatră.

Digi24.ro

Cine este Bogdan Peșchir, programatorul care a făcut donații de peste un milion de euro în campania lui Călin Georgescu

Portarul croat a primit gol la abia cel de-al 10-lea șut pe poartă. Apoi, la loviturile de departajare, și-a hipnotizat adversarii. Dar, mi-a amintit un coleg că a ratat el, Golofca, un penalty în fața lui Livaković, în meciul CFR Cluj – Dinamo Zagreb, așa că de ce ne mai mirăm de Rodrygo, de la Real Madrid sau de Marquinos, căpitanul lui PSG…

Luka, inteligența motrice de la mijlocul terenului

Televiziunea ne-a oferit imaginea lui Oliver Kahn, fostul goal-keeper legendar al Germaniei. Privea aproape înmărmurit. Mi-ar fi plăcut să-l văd și pe „neamțul” nostru, Helmuth Duckadam și să-i aflu părerea despre imperialul gardian al buturilor croate… Nu cred că portarii sunt atât de orgolioși precum ratangii cu galoane, am impresia că trăiesc într-o nebunie a sincerității. Dar, pentru că am amintit de Kahn și de Duckadam, am mutat basmul împlinit pe terenul liderilor.

Și pentru că ne referim la lideri, despre Modrić, ce ar fi de spus? La 37 de ani, calcă de parcă ar bate cuie. Este prototipul liderului absolut, frust și rece. Îi citești rareori emoția pe chip, însă știi că geniul îl pândește precum o umbră.

Luka Modrić reprezintă inteligența motrice de la mijlocul terenului și pericolul absolut, chiar dacă nu-l interesează doar finalizarea la poartă și pare preocupat mai mult de „bucătăria” jocului.

Digisport.ro

Englezii anunță: ”Răsturnare de situație umilitoare pentru Vladimir Putin”

Noțiunea de lider trebuie reformulată. Nu trebuie să te erijezi într-un „megalostar”, ci să devii un catalizator. E mai complicat decât o pasă cu călcâiul, o „foarfecă” sau un dribling, artificii care fac blitz-urile să sughită.

Brazilia, recordurile și plânsul rostogolirilor și al ruinărilor

Naționala Braziliei a început să semene cu armata SUA. Mare și tare, se retrage de peste tot, când ți-e lumea mai dragă. La fel s-a întâmplat și cu Neymar, care a atins recordul lui Pelé și s-a grăbit să-l ia acasă. Și totuși, dezamăgirea sa trebuie trăită cu respect. Ca și sentimentul de perplexitate al coechipierilor lui și al galeriei fulminante.

Istoria Mondialelor ne arată că, nu de puține ori, „mareea auriverde” din tribune este mai puternică și mereu glorioasă, în ciuda neputinței braziliene din iarbă. Am privit, în tribune, fete încremenite sub fardul unei speranțe deșarte. Dar plânsul bărbaților e plin de rostogoliri și de ruinări…

În tribune, croații s-au făcut mai rar auziți. La 1-0 pentru Brazilia, mitul supraviețuirii „la remiză” părea distrus. O puzderie de ace de gheață cotropise arena. Apoi, minunea care le dezlegase suporterilor bucuria din voci a amintit de felul în care încăpățânarea se transformă în virtute.

Mulțumim Brazilia, rămâi o amintire colorată. În schimb, pentru Croația, Mondialul din Qatar este logodna lui decembrie cu soarele.