Maratonistul Levi Polgar, cu un singur braţ, e pro Colţescu: “Pe mine nu m-au identificat ca ăla, fără o mână?!” Exclusiv

Maratonistul Levente Polgar a reprezentat România, de trei ori la UTMB, fără o mână și fără bani. Spune că în „lumea alergării” sunt oameni frumoși și că n-ai cum să nu păstrezi o amintire din fiecare competiție.

„Scandalul Colțescu” l-a făcut să descopere, însă, oameni mai puțin „frumoși” din lumea fotbalului. Polgar este partizanul arbitrului acuzat de rasism, considerând că i s-a făcut o nedreptate, în primul rând pentru că este român.   

Scandalul monumental, flambat mai ales de cei de la Istanbul Bașakșekir, care s-au retras de pe teren în meciul cu PSG, continuă și ecourile se resimt în România. În ciuda handicapului fizic, Levente Polgar a devenit unul dintre campionii acestei țări și acum se luptă cu nedreptatea căreia i-a căzut victimă un conațional. Levi i-a „taxat” vehement pe acuzatorii lui Sebastian Colțescu, după ce acesta s-ar fi exprimat cu sintagma „cel negru”, la adresa lui Pierre Webo.

Maratonistul Levente Polgar îi ia apărarea lui Colţescu printr-un mesaj emoţionant

 „L-au taxat pe Colțescu pentru că e român. Sincer, așa cred. Asta, din ce am ascultat, și sper că nu greșesc, pentru că și noi am auzit tot felul de mesaje eronate, cum ar fi că arbtrii români au fost catalogați drept „țigani”. Pentru că, oricum, la ei în țară, românii sunt percepuți drept „țigani”! Nu este corect ce i s-a întâmplat lui Colțescu și eu am militat de atâtea ori referitor la acest fenomen, spunând că noi suntem o nație pașnică, iubitoare de multe etnii, cum ar fi ungurii. Uite, eu sunt și ungur! M-ați primit cu mare drag și nimeni nu mi-a scos ochii, nici pentru că sunt ungur, nici că sunt român. Nici de o parte, nici de alta… Pe meleagurie astea avem și alte naționalități și nu ne-am jignit. Sigur, e o prostie să afirmi că n-avem uscături, dar nu trebuie să generalizăm și să spunem că noi suntem mari rasiști. Ca țară, ca popor, niciodată nu am fost rasiști. Dacă stăm să ne analizăm țara și să ne-o asumăm, atunci hai să vedem și câte religii sunt practicate pe meleagurile noastre”, a declarat pentru FANATIK.RO, Levente Polgar.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Alergătorul Levente Polgar, pe o rețea de socializare: „Susțin COLȚESCU!”

După partida de la Paris, Levente Polgar s-a arătat indignat. „Am o curiozitate. Oare, pe mine nu m-a identificat nimeni, dar absolut nimeni, cu următoarele: „Uite-l pe Levi, ăla fără o mână, cum lucra fără o mână”? Și exemplele pot continua. Dacă sunt brunet și sunt, cum mă identifică în mulțime? Să-i spui cuiva că este brunet, alb, negru, galben, nu este o jignire ori o afirmație rasistă! Este strict o constatare și o identificare rapidă. Dacă îi adagi alte cuvinte jignitoare, atunci nici nu se discută faptul! Susțin COLȚESCU!”, a notat maratonistul, pe o rețea de socializare.

Crucificat, inițial, în România, Sebi Colțescu a fost, mai întâi, apărat de străini. „Dacă sunt singura persoană albă dintr-o cameră sau dintr-un grup, cum altfel poți să descrii singura persoană albă sau neagră dintr-un grup? Dacă există cinci antrenori negri și un antrenor alb, el (n.r Colțescu) ar spune „cel alb”. Ce altceva ar putea să spună? Arbitrul (n.r Ovidiu Hațegan) nu știe pe cine să sancționeze, al patrulea oficial (n.r adicătelea Colțescu) trebuie să-i spună spre cine să se ducă, așa cum îi spune să se ducă spre „cel negru”. Apoi, arbitrul îl poate întreba numele și elimina. Funcția celui de-al patrulea arbitru e doar să-l identifice, nu să-l întrebe numele. Și dacă a spus „negro”… Dacă acesta e cuvântul românesc pentru negru, ce nu e în regulă?”, declarase John Barnes, fostul atacant al lui Liverpool. Acum, a venit rândul românilor să-și susțină conaționalul…

Levente Polgar, un om căruia soarta nu i-a surâs deloc, ba din contră (și trebuie subliniat acest lucru!) s-a trezit, în trecut, victima unor discriminări josnice. Aceste episoade nu l-au oprit să devină campion, iar acum el a devenit poate cel mai vehement apărător al arbitrului acuzat.

 „Este foarte ușor să sari la beregata unui om, acuzându-l de rasism și de rea intenție, din spatele unui monitor, al unui text sau al unui mesaj. Neștiind în realitate cum s-au petrecut anumite etape ale acestui episod acolo, pe stadion, este dificil. Nici eu nu m-am pronunțat până nu am fost lămurit, cât de cât, despre cele întâmplate. Mi-e greu să cred că acel domn, Pierre Webo, nu a avut tente jignitoare sau un comportament inadecvat pentru un sportiv, vis a vis de desfășurarea jocului. Nu sunt fotbalist, nu mă pricep la fotbal, dar acest sport îmi e drag. Însă, repet, mi-e greu să cred că Pierre Webo n-a avut un comportament deochiat, că doar nu l-ar fi chemat Sebi Colțescu degeaba pe arbitrul de centru!”, ne-a precizat Polgar.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

„Jurnalistule, tu cum mă identifici: Uite-l pe alergătorul fără o mână!”

„Eu îl consider un gentleman pe centralul Ovidiu Hațegan. Poate că Sebi a avut un moment de rătăcire, de apucătură rapidă, dar într-un cumul de timp scurt, trebuie înțeles. Să fim sinceri, nu cred că arbitrul are voie să tragă de timp… Păi, ce era de făcut? Să numere oamenii de la dreapta la stânga și de la stânga la dreapta? Ce sunt tâmpeniile astea? Colțescu l-a identificat rapid, în forma reală a individului. De exemplu, eu, Levente Polgar, merg la o competiție și te întreb pe tine, jurnalistule, cum mă identifici, în mulțimea de alergători? Mai ales dacă nu mi-ai văzut numărul… Zici „uite-l pe acel alergător, fără o mână!”. E lesne de înțeles!”, a continuat maratonistul.

De altfel, Levi (cum îi spun apropiații), consideră că se exagerează foarte mult pe tema subiectului numit „rasism”: „Este o realitate. Chinezii sunt numiți „rasa galbenă”, albii, care sunt „rasa albă”, erau „pieile roșii”, adică amerindienii și așa există și „rasa neagră”. Acum, ce să facem, să schimbăm numele Mării Negre în „Marea de culoare” sau cum?…”

Rasismul a fost și rămâne un subiect sensibil și foarte complicat, atâta timp cât defeiniția termenului devine tot mai confuză. Trebuie tratat, însă, cu băgare de seamă, pentru a evita apariția unor victime colaterale, doar din dorința de a fi vigilenți peste măsură. „Hei-rupismul” naște monștri în mentalități, precum fotografia unui pumnal, exagerată la rang de rană fizică.

„Ce se întâmpla dacă arbitrul s-ar fi sinucis?”

Raționamentul maratonistului merge și mai departe. Levente Polgar a atins o problemă la care unora dintre noi ne este teamă să ne gândim sau, în tot cazul, ne este frică să recunoaștem că ne gândim.

„Din câte am citit, Colțescu avusese două tentative de sinucidere. Ce se întâmpla dacă, după incidentul nefericit, care mi se putea întâmpla și mie și oricui, acest arbitru, acest domn, acest om se sinucidea? Să presupunem că atât de tare era calomniat încât suferea o depresie puternică și considera că socoteala lui cu viața se încheie aici și acum. Cine se făcea vinovat?”, a punctat atletul.

Levente Polgar, discriminat în străinătate, nu și în România

Levi Polgar a trăit momente neplăcute, în timpul curselor în care a alergat pe pământ străin. În schimb, în țară nu a avut parte niciodată de un asemenea „tratament”: „În România nu am pățit niciodată așa ceva. În alte țări, da, am avut probleme! Nu vreau să dau nume. Să se simtă ei, în primul rând, marii acuzatori și mari arătători cu degetul!”.

Făcând o paralelă între situația sa și scandalul care l-a avut în prim plan pe Sebastian Colțescu, Polgar este de părere că exagerările, de orice tip, sunt extrem de dăunătoare pentru societate. „Această râpă mică nu trebuie să degenereze într-o prăpastie uriașă, între noi și vest, între oameni sănătoși la cap. Nu este corect. Consider că, în cazul meciului de la Paris, nu era nici locul și nici momentul pentru a fi invocat fenomenul rasist”, a argumentat Polgar.

Alergarea pe conturul României, obiectivul pentru 2021

Când am discutat cu Levente Polgar, maratonistul își zugrăvea locuința. Îi e dor, însă, de competiții și are un plan special, pentru anul 2021: „Dacă anul viitor se vor relua competițiile, deși nici nu-mi pot imagina din ce punct și cum vor reîncepe, am intenția de a alerga România pe contur. Deja am tranzitat țara de două ori, nu mai e o noutate pentru mine, astfel că vreau să văd cum arată conturul României. De pregătit, n-ai cum să te pregătești în plus. Te bucuri în fiecare zi că te poți ridica în picioare și poți umbla și că nu ești bolnav la pat”.  

„Forrest Gump” din România s-a „bătut” cu trenul și a tăiat lemne pentru măicuțe

Nu foarte mulți compatrioți sunt familiarizați cu povestea lui Levente Polgar. Se știe despre el că este un campion, că este un tip dârz și că aleargă pentru a-și demonstra că, pe zi ce trece, trebuie să fii mai bun, chiar dacă, uneori, soarta nu i-a fost deloc darnică. Când te apropii de el, îți spune, aproape imediat, să-i zici „Levi”. Când era copil, s-a „bătut” cu un tren și a rămas fără o mână. Nici trenul n-a scăpat prea bine. De atunci, Levi și-a dedicat viața maratonului și lui Dumnezeu. Este un „Forrest Gump” român și pipăibil cu mâna.

Pe propria cheltuială, cu propria aparatură, băiatul din Aiud a decis să participe la dezinfecții și la alte acțiuni, menite să combată pandemia COVID-19. „Am o indemnizație de handicap, de numai 375 de lei. Ăsta sunt eu, muncesc pe rupte. Nu mi-e rușine de muncă. Sunt constructor. Dacă trebuie să torn betoane, să tai cu drujba sau să dau cu târnăcopul, aia fac, eu nu stau pe gânduri. Și fac în așa fel, încât să nu cer prețuri exorbitante. Încerc doar să-mi cumpăr o sculă și mai profesionistă, cu care să-mi fac treaba”, a mărturisit Levi.

Maratonistul a tăiat lemne pentru o Mănăstire de maici. Ne-a detaliat, cu modestie, acest aspect: „Mai demult, am fost la Mănăstirea Râmeț, unde am participat la o acțiune de voluntariat. Am petrecut o săptămână, cu drujba în mână, toată ziulica. E o plăcere să poți fi de folos. Și ori de câte ori va fi nevoie de mine, voi răspunde „da”, fie că va fi vorba despre o Mănăstire, fie de o familie necăjită, care nu-și permite să plătească tăiatul lemnelor. Cât timp Bunul Dumnezeu mă ține sănătos și sculele vor funcționa, voi ajuta. Dar nu voi face tam-tam. Ajut și punct!”

În trecut, a fost catalogat drept „nenorocit” de câțiva inși. „Dacă m-aș uita la ei, poate că aș spune că viața lor e mai nenorocită decât a mea”, a recunoscut Levi. Într-o discuție purtată cu unul dintre acei inși, l-a compătimit pe acesta. Nu s-a simțit jignit. A simțit că remarca „a venit” de la un om mai „apăsat pe suflet” decât este el.