Mircea Lucescu este unul dintre oamenii de fotbal care au rămas în Ucraina după începerea războiului. În ciuda unei crize fără precedente în care fotbalul a fost oprit şi majoritatea străinilor părăseau ţara, “Il Luce” a luat hotărârea să rămână la Dinamo Kiev.
Într-un amplu interviu acordat pentru publicaţia “World Soccer”, Mircea Lucescu a dezvăluit motivele pentru care nu a vrut să plece de la Dinamo Kiev la începutul războiului şi cum au fost primele luni după invazie:
“Când am văzut că toată lumea pleacă, eu am decis să stau. Nu puteam să las clubul aşa. După primele bombardamente, imediat am încercat să ajut. Am organizat curse de autobuze pentru familiile jucătorilor care să meargă în România.
Am făcut eforturi de a scoate jucătorii din ţară, ca ei să transmită un puternic mesaj de pace. Am încercat să conving autorităţile, Federaţia de fotbal, să accepte ca jucătorii să joace în străinătate şi să transmită mesajele de unitate, solidaritate şi pace.
Toată lumea era speriată, nu ştia nimeni cum va continua asta. Am plecat în România la câteva zile după invazie şi mulţumită unor oameni minunaţi am putut organiza asta şi pentru familiile jucătorilor.
Au mers în România pentru o perioadă, s-au antrenat acolo, apoi am făcut turul Europei. A fost greu să obţinem acordul pentru un turneu amical, dar în final toată lumea a înţeles că a fost un lucru vital.
Naţionala Ucrainei a avut nevoie de pregătire pentru meciurile cu Scoţia şi Ţara Galilor din play-off-ul Cupei Mondiale şi asta trebuia luată în calcul. Am făcut o solicitare, Şahtar ne-a urmat imediat. Turul a fost mai lung, cu multe meciuri, inclusiv cu Dortmund, Everton şi Lyon.
Ar fi fost uşor să plec, dar la cineva trebuia să unească această echipă. Nu puteam, inima nu mă lăsa să fac asta. Am simţit că trebuie să îi adun pe băieţi şi am ales să fiu acea persoană. Voiam ca jucătorii să fie cu cineva în care au încredere.
Am stat şi am sperat ca războiul să se oprească. Nu mi-am putut imagina ce timpuri vor veni pentru echipa noastră.”, a spus Mircea Lucescu.
Campionatul din Ucraina a fost întrerupt pentru câteva luni după începerea războiului, iar Dinamo Kiev a trebuit să se acomodeze cu drumurile interminabile cu autocarul şi avionul. Dar echipa a trebuit să treacă şi peste traumele psihice provocate de conflictul militar:
“Turneul pentru pace a mers bine. Calificările pentru Champions League au fost în regulă, am eliminat Fenerbahce şi Sturm Graz, apoi Benfica ne-a eliminat. Acolo am simţit că suntem puţin în urmă.
Am fost constant în autobuz pentru şapte-opt ore în fiecare zi, apoi în avion spre Polonia să jucăm în Europa League, apoi iar cu autobuzul în Ucraina. Dacă vă uitaţi la golurile pe care le-am încasat… am pasat adversarilor şi i-am lăsat să înscrie.
Asta se întâmplă doar când creierul tău nu e cu gândul la meci. Şi cine poate da vina pe jucători? A fost foarte dificil pentru ei. Am început campionatul foarte prost. Am avut mai multe probleme cu drumurile lungi cu autobuzul.
Când ne-am stabilit în Ucraina şi jocurile din cupele europene s-au încheiat, am început să urcăm în clasamnet. Este dificil ca cineva să înţeleagă prin ce a trecut această echipă. Şi jucătorii… nici nu îmi pot imagina.
Au tratat fiecare meci extraordinar şi merită respect. Dar momentele prin care am trecut pot ruina totul pe teren. Apoi, ne-am mutat înapoi în baza de pregătire din Kiev, iar rezultatele au fost mai bune.
Uneori, în timpul antrenamentelor, alarmele anti-aeriene puteau fi auzite. Jucătorii se adunau în buncăr şi aşteptau. Am întrerupt câteva şedinţe de pregătire. S-a întâmplat şi în timpul meciurilor. A trebuit să ne oprim pentru o oră.
În aceste circumstanţe, nu sunt multe de făcut. Credit pentru băieţii mei pentru ce au făcut în ultimul an. Cred că suntem pregătiţi să ne revenim şi să sperăm pentru ce e mai bun”, a explicat Mircea Lucescu.
Alarmele nu îl sperie pe Mircea Lucescu, cel care antrena Şahtar Doneţk în 2014, când a izbucnit conflictul din zona Donbass. Spune că i-ar fi fost foarte uşor să renunţe la tot, dar nu este omul care să lase lucrurile neterminate:
“Nu sunt speriat când aud alarmele. Am trecut prin multe în viaţa mea. În 2014, când a izbucnit conflictul în Donbass, eram la Şahtar. Echipa era într-un moment fantastic, oraşul era în expansiune.
Jucam pe un stadion nou, de cinci stele. S-a întâmplat şi acolo: trăiam în avion, eram mereu pe drumuri. Acum, trăim în autobuz. Ar fi fost uşor pentru mine să spun “la revedere”, dar nu este tipul meu să las lucrurile neîncheiate.
Încercăm să ţinem în viaţă fotbalul în Ucraina pentru că fotbalul înseamnă viaţă”, a spus Mircea Lucescu.
În schimb, jucătorilor nu le este uşor să treacă peste trauma provocată de război. Se gândesc la familiile lor de care mulţi sunt despărţiţi, iar antrenorul român spune că diferenţa de comportament dinainte şi după startul războiului este evidentă:
“Când sunt cu mine, încearcă să se concentreze. Dar după ce au terminat antrenamentul, imediat sunt conectaţi la ce se întâmplă în război. Îi înţeleg în totalitate. Singura şansă să nu cadă în depresie este să meargă înainte, să performeze pe teren cât de bine pot.
Orice supărare îi va trage înapoi. Încercăm să îi ţinem la un nivel decent. Încerc să aflu ce se întâmplă cu fiecare dintre ei şi familiile lor. Unii trec prin vremuri dificile, alţii au neveste însărcinate. Nu sunt împreună şi nu este uşor.
Nu toţi jucătorii au putut să îşi aducă înapoi familiile în Ucraina. Chiar şi căpitanul nostru (n.r. Sidorciuk) are familia în Varşovia, cu patru copii. Ultimul dintre ei s-a născut în Bucureşti anul trecut.
Singurul lucru care îi preocupă pe jucători este protecţia familiilor lor. Diferenţa este enormă între comportamentul l0r înainte şi după începerea războiului. Acum, sunt concentraţi să supravieţuiască, să performeze cât pot ei de bine”, spune Lucescu despre jucătorii săi.
De când a semnat cu Dinamo Kiev, În iulie 2020, Mircea Lucescu stă în baza de pregătire a echipei. Antrenorul susţine că impactul mental al acestui conflict se simte din ce în ce mai rău, iar obiectivul său este să evite depresia la jucătorii săi:
“Trăiesc în baza de pregătire a echipei. Acolo sunt de când am preluat Dinamo Kiev, în urmă cu trei ani. Nu ştiu când se va opri războiul, este ceva în afara controlului nostru. Doar suferim consecinţele deciziilor altor oameni.
Am încercat să atrag atenţia lumii referitor la ceea ce se întâmplă în Ucraina în timpul turneului pentru pace. Dar a trecut aproape un an, oamenii din străinătate nu se mai uită la ştirile despre război aşa cum o făceau cu un an în urmă.
Dar situaţia în Ucraina este neschimbată, impactul mental este din ce în ce mai rău. Jucătorii mei sunt tineri. Au aspiraţii, obiective. Iar asta dispar încet-încet, acum au întrebări referitoare la supravieţuire.
Asta este cea mai rea partea, să nu mai creadă şi să îşi piardă speranţa. Poate că de asta sunt eu aici: să le arăt că am speranţă şi cred în viitor, în ciuda vârstei mele. Am ales să fiu lângă ei, să îi ghidez, pentru că eu cred în ei.
Vreau să le arăt că viaţa merge înainte. Voiam ca turneul pentru pace să fie jucat pe stadioane mari, unde refugiaţi din Ucraina să poată participa. Nu voiam ca ei să se simtă abandonaţi, voiam ca toţi ucrainenii din Europa să fie împreună, să se simtă uniţi şi preţuiţi.
Să văd ştirile nu mă ajută deloc. Sunt informat despre lucrurile importante, bineînţeles. Mass-media arată cât de murdar, odios şi dezgustător este acest război. Imaginile despre atrocităţile comise în front duc la depresie. Şi asta vreau să evit la jucătorii mei: depresia”, a spus Lucescu.
Fotbalul este una dintre puţinele bucurii care au rămas în Ucraina. Mircea Lucescu susţine că luptă ca această fărâmă de normalitate să nu moară pentru că le-ar fi şi mai greu oamenilor de acolo să facă faţă acestei situaţii:
“Fotbalul înseamnă speranţă în Ucraina. Există o mulţime de jucători de mare valoare pe care ucrainenii îi pot urmări. Fotbalul este un mod ca Ucraina să fie descoperită de către lume. Chiar şi acum, jucătorii au steagul pe umeri când vin la meci.
Cântă imnul înaintea meciurilor. Atmosfera de unitate le face bine. Chiar dacă meciurile sunt disputate fără fani în tribune, discuţiile despre fotbal sunt tot aici. Există emisiuni, oamenii sunt în continuare interesaţi de rezultate şi dezbateri.
Iubire, entuziasm, speranţă, deziluzie, ură… tot ce oferă fotbalul este viaţă. O fărâmă de normalitate. Dacă fotbalul moare, va fi şi mai greu pentru oameni. Vreau ca echipa mea să lupte la titlu în acest sezon.
Dacă nu ţinteşti sus de ce nu te opreşti să joci? Nu putem vorbi de presiune pentru rezultate, având în vedere situaţia din afara terenului. Condiţiile nu sunt normale. Meciurile trebuie să fie finalizate înainte de apus, pot fi întrerupte de alarme.
Încercăm să ţinem fotbalul şi competiţia în viaţă, vrem ca oamenii să fie interesaţi de fotbal şi să simtă conexiunea cu echipele şi jucătorii când se va termina totul. Ştiam regulile înainte de startul sezonului, ştiam ce se va întâmpla”, a spus Mircea Lucescu în interviul acordat pentru World Soccer.
Dinamo Kiev este pe locul patru în campionatul din Ucraiana, la 9 lungimi de liderul Şahtar Doneţk. Echipa lui Mircea Lucescu a remizat în ultima etapă, scor 1-1, împotriva lui Rukh Liov.