Life

Ovidiu Lipan Țăndărică face 71 de ani: “Să ne trăim viața, nu să murim deștepți”

Ovidiu Lipan Țăndărică împlinește, astăzi, 71 de ani. Recunoaște că și-a trăit viața din plin și că nu are absolut niciun regret.
31.01.2024 | 09:45
Ovidiu Lipan Tandarica face 71 de ani Sa ne traim viata nu sa murim destepti
Ovidiu Lipan Țănărică împlinește 71 de ani. Sursă foto: Montaj FANATIK
ADVERTISEMENT

Celebrul artist Ovidiu Lipan Țăndărică face dezvăluiri exclusive despre fuga în Germania, alături de colegii lui de la Phoenix, și ne povestește despre femeia alături de care stă de 20 de ani.

Ovidiu Lipan Țăndărică, dezvăluiri exclusive despre iubita lui

Astăzi, Ovidiu Lipan Țăndărică împlinește 71 de ani. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, celebrul cântăreț și compozitor ne dezvăluie adevăratul motiv pentru care a fugit, alături de colegii din trupa Phoenix, în Germania.

ADVERTISEMENT

Aflăm cum s-a lovit, în perioada regimului, de cenzura comunistă și ne spune de ce au divorțat părinții lui. Ovidiu Lipan ne vorbește, în exclusivitate, despre femeia alături de care stă de peste 20 de ani.

Ovidiu Lipan Țăndărică :“De aici vin și depresiile”

La mulți ani, Ovidiu Lipan Țăndărică. Cum vă simțiți la 71 de ani?

-Sincer să fiu vârsta mea biologică nu are nicio legătură cu energia și cu dorința de a realiza lucruri pozitive. Noi ne-am născut ca să ne trăim viața nu să murim deștepți. Trebuie să ne cuplăm la tot ce înseamnă universal și să învățăm să trăim toate momentele bulversante. După pandemie și tot ce se întâmplă în lume, în ultimii ani, există totuși liniște în România. Suntem un popor muncitor și vrem să facem lucruri bune, avem demnitate și coloana vertebrală.

ADVERTISEMENT

Aveți vreun vis neîmplinit încă?

-Mă rog în fiecare zi pentru milostenia Domnului. Este frumos să ai speranță, să fii optimist, dar e bine să-l lași pe Dumnezeu să participe la ce ți-ai propus. Că de aici vin și depresiile. Noi trăim într-o viteză enormă, stabilitatea este foarte fragilă și asta induce stări depresive. Mai ales la generația nouă unde nu se investește în cultură și în lucruri care ar ridica nivelul de trai. Eu visez să fiu sănătos.

“Nu știam deloc să umblu cu banii, cum îi primeam așa se duceau”

Cum v-ați schimbat, odată cu trecerea anilor?

-Noi, oamenii, trăim cu antenele parabolice deschise, încercăm să dăm mai departe din experiența noastră. Eu, împreună cu managerul meu Radu Groza, am înființat o companie care promovează tinerele talente. Când eram tânăr nu știam deloc să umblu cu banii, cum îi primeam așa se duceau. Am fost un rebel și am cântat în formația Roșu și Negru de copil. Pe vremea aceea eram cuplați planetar la tot ce se întâmpla în perioada flower power.

ADVERTISEMENT

Până în ’77 am avut o copilărie extraordinară, nu am simțit constrângeri. În adolescență cântam 3 luni jumătate la mare. Asta până în ’74, ’75 când a scos Phoenix albumul Cantafabule și am început să umplem stadioane. Cred că asta e harul meu de Vărsător, să creez o energie pozitivă peste tot.

Fuga în Germania: “Noi nu am fi plecat niciodată din țară dacă ni s-ar fi dat vize”

Vă trageți dintr-o familie de muzicieni așa că ați bătut toba de mic. La pian și acordeon ați învățat să cântați singur. Mai aveați timp și de joacă?

ADVERTISEMENT

-Eu nu prea m-am jucat, abia după 30 de ani am început să recuperez (râde, n. red.). Eram foarte bun la instrumente și repetam, la un moment dat, cu trupa Scorpions în aceeași sală. Am avut o viață tumultoasă artistică, dar, revenind în România, am început să compun. În Germania am trăit ca într-o închisoare spirituală. Să fie clar, noi nu am fi plecat niciodată din țară dacă ni s-ar fi dat vize.

Dar așa a trebuit să ne riscăm viața și să fim unii dintre primii disidenți. Nu mă așteptam să-mi mai văd țara, părinții și bunicii muriseră. Când m-am întors nu mai aveau nici cruci la morminte. Trecuseră 23 de ani petrecuți în Germania.

Ovidiu Lipan rememorează perioada Phoenix

A urmat Phoenix, un succes uriaș. Erați tineri, frumoși, roiau fanele în jurul vostru. Cum era viața de rocker în anii aceia?

-Adevărul este că nu mai aveam timp să ne uităm după alte fete. Fanele noastre stăteau agățate de noi, în grupul nostru, veneau cu noi la concerte peste tot. Ne-am trăit viața din plin. Acum, la vârstă asta, trag niște concluzii și nu mai am forța pe care o aveam cu Phoenix.

Ați fost vreodată atinși de cenzura comunistă?

-Acolo a fost o problemă generală chiar dacă noi cântam muzică românească. Când s-a dat decretul noi cântam în românește. Eu, dacă e să vorbesc doar despre mine, m-am simțit extraordinar de bine. Mi-am luat singur libertatea, poate era de vină și nebunia adolescentină. Acum, la 71 de ani, fac schimbarea, merg spre o altă perioadă, mai profundă.

“Tata era un apropiat al mișcării legionare”

V-ați văzut tatăl abia la 3 ani, pentru prima dată. V-a lipsit vreodată sau restul familiei a reușit să compenseze?

-Eu am trăit la bunici, adică părinții mamei. Am fost foarte iubit și am avut libertatea de a studia muzică. Am avut o copilărie foarte frumoasă. Am fost în prim plan pe scenă și de acolo nu aveam cum să nu leg relații, prietenii. Țin minte că ai mei au divorțat ca să nu avem probleme, tata era un apropiat al mișcării legionare. Aveam 5 ani și îmi amintesc că m-au întrebat cu cine vreau să stau. Am ales-o pe mama și pe bunici.

Acum mă gândesc și la fiul meu. Până la 9 ani am stat cu el în Germania dar apoi m-am mutat în România. Chiar și așa relația dintre noi a rămas foarte bună. Am și nepoți, viața merge mai departe și ăsta e un lucru frumos.

“La 14 ani jumătate cântam la barul de noapte din Iași”

Cum a fost perioada liceului? Erați timid sau cel mai rebel?

-Eram total anarhic și spontan. Aveam doar 12 ani și repetam cu trupa Dragonii. Asta a fost înainte de Roșu și Negru. Iar la 14 ani jumătate cântam la barul de noapte din Iași, făceam solo-uri de tobe și veneam acasă cu picioarele umflate. Am trăit viața din plin și aici simt că mi-am luat diploma, singura care contează pentru mine.

Când v-ați îndrăgostit prima dată?

-Pe mine iubirea m-a luat de timpuriu (râde, n. red.). Aveam vreo 15 ani, cântam cu Roșu și Negru și era acolo o suedeză de 16 ani, făcea culoar când trecea. Știu și azi cum o chema. A durat o vară iubirea noastră și după aia au venit tot felul de aventuri.

Ovidiu Lipan Țăndărică vorbește despre jumătatea lui

De 20 de ani trăiți o frumoasă relație pe care o țineți ascunsă de ochii lumii. Care sunt cele mai importante calități ale jumătății dumneavoastră?

-Echilibrul este cea mai importantă calitate, de asta avem nevoie toți. Și este lângă mine atunci când mi-e greu. Este foarte necesar să ai pe cineva pentru tine. Eu nu am familia lângă mine de mulți ani, dar sunt un tip stabil. Soarta și viața m-au dus spre niște schimbări.

Știu că vă place să gătiți. Care sunt preparatele care vă ies cel mai bine?

-Gătesc mereu. Mă duc la piață, pe jos, și cumpăr tot ce trebuie. Acasă încercăm să mâncăm cât mai puțin și mai curat. Trebuie să avem grijă mai multă de noi. La mine singurul viciu este țigara, dar o să reușesc s-o las la un moment dat.

Cum era și cum este tatăl Ovidiu Lipan? Permisiv, tipicar?

-Atât pot să-ți spun, că fiul meu avea 3 ani și mergea la școală de muzică, l-am dat la percuție. În Germania aveam deja un program. Nici el n-a prea avut timp de joacă până la 9 ani, când am revenit eu în România.

“Alexander nu e zbuciumat așa cum am fost eu”

Cum ați reacționat când ați văzut că Alexander vă calcă pe urme?

-El a avut libertatea de a alege ce să facă. Avea pian în casă dar nu de asta s-a apucat, ci de chitară. A studiat în Olanda, la academia de jazz, și este un muzician foarte bun. Alexander nu e zbuciumat așa cum am fost eu, este mai profund, un filosof. La 14 ani l-am luat cu mine să cânte la un concert. O să plec la el în curând, să stăm împreună câteva săptămâni, să facem niște planuri.

A existat vreun moment în viața dumneavoastră când celebritatea vi s-a urcat la cap?

-Niciodată. În ziua de azi toți se dau importanți și uită că ăsta e un drum dat de Dumnezeu, pentru fiecare artist. Unii se distrug cu bani și droguri, câți nu ne-au părăsit de tineri. În branșa asta, dacă nu ești echilibrat și nu ai continuitate, ajungi să crezi că ești foarte important. Eu, în viața de zi cu zi, sunt într-un fel, dar pe scenă îmi iau zborul, sunt altă persoană. Toată lumea încearcă să se plaseze, în orice domeniu, cât mai sus. E foarte ciudată energia asta care ne bântuie acum. Eu aș dori să existe mai multă unitate și mai multă prietenie.

Dacă ar fi s-o luați de la început, ce greșeală nu ar mai repeta Ovidiu Lipan Țăndărică?

-Nu știu, sincer. Dacă eu am trăit atât de mult cu muzica și cu harul ăsta, crezi că-mi dau seama ce greșeală am făcut sau nu? Am fost preocupat numai de muzică și de forța care m-a dus. Am iubit așa de mult și am vrut să dau mai departe energia asta. Merg înainte, nu mă uit în urmă. Mai mult mă interesează cum vor fi lucrurile de acum încolo. Pe scurt, cred că aș face aceleași lucruri. Sau mai bine.

 

ADVERTISEMENT