Primul român care a câștigat bronzul la Eurovision: “Dețin marele record”

Cristi Faur, compozitorul piesei Let me try, ne spune ce a trebuit să facă pentru a detrona piesa Lele, a Loredanei Groza, la Eurovision.

Primul compozitor român care a câștigat locul 3 la Eurovision, declarații exclusive

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK Cristi Faur, unul din cei mai cunoscuți compozitori și cântăreți din România, ne spune cum reușit să câștige, în 2005, bronzul la Eurovision.

Aflăm cât de ușor lucrează cu Nico și cât de pretențios este Gabriel Dorobanțu. Cristi Faur ne vorbește despre cele mai grele momente din viață și dezvăluie care-i motivul pentru care nu apare la petrecerile mondene.

Cristi Faur: “An descoperit că voi concura cu Loredana Groza, cu ditamai imperiul MediaPro”

La Onești, in 1992, ai luat primul trofeu. Îți mai aduci aminte emoțiile de atunci, o întâmplare?

Digi24.ro

Un bărbat a fost găsit crucificat pe un gard, cu cuie bătute în mâini. Poliția a vorbit de un "un atac sinistru de tip paramilitar"

-În ziua preselecției trenul meu a întârziat două ore. Îmi amintesc că am alergat spre casa de cultura și am urcat direct pe scenă la ora 10 seara. Cu sufletul la gura am început sa cânt și, după prima strofă, Titus Andrei a făcut un semn cu mâna. Muzica s-a oprit și m-a întrebat cu o voce apăsătoare: “Mai băiatule! Cum îți permiți să te prezinți cu pozitive în acest concurs?”. Speriat, nu am înțeles ce se întâmplă și am început să îi explic ca e banda cu negative. Apoi Titus mi-a răspuns zâmbind: “Cristian dragă, tu chiar nu știi sa primești un compliment?”

Amintiri de la Eurovision: “Am descoperit că voi concura cu Loredana Groza”

Ai simțit că Let me try va avea un asemenea succes? Cum s-a născut piesa?

-Am simțit de la schițarea primelor acorduri și creionarea proiectului. Până când am ajuns la selecția națională din TVR unde am descoperit că voi concura cu Loredana Groza, respectiv cu ditamai imperiul MediaPro. Lori interpreta piesa Lele a lui Mihai Ogășanu, o piesa foarte bună pentru Eurovision.

A trebuit sa fac urgent o rocadă în proiectul meu de scenă. Inițial aveam 5 dansatori africani cu tobe taiko, dar am schimbat formula și am adus trupa Sistem, care se bucura atunci de mare succes. Astfel am nimerit combinația perfecta: muzică, spectacol și voce cu care am cucerit bronzul în Finala Eurovision din 2005.

Lupta cu pretențiile lui Gabriel Dorobantu: “Mi-a făcut capul calendar”

Ai lucrat cu toți artiștii din Romania. Sincer, cu cine ai lucrat cel mai lejer și cine este cel mai tipicar?

Digisport.ro

FOTO ”Ireal”. Donald Trump și un model au provocat indignare prin aparițiile de la Miami: ”Lumea ciudaților”

-Cu Nico am tras piesa Un Ideal în 4 minute, exact cât durează track-ul. Imprimarea a fost primul take și gata. Iar cel mai migălos a fost Gabi Dorobanțu la înregistrarea albumului O picătură de amor. Știa exact ce vrea si, după sesiunea de imprimări, asculta tot si își alegea singur cele mai perfecte variante. Mi-a făcut capul calendar, dar după ce am terminat mixajul a ieșit un album pentru colecția de platină de la Electrecord. A fost un disc cum nu a mai avut niciodată până atunci Gabi.

“Nu îmi place să defilez pe la mondenități”

Ești un compozitor foarte cunoscut, dar o prezență discretă când vine vorba de expunere. De ce?

-Nu îmi place sa defilez pe la mondenități. Am prieteni foarte atent selectați cu care îmi petrec timpul liber în liniște și voie bună. Când este neapărat nevoie, apar în diverse emisiuni sau îmi exprim punctul de vedere online. În general, îmi văd liniștit de drumul meu și număr cu bucurie stațiile în care mă opresc să sărbătoresc fiecare succes din călătoria mea prin viață.

Prima medalie de bronz la Eurovision: “Dețin marele record”

Esti un fel de expert în ceea ce privește Eurovision-ul, unde România nu mai participă anul acesta. Care sunt primele 3 ingrediente ca o piesa sa fie de nivelul acestui concurs?

-Da, sunt expert în sensul că dețin marele record de a fi primul compozitor, textier si producător român ce a câștigat locul al treilea de-a lungul participării noastre la Eurovision. Nu cred ca există o anumită ordine a ingredientelor. O piesă bună cu care sa atragi atenția publicului e primul pas, un show e binevenit, iar o voce bună e necesară. Cu toate acestea, originalitatea ocupă primul loc și e fereastra prin care ai putea vedea un succes la Eurovision.

Ce îi lipsește, în aceste moment, industriei muzicale românești?

-Corectitudinea! Showbizul romanesc e ca un desen fals din carton ce a migrat pe TikTok. În goana lor după like-uri si taptap-uri, artiștii fac play-back pe alte voci, imitând și împrumutând toate comportamentele personajelor ciudate de acolo. Pardon, vedetelor TikTok.

E o luptă permanentă pentru a deveni influencer. Iar oportunismul și dorința de a te strâmba la cameră, doar ca sa primești ceva pe degeaba, modifică puțin genetica statutului de artist. Așa s-a ajuns la industria muzicală de azi. Prin față te curăță de scamele pe care era posibil să le ai și pe la spate te bârfesc de nu mai au timp să respire.

Cristi Faur lucrează foarte bine cu Vasile Muraru și Valentina Fătu

Cum e viața la Tănase? Cum te înțelegi cu Vasile Muraru?

-Un adevărat spectacol! O adevărată desfășurare de forțe. Micile idei prind viață la întâlnirile noastre creative. Se rostogolesc ca un bulgăre de zăpadă într-o avalanșă de proiecte care se transformă apoi în spectacole de revistă grandioase. Un astfel de ’vârf de lance’ din programul teatrului este spectacolul numit “E spectacol în oraș”.

Regia este semnată de Vasile Muraru și Valentina Fătu, iar eu am semnat partitura muzicală. Vasile Muraru e omul pe care îl pui la rană atunci când te doare. Dar și comandantul riguros al armatei care te pune la treaba și te ghidează către succes atunci când vrei să împărtășești bucuria cu el.

“Cu leneșii mă împrietenesc mai greu”

Cum este domn profesor Cristi Faur? Prietenos, mai sever?

-Sunt foarte prietenos, dar acest aspect nu aduce întotdeauna beneficii. În zilele noastre am observat că, dacă oferi cuiva un deget, în doar 10 minute riști să îți ia întreaga mână. Încerc să îi ajut cu toate resursele mele, bazându-mă pe experiența mea de peste 30 de ani în producția muzicală. De câțiva ani predau la Universitatea Națională de Muzică din București alături de colegul și prietenul meu, Andrei Tudor. Ne străduim să deschidem ușile tinerilor pasionați către industria muzicală.

Recent am inițiat un proiect-concurs, susținut de Răzvan Petre de la București FM. Aici echipa câștigătoare va lansa piesa la radio într-o rubrică pe care am intitulat-o Un minut la debut. Aici studenții vor avea ocazia să vorbească timp de un minut despre ei, iar apoi piesa lor va fi difuzată în premieră la radio. În general, când văd că studenții mei muncesc, depun toate eforturile pentru a-i ajuta, dar cu leneșii mă împrietenesc mai greu.

De ce muzică? Ce te-a determinat să urmezi această carieră?

-Chemarea am avut-o din copilărie. Am avut un vis și m-am ținut cu mânuțele, cu gheruțele, cu dințișorii și cu toate speranțele mele de el. Am început cu chitara, apoi cu pianul la școală de arte. A urmat compoziția în conservator și acum scriu tot ce am visat în tinerețe. Cântece pop, teatru, film, musical și aranjamente simfonice.

Pe scenă alături de Ștefan Hrușcă: “Am căzut până la brâu în gaură”

Îți mai aduci aminte un moment de pe scenă, haios sau penibil, dar de neuitat?

-Da. În turneele din ’97 și ’98 ale lui Ștefan Hrușcă, eu deschideam spectacolele și rămâneam în spatele lui pe scenă, ca backing-vocal. Între noi recita marele poet George Țărnea, apoi îl prezenta pe Ștefan. El tot insista ca la ultima piesă din spectacol să vin în față, alături de el, să cântăm în duet ultima piesă.

Trecând peste emoție și modestie, la mijlocul turneului, pe o scenă cu amfiteatru, cred că la Bistrița, am mers în față, lângă el, și am cântat împreună. A durat 2 minute. S-a rupt o scândură din fosă și am căzut până la brâu în gaură. Mi-am rupt atunci gâtul de la chitară, dar și obrazul de rușinea hohotelor de râs din sală, care au durat vreo 20 de minute.

“Am avut un accident care mi-a dat viața peste cap”

Cum a fost copilăria ta?

-Spectaculoasă. Plină de aventuri alături de prietenii de la bloc și colegii de clasă. Am trăit-o în costumele celor mai îndrăgite personaje din filme, de la Cireșarii până la Bruce Lee și Superman. După premierele de la cinematograf, urmau seri lungi de joacă prin toate colțurile orașului. mai ales la Cetatea lui Mihai Viteazul din Ineu, unde era cazemata principală. Am avut o copilărie plină de viață, cu toate trăirile aferente: bucurie, emoție, dragoste, tristețe, durere, dezamăgire, speranță, succes, eșec și împlinire! Am avut un accident care mi-a dat viața peste cap, dar părinții mei au fost mereu alături de mine. Bogăția noastră nu a fost niciodată în portofel, ci în suflet.

Cristi Faur și cele mai grele momente din viață

Cum te înțelegeai cu fratele tău? Știu că, din nefericire, nu mai este alături de tine.

-Din păcate, toți ai mei au decedat. A început cu mama la 61 de ani, fratele la 49 de ani și tata la 86 de ani. Sunt extrem de fericit atunci când îi visez, pe fiecare în parte sau de multe ori împreună. Am amintiri frumoase cu toți trei și probabil ca undeva, acolo sus, vibrează si ei de fericire prin muzica mea.

Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?

-Rebel, artist, boem și plin de viață. Mereu în centrul atenției ca orice Balanță. Fermecător, cuceritor și de multe ori enervant!

Ai copiat vreodata la vreun examen?

-Da. La biologie, Aveam cartea deschisa e genunchi și  profesoara a strigat la mine arătând cu degetul. Tu, băiatul din banca 3. Mi-a căzut cartea și odată cu ea tot sângele din corp s-a înghesuit în pantofi. Nu zic nimic și ea întreabă cu glas apăsat: “Tu ai un frate în clasa a XII-a B?”

Când te-ai îndrăgostit prima dată?

-În liceu. A fost la prima vedere și cu multe scântei la inimioară.

“Câștigam ceva bănet”

Mai ții minte când ai câștigat primii bani?

-În primul meu turneu național alături de Marina Florea, Dem Rădulescu, Alexandru Lulescu, Mirabela Dauer & Romanticii, Vasile Șeicaru, Daniel Iordăchioaie și Angela Ciochină. M-a descoperit impresarul Eugen Cordoș și mi-a oferit un contract de 500 lei /spectacol. Atenție, aveam câte doua pe zi, iar turneele erau de două, trei săptămâni. Cu alte cuvinte câștigam ceva bănet.

Si pe ce i-ai cheltuit?

-Am reușit să-mi ajut părinții cu o parte din ce au cheltuit ei pe operațiile mele la ochi prin țară și prin străinătate. Atunci au vândut tot ce-au avut ca sa mă ducă pe la toți doctorii, inclusiv verighetele lor. După mulți ani, la prima mea ieșire în străinătate, am reușit sa le cumpăr cele mai frumoase verighete din aur și platină. A fost marea mea împlinire sufletească!

Cristi Faur vorbește despre pierderea mamei: “Nu am ieșit din casă timp de 3 luni”

Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Cum ai reușit să mergi mai departe?

-Pierderea mamei a fost devastatoare. Mi-a luat pământul de sub picioare și mi-a șters într-o secundă toate planurile de viitor. Practic, am simțit că nu mai exist și că nu am ieșit din casă timp de 3 luni. Pentru a depăși starea de depresie am fost nevoit să fac o schimbare majoră în viața mea. Am decis să îmi vând mașina și să mă mut cu chirie la București, în inima junglei artistice. Asta chiar dacă îmi era teamă de această schimbare radicală.

Ce nu știe lumea despre tine?

-Nu cred că există pasiune pe care să nu o fi expus în social media. Sunt foarte activ și postez orice vacanță, orice rețetă, orice producție muzicală. Am însă și o viață privată pe care mi-o petrec cu prieteni de suflet. Puțini și buni!

“Sensibilitatea artistică pare să fie însoțită adesea de comoditate”

Daca ar fi s-o iei de la început, ce greșeala nu ai mai repeta?

-Nu aș reveni asupra niciunei experiențe din trecut. Poate ar trebui să-mi propun să fiu mai asiduu în ceea ce fac. Sensibilitatea artistică pare să fie însoțită adesea de comoditate. Aș fi putut să îmi dedic mai mult timp scrisului și studiului.  Dar iată-mă acum, la vârsta de 53 de ani, continuând să învăț în fiecare zi și refuzând să renunț la pasiunea mea pentru muzică până în ultima clipă a vieții mele.

Cristi Faur se gândește să scrie o carte autobiografică

Care a fost cel mai scump cadou pe care ți l-ai făcut, până acum?

-Toată viața am investit considerabil în tehnologia de studio. De la vremurile primului Pentium până la calculatoarele Apple din ziua de azi, care costă o avere. Am cumpărat mereu cele mai performante librării virtuale, care se ridică la zeci de mii de euro. Mașinile scumpe nu mă atrag, după proprietăți nu alerg. Ceea ce îmi doresc este să explorez întreaga planetă atâta timp cât condiția fizică îmi va permite.

Iar când nu voi mai putea străbate lumea în mod fizic, mă gândesc cu emoție să-mi deschid sufletul în paginile unei cărți biografice. Fiecare rând scris va fi o călătorie prin amintiri, o poveste plină de emoții și experiențe. Va captura esența vieții mele într-un univers cuvântat de amintiri și lecții prețioase.

Care este cel mai mare vis pe care-l ai?

-Am avut un vis despre primul meu musical, Vrăjitoarea Kera si Cele Șapte Nestemate care a ieșit la lumină anul trecut. Spectacolul s-a bucurat de o premiera spectaculoasa la Opera Națională din București. S-a împlinit și nu voi adormi pe lauri pentru că mama mea, cu înțelepciunea ei caldă, îmi spunea mereu: “Vedea-te-aș la New York cu muzica ta!”. Aceste cuvinte răsună mereu în inima mea ca o promisiune și un îndemn de a persevera și a merge mai departe.

Așadar, marele meu vis este să creez un musical atât de captivant și plin de viață, încât să se joace pe toate scenele lumii. Un musical care să își deschidă aripile într-o premieră memorabilă pe Broadway. Cu fiecare notă muzicală și cuvânt îmi doresc să ating inimile oamenilor într-un mod profund și să îi transporte într-o lume de poveste, emoție și magie. Iar dacă visele mele vor prinde viață sub reflectoarele strălucitoare de pe Broadway, acolo, în sala plină de emoții, într-o atmosferă încărcată de emoție, îmi imaginez că mama va lăcrima de fericire, bucurându-se alături de mine. Acele lacrimi vor fi nu doar de mândrie, ci și de emoția unei călătorii care a atins suflete și a adus la viață un vis.