Putin își face încă o bază militară navală în Mediterana. Orașul-port strategic de unde Rusia va da bătăi de cap UE, SUA și NATO

Rusia se pregătește să își extindă prezența militară în estul Libiei, un plan care ar putea duce la crearea unei baze navale la Tobruk, oraș-port strategic, oferindu-i un cap de pod semnificativ la porțile sudice ale Europei. Un acord în domeniul apărării este în curs de elaborare între președintele rus Vladimir Putin și comandantul militar din estul Libiei, Khalifa Haftar, în urma întâlnirii lor de la Moscova de la sfârșitul lunii septembrie, potrivit unor persoane informate despre acest subiect.

Libia, țară devastată, cu două guverne

Timpul trece și situația politică din Libia rămâne aceeași, cu două guverne rivale care, în absența unor noi alegeri, profită de legitimitatea pe care susținătorii lor sunt dispuși să le-o acorde. Turcia a luat apărarea guvernului de uniune națională  care, condus de Abdelhamid Dbeiba și recunoscut de ONU, a fost instalat la Tripoli cu mandatul de a organiza alegeri prezidențiale și legislative înainte de sfârșitul anului 2021.

Retras la Benghazi și sprijinit de un parlament care nu a mai fost reînnoit din 2014, guvernul de stabilitate națională al lui Osama Hammad poate conta pe sprijinul Armatei Naționale Libiene a mareșalului Khalifa Haftar, apropiată de Rusia, Egipt și Emiratele Arabe Unite. Trupele sale au fost întărite de grupul paramilitar rus Wagner atunci când au încercat să cucerească Tripoli în 2019. Această ofensivă a fost zădărnicită de intervenția militară turcă.

După ce a semnat un acord cu Tripoli cu privire la frontierele sale maritime, ignorând revendicările Egiptului, Greciei și Republicii Cipru, Ankara își menține sprijinul militar pentru guvernul libian de uniune națională.

Digi24.ro

O tânără care a crezut că este mahmură a ajuns până la urmă la spital iar medicii i-au spus că mai are doar 12 luni de trăit

Embargoul impus de ONU

La 31 octombrie, pentru a 11-a oară în acest an, autoritățile turce au refuzat să permită forțelor navale europene Irini (EUNAVFOR MED IRINI, forțele responsabile de punerea în aplicare a embargoului ONU asupra armelor impus Libiei) să inspecteze cargoul MV Kosovak, care se îndrepta spre Misrata, cu o încărcătură care încălca probabil embargoul asupra armelor impus Libiei de către Națiunile Unite.

Cu câteva săptămâni mai devreme, s-a raportat că Turcia ar intenționa să înființeze o bază navală în Al-Khoms, lucru pe care l-a negat ulterior, mai ales după demonstrațiile împotriva unui astfel de proiect. Dar, în mod clar, Rusia nu se lasă mai prejos decât Ankara, scrie Opex 360.

În august, la câteva ore înainte de decesul „accidental” al fostului lider al grupului Wagner, Evgheni Prigojin, o delegație condusă de Iunus-Bek Ievkrov, vice-ministrul rus al Apărării, a fost primită de mareșalul Haftar la Benghazi, pentru a evoca „cooperarea” și „coordonarea” în ceea ce privește „ formarea și mentenanța echipamentelor rusești” deținute de armata națională libiană. Apoi, o lună mai târziu, același mareșal Haftar i-a întors vizita, deplasându-se la rândul său la Moscova pentru a se întâlni cu Vladimir Putin, pentru a „discuta despre situația din Libia”.

Portul strategic Tobruk, a doua bază rusă în Mediterana?

Dar nu numai atât. Potrivit unor surse familiare cu discuțiile, citate de Bloomberg, cele două părți ar fi discutat un „acord de apărare” menit să protejeze „semiluna petrolului” din estul Libiei, în schimbul unor facilități acordate marinei ruse în porturile controlate de armata națională libiană. Iar această perspectivă nu este pe placul Washingtonului.

Digisport.ro

Total surprinzător! A renunțat la fotbal la 24 de ani și a devenit călugăr budist: ”A fost dificil”

Fostul trimis special al SUA în Libia, Jonathan Winer, a vorbit despre o „amenințare luată foarte în serios” de administrația Biden. „Ținerea Rusiei departe de Mediterana a fost un obiectiv strategic cheie. Dacă Rusia obține acces la porturile de acolo, aceasta îi va da posibilitatea de a spiona întreaga Uniune Europeană”, a declarat el.

„Spionarea întregii UE”, poate că nu chiar. Dar crearea unei bule care să interzică accesul în centrul Mediteranei, la doar câteva sute de kilometri de coastele franceze, italiene și grecești, cu siguranță că da. Ceea ce ar putea, de asemenea, să împiedice mișcările NATO în zonă.

A priori, portul strategic Tobruk este luat în considerare de a fi o gazdă permanentă pentru navele rusești. „Totuși, aceasta este o perspectivă pe termen mai lung, deoarece va necesita o modernizare substanțială a instalațiilor portuare”, au explicat sursele Bloomberg. În orice caz, dacă se va ajunge la un acord, Rusia ar avea o a doua bază navală în Mediterana, după cea din Tartus din Siria.

Mările calde, obsesia veche a Moscovei

Oricum ar fi, o astfel de strategie nu este surprinzătoare. „Politica rusă în Mediterana a fost în mod tradițional ghidată de dorința Moscovei de a-și asigura accesul pe termen lung la mările calde (…). Importanța fluxurilor comerciale și energetice prin bazinul mediteranean face ca acesta să fie o zonă strategică” pentru Rusia. Acest lucru „explică întărirea considerabilă a prezenței militare rusești în Mediterana în ultimii ani”, rezumă un raport al Senatului publicat în septembrie 2022.

Raportul mai adaugă: „Până în vara anului 2022, armata rusă avea 13.000 de soldați în Mediterana, dintre care 40% erau mercenari din grupul Wagner, 40 de avioane de luptă-bombardiere, patru fregate și două submarine, împreună cu mai multe amplasamente de rachete antiaeriene, anti-navă și de atac terestru. Prezența masivă a forțelor armate rusești, posibilă datorită retragerii relative a forțelor americane, este rezultatul intervenției Rusiei într-o serie de conflicte armate recente din jurul bazinului mediteranean, în special în Siria și Libia”.

Escaladarea activității Moscovei în Libia reprezintă o nouă provocare pentru SUA și aliații săi europeni, care sunt deja blocați într-un impas major cu Rusia în legătură cu invazia din Ucraina și cu potențialul rol al țării în orice conflict mai amplu din Orientul Mijlociu, care ar decurge din războiul dintre Israel și Hamas. Rusia a fost foarte activă în Siria vecină de-a lungul războiului civil care a durat zece ani în această țară.

Terenul, pregătit de mercenarii Wagner

Rusia a avut o prezență secretă în Libia, țară exportatoare de petrol, timp de mai mulți ani, prin intermediul grupului de mercenari Wagner, care s-a instalat în timpul vidului de putere și al războiului civil care a urmat înlăturării lui Muammar Kadhafi, sprijinită de NATO, în 2011. Ministerul rus al Apărării a preluat în mod sistematic controlul asupra activităților Wagner de când Evgheni Prigojin și principalii săi colaboratori au murit într-un accident de avion misterios, în august.

Activitățile de teren pregătitoare efectuate de grupul Wagner pentru a promova interesele Kremlinului în Africa și Orientul Mijlociu au permis Moscovei să își consolideze rapid mijloacele militare externe. De asemenea, Rusia caută să stabilească o bază navală la Marea Roșie, în Sudan, care i-ar oferi acces permanent la Canalul Suez, Oceanul Indian și peninsula arabică, deși un conflict civil în Sudan ar putea amâna aceste planuri.

Petrolul lui Haftar și armele Kremlinului

Libia este divizată între administrațiile care se află în conflict, în Tripoli și cea de est, unde mareșalul Haftar deține controlul. Este curent ca fiecare parte să se opună politicilor externe și altor decizii luate de rivalul său. Khalifa Haftar, în vârstă de 79 de ani, controlează multe dintre principalele instalații petroliere din Libia, un producător OPEC care deține aproximativ 40% din rezervele de petrol ale Africii. Haftar este interesat de sisteme de apărare aeriană pentru a se proteja împotriva forțelor rivale din Tripoli, care au fost susținute de armata Turciei, potrivit unor persoane apropiate de autointitulata sa Armată Națională Libiană.

De asemenea, dorește instruire pentru piloții forțelor sale aeriene și pentru forțele speciale, potrivit surselor. În schimb, câteva baze aeriene ocupate în prezent de paramilitarii Wagner vor fi modernizate pentru a găzdui forțe rusești. Purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, nu a răspuns la întrebările privind potențialul acord militar pentru baza din Tobruk. Ministerul Apărării de la Moscova nu a răspuns la solicitările de comentarii. Nici un purtător de cuvânt al Armatei Naționale Libiene, Ahmed Al-Mismari, nu a răspuns la apelurile telefonice. Guvernul libian cu sediul la Tripoli nu a răspuns la solicitările de comentarii.

Temeri la Washington

Aprofundarea legăturilor lui Haftar cu Moscova a stârnit îngrijorare la Washington și a determinat o serie de vizite la nivel înalt în țară în acest an, în încercarea de a-l convinge pe acesta să schimbe direcția. Cu o săptămână înainte de discuțiile sale cu Putin, comandantul forțelor americane din Africa, generalul Michael Langley, și actualul trimis special al SUA în Libia, Richard Norland, s-au întâlnit cu Haftar la Benghazi. Aceștia l-au presat să îndepărteze forțele străine, potrivit Comandamentului SUA din Africa.

Libia ar trebui să fie în măsură să „aleagă dintr-o serie de parteneri de cooperare în domeniul securității”, a declarat Norland reporterilor într-o teleconferință luna trecută. El a denunțat rolul militar rusesc în Libia ca fiind „destabilizator”.

Problema președintelui american Joe Biden este că Rusia oferă asistență militară pe care SUA nu o pot oferi, din cauza tentativei eșuate a lui Haftar de a răsturna guvernul recunoscut internațional de la Tripoli în 2019-2020, potrivit lui Jonathan Winer. În același timp, Biden nu a fost pregătit să discute despre sancțiuni, a spus el, astfel încât nu există un cost evident pentru Haftar în a se întoarce către Putin.

Cu toate acestea, un acord de apărare cu Rusia va consolida diviziunile dintre estul și vestul Libiei, guvernate în prezent de administrații rivale, și va face mai puțin probabilă reunificarea țării după mai mult de un deceniu de conflicte de la răsturnarea lui Gaddafi, a declarat Claudia Gazzini, analist principal pentru Libia la International Crisis Group. Acest scenariu convine Rusiei, a declarat Kirill Semenov, de la Centrul rus pentru afaceri internaționale, fondat de Kremlin. „Pentru Haftar, cheia este să își mențină forțele armate, iar SUA nu îi oferă altă opțiune decât să rămână cu Rusia ca partener principal”.