Cum decurgeau vacanțele Familiei Regale. Regina Maria: „Bătrânul Carol dădea voie greu tinerilor să călătorească. Brătianu avea o slăbiciune pentru femei!”

Din punct de vedere sentimental și chiar istoric, 10 Mai rămâne pentru mulți dintre români Ziua Națională. Monarhiști sau nu, dar interesați de adevăr și de momentele savuroase care au pigmentat istoria Casei de Hohenzollern – Sigmaringen, aflăm multe detalii spumoase, din cartea „Maria, Regina României – Povestea vieții mele”, publicată în anul 1991, la Editura Eminescu. Să ne bucurăm, așadar, de „Ziua Regalității”, de dezvăluirile Reginei Maria, începând cu faptul că „bătrânul Rege Carol I le dădea cu greu voie tinerilor să călătorească în vacanțe”, în timp ce Ion I.C Brătianu, unul dintre artizanii Marii Uniri, se dovedea, întotdeauna, un tip șarmant, „plin de duh”.

Pagini din Memoriile Reginei Maria: „Din motive neînțelese, Regele Carol cu greu ne dădea voie să călătorim. Plin de duh, Brătianu făcea haz de nevinovatele absurdități ale bunului nostru Kalinderu”

Mergând pe firul amintirilor, Regina Maria amintește în Memoriile sale de excursiile făcute în zona Moldovei, mai exact la Gherghița și începe cu faptul că primul Suveran al României, Carol I, le permitea rareori tinerilor membri ai familiei regale asemenea „escapade”.

„Din motive neînțelese, Regele Carol cu greu ne dădea voie să călătorim. Când venii eu în România, soțul meu (n.r Regele Ferdinand) nu cunoștea mai nimic din țara lui, afară de câteva din orașele mai de frunte pe care le vizitase cu Unchiul (n.r Regele Carol) în împrejurări oficiale. Nando, așadar, simțea tot atâta plăcută înfrigurare ca și mine, la gândul de a străbate frumoasa vale, una din cele mai minunate din Moldova”, și-a început povestirea Regina Maria.

Ion I.C Brătianu era veșnic prezent alături de vitoarea familie regală, Ferdinand & Maria. Ionel Brătianu (20 august 1864 – 24 noiembrie 1927) este personajul politic căruia i s-a atribuit un rol esențial în concretizarea Marii Uniri de la 1918 și în înfăptuirea reformelor care au stat la baza democrației din perioada interbelică. Dincolo de iscusimea sa politică, Brătianu era un bărbat sensibil la delicatețea femeilor, cu precădere a celor influente…

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Se spune că una dintre aventurile lui Ionel Brătianu a fost cea cu Maria Moruzi, văduva fiului lui Alexandru Ioan Cuza, o relație care s-a complicat fundamental după ce juna a rămas însărcinată. De asemenea, este de notorietate legătura dintre politician cu Maria, fosta soție a lui Alexandru Ioan I, „parteneriat” din care s-a născut Gheorghe Brătianu, viitorul mare istoric ucis cu bestialitate în pușcăriile comuniste. Însă, cea mai spectaculoasă poveste de dragoste a cuceritorului Brătianu a fost chiar cu Regina Maria, despre care s-a spus că l-a iubit cu patos pe liderul liberal. Așadar…

„Ion Brătianu ne întovărășea și fiind plin de duh știa să facă haz de nevinovatele absurdități ale bunului nostru Kalinderu, fiind totuși cât se poate de respectuos față de un om mult mai solemn și mai în vârstă decât el”, a povestit Regina, încântată de isprăvile umoristice ale iubitului.

Ioan Lazăr Kalnderu, la care face referire autoarea cărții, a fost un celebru jurist, publicist și silvicultor, apropiat al Regelui Carol I și unul dintre artizanii reformei agrare. Președinte al Academiei Române, administrator al Domeniilor Coroanei, Kalinderu a debutat în politică în anul 1880 și a fost un apropiat al doctrinei liberale. După intrarea în Partidul Liberal, adversarii săi politici, în frunte cu Titu Maiorescu, l-au considerat responsabil pentru plasarea guvernului într-o poziție jenantă în relațiile internaționale, fapt care l-a determinat pe Brătianu să-l înlocuiască în toate negocierile cu Eugeniu Carada.

„Lui Brătianu îi plăcea să se tolănească, dar nu încerca să-și dea atitudinea unui sportsman”

Revenind, însă, la vacanțele regale, Regina Maria a continuat în „Memoriile” sale referirile la Ion Brătianu, despre care a amintit că se pricepea să scoată în relief laturile comice ale bătrânului Kalinderu, stabilind în acest fel o legătură ascunsă între el și perechea princiară, care se folosea cu nespusă bucurie de orice prilej pentru a se amuza. Din fericire, Ioan Kalinderu era atât de pătruns de importanța și de valoarea sa, încât nu-și dădea câtuși de puțin seama de jocul care se desfășura în jurul lui.

Digisport.ro

FOTO Lucra ca vânzătoare la fast-food, dar a făcut o schimbare radicală și acum câștigă o mulțime de bani

„Brătianu era ademenitor cu femeile. Îi plăceau și știa cu o nuanță de orientalism să-și pună în joc farmecul de cuceritor, având totuși grijă să nu fie niciodată amăgit”, a notat Regina Maria. Câteva rânduri mai sus, Regina scria despre liderul liberal că, deși împovărat de gloria tatălui său, era el însuși o personalitate, iar ceea ce avea o mare însemnătate era faptul că Ion Brătianu „al doilea” era un tovarăș cât se poate de plăcut: „Trebuie chiar să adaug aici că avea o slăbiciune pentru femei”.

Perechea princiară Maria & Ferdinand nu vizita prea des locuri încărcate de istorie, iar despre zone „de lux”, cum le-am spune astăzi, nici nu prea putea fi vorba, România acelor ani fiind o țară aproape eminamente agrară. Din acest motiv, erau alese rute simple, iar unul dintre voiajele de la Gherghița a rămas întipărit în sufletul viitoarei Regine. La fel ca și experiențele trăite, din care Maria a României și-a amintit, ulterior:

„Parte din excursie se făcu pe o plută care cobora de-a lungul râului, printre minunatele priveliști. E un mod de a călători cât se poate de încântător, de lin și se potrivea de minune cu Brătianu, căruia îi plăceau lucrurile făcute pe îndelete. Kalinderu nu schimba un minut atitudinea pompoasă, dar lui Brătianu îi plăcea să se tolănească alene și nici nu era dintre acei ce pornesc într-o excursie la țară, cu jobenul în cap. El înțelegea cât de plăcute sunt hainele de drum, cu toate că nu încerca niciodată să-și dea înfățișarea unui sportsman”.

Șerbeturi dulci și lipicioase, savurate în odăile stareților

Familia regală a bătut o mulțime de kilometri în țară, cu trăsura, pe căi lungi și prăfuite. Seara, drumeții poposeau în casele primitoare aflate pe Domeniile Coroanei, care, spune Regina Maria, semănau cu acelea de la Gherghița, dar se aflau în ținuturi cu totul deosebite. În loc de munți, erau înconjurate de vii și de păduri. Iar pereții acestor case erau împodobiți cu… portretele lui Ioan Kalinderu.

Deseori, călătorii se opreau la mănăstirile Agapia și Văratec, precum și la Bistrița și la Neamț, unde aveau parte de primiri pitorești, de nelipsita îmbulzeală de călugărițe și călugări adunați în jurul lor, „ca niște mari păsări negre”. „Multe clopote au fost trase, multe flori s-au presărat sub picioare și multe cântece, pe nas, au fost cântate în biserici. După aceea, luam șerbeturi foarte dulci și lipicioase în odăile de primire ale starețului sau ale stareței. Plutea în ele binecunoscutul iz de mucegai, de mere păstrate, de fum învechit al sobelor de zid, de praf îmbâcsit în scoarțele vesel colorate ce împodobeau pereții și podelele”.

„Rog pe Alteța Voastră să nu fumeze la mănăstire!”

Viitoarei Regine Maria îi plăceau mult aceste locuri singuratice și depărtate de agitația orașului, încărcate cu poezia și cu atmosfera vremurilor de odinioară, care înconjurau lucrurile care nu se schimbă niciodată, păstrând de-a lungul generațiilor datinile, rosturile și obiceiurile străvechi.

Unul dintre momentele amuzante din acele călătorii s-a petrecut tocmai la o asemenea mănăstire, al cărei nume nu este, însă, menționat în lucrarea „Povestea vieții mele”. Însă, Regina Maria și-a amintit că acțiunea s-a desfășurat într-o noapte cu lună plină.

„Brătianu îmi spuse atunci că pe nopți cu lună e întotdeauna sentimental, chiar și la mănăstire. Iar când soțul meu îmi oferi o țigară, Ioan Kalinderu îl opri: „Rog pe Alteța Voastră să nu fumeze la mănăstire! Frumoasele vremuri de atunci…”, a rememorat Regina.

Cursele de cai, principalele subiecte de discuție cu I.G Duca și cu Take Ionescu

Printre tovarășii de călătorie ai perechii princiare se afla „Jean” Duca, alias I.G Duca (1879 – 1933), fruntaș al Partidului Național Liberal, ministru al instrucțiunii publice și al cultelor (1914 – 1918), ministru de externe (1922 – 1926) și prim ministru (1933). La 29 decembrie 1933, I.G Duca a fost asasinat de legionari, pe peronul gării din Sinaia.

Despre acesta, autoarea cărții la care facem referire a notat: „Era subțire, plin de vioiciune și purta pince – nez. (n.r ochelari care se prind de nas cu ajutorul unui arc). Jean Duca era ca tinerii cei mai plini de făgăduieli din tot Partidul Liberal. L-am cunoscut mai puțin în tinerețe, decât în timpul din urmă. (…) Se înflăcăra ușor. Oamenii mari ai istoriei erau o desfătare pentru închipuirea lui aprinsă. Îi plăcea să mă audă povestind despre regina Victoria și despre rudele mele din Rusia, despre regele Eduard și despre Kaizer”.

Regina Maria a mai precizat că, din cercul familiei regale, I.G Duca și Take Ionescu (n.r politician, avocat și jurnalist, fost premier în perioada 1921 – 1922) erau printre puținii oameni politici care vorbeau englezește. În timpul vacanțelor sau la petreceri, subiectul favorit era reprezentat de cursele de cai…

În aceste moduri se delectau mai marii vremii. Distracțiile lor par nevinovate, poate chiar desuete. Firescul lor era diferit de firescul vremurilor noastre.