România și NATO, nepregătite de război? Un general cunoscut dezvăluie atuul „rezerviștilor”

Generalul Virgil Bălăceanu este fostul reprezentant al României la Comandamentul General al NATO. În contextul în care Vladimir Putin și Federația Rusă amenință, mai mult sau mai puțin voalat, Alianța Nord Atlantică, și într-un moment în care în țara noastră există o polemică legată atât de reintroducerea stagiului militar obligatoriu, cât și de pregătirea rezerviștilor, ofițerul român lansează o ipoteză care poate șoca la prima vedere, dar care este reală: „NATO nu este pregătit pentru un război de intensitate și de lungă durată”. NATO înseamnă, implicit, România. Vom afla, din spusele generalului Bălăceanu, ce avantaj oferă „rezerva militară” pentru orice stat.

Generalul Virgil Bălăceanu: „NATO nu este pregătit pentru un război de intensitate și de lungă durată. Pentru România, rezerviștii sunt o forță!”

Discuția noastră cu generalul Virgil Bălăceanu a pornit de la articolul publicat în FANATIK, conform căruia Ministrul Apărării susține că serviciul militar obligatoriu este exclus. Ca în orice polemică, ideile s-au transformat în concepte. De la serviciul militar obligatoriu, dialogul a ajuns, brusc, la tema chemării rezerviștilor „Sub Drapel”, aflată și ea la ordinea zilei. Și pentru că România este un stat membru NATO, iată că am avut parte de o surpriză. Sau chiar de mai multe…

Generalul Virgil Bălăceanu este ferm convins că rezerviștii reprezintă o soluție viabilă pentru Armata Română, mai ales în acest context tensionat. Tonul discuției noastre nu a fost deloc alarmist, dar îndeamnă la reflecție, mai ales într-un context internațional dominat de războaie și bântuit de dileme ori de teorii conspiraționiste. Rămâne, însă, o întrebare primordială: „Suntem pregătiți să ripostăm în fața unei eventuale agresiuni militare…?”.

„Mereu apare în prim plan fenomenul de regenerare a forței. Refacerea forței umane, a echipamentelor și a stocurilor sunt dimensiunile majore ale regenerării capacității de apărare a unei unități pe care armata unei țări va fi obligată să o utilizeze în condițiile unei conflagrații. NATO ia deja în discuție acest lucru. Alianța nu a fost pregătită pentru un război de înaltă intensitate și de lungă durată, dar va trebui să o facă”, a declarat Virgil Bălăceanu, în exclusivitate pentru FANATIK.

Digi24.ro

Cum va arăta M5, superiahtul miliardarilor care se transformă în submarin. Va avea un heliport, un balon cu aer cald și un cinematograf

Și se pare că una dintre aceste soluții este reprezentată de rezerviști: „Situația din Ucraina ne arată că media de vârstă a luptătorilor din linia întâi este de peste 40 de ani. Discutăm despre un anumit tip de maturitate, din mai multe puncte de vedere. Ca atare, când ne referim la front, nu vorbim despre vârste foarte fragede. Să le numim vârste mature, care pot răspunde inclusiv din punct de vedere psihic, în urma experienței de viață și a pregătirii militare”.

Conflictul din Ucraina și exemplul celor 700.000 de rezerviști

Ofițerul de rang înalt intervievat consideră că nu trebuie să plecăm de la premisa că războaiele îi implică doar pe cei foarte tineri, inclusiv din punctul de vedere al pierderilor. Practic, dacă ne referim la corpul militar al armatei formate din profesioniști, nu cunoaștem exact media de vârstă din armata României. Sigur, o putem presupune:

„Media de vârstă în cazul soldaților profesioniști nu este în niciun caz sub 25 de ani. Mulți dintre ostași au intrat în armată cu mulți ani în urmă și rămân până la vârsta de 55 de ani, atunci când intră în rezervă prin pensionare”.

Este vorba despre o situație obiectivă, demonstrată de Ucraina, o stare de fapt care presupune acțiuni de luptă atât în apărare, cât și în ofensivă. Militarii profesioniști nu au o vârstă foarte tânără nici în cazul ucrainenilor și, „în mod sigur”, ei au folosit contingente care presupun o etate mai ridicată, de peste 40 de ani. Prin mobilizarea generală a fost obligatoriu să readucă sub arme aproape 700.000 de oameni.

Digisport.ro

Cum a reacționat Ilie Dumitrescu după ce a aflat cine l-a umplut de sânge pe Mihai Stoica

În contextul actual, în… „lumea dronelor”, l-am întrebat pe intervievatul nostru dacă nu este mai importantă investiția în tehnologia militară. Poate că, pentru reporter, răspunsul a fost surprinzător: „Nu, niciodată! Tehnologia rusească furnizată țărilor arabe, deși era performantă la vremea respectivă, s-a dovedit aproape inutilă în momentul în care acele state nu au avut luptători hotărâți și calificați”.

Generalul Bălăceanu susține că, în această perioadă, tehnologia nu va înlocui factorul uman, care rămâne esențial. Cealaltă variantă ar fi legată de faptul că, în condițiile în care luptătorii ar avea puterea de decizie în privința capacității și a voinței de a lupta, inclusiv în condițiile folosirii unui armament mai puțin performant, ar avea reușite mai importante decât cei care dispun de o tehnologie de înaltă clasă, dar nu ar fi la fel de bine pregătiți.

„Pericolul vine dinspre Federația Rusă”

Atunci când recurgem la analiza unei capabilități militare trebuie să plecăm de la resursa umană, care este dictată atât prin număr, cât și prin calitatea acesteia, și ar avea două dimensiuni majore: „Dorința de a lupta și pregătirea psihică. Evident, sunt importante cunoștințele și pregătirea în domeniul în care se desfășoară activitatea, din punct de vedere militar, și acțiunea în care sunt implicate respectivele persoane, fie că vorbim despre militari în activitate, fie despre rezerviști”.

Și totuși, de ce efective ar avea nevoie România pentru a putea face față unei anumite provocări militare? Răspunsul la „provocare” presupune atât efective umane, cât și investiții. Am aflat că „nu putem dicta asemenea cifre. Ele trebuie realizate prin analiza strategică a apărării. Există un asemenea proiect la Marele Stat Major”.

Analiza strategică a apărării și determinările cu privire la structura forțelor sunt dictate întotdeauna de tipul de amenințare: „În acest moment, pericolul este clar și vine dinspre Federația Rusă. Așadar, vorbim despre o analiză făcută de experții militari cu experiență în domeniu, care vor furniza cifrele care ne vor demonstra de ce resurse avem nevoie, din toate punctele de vedere”.

Inclusiv rezerva de militari trebuie să fie calificată și profesionalizată prin serviciu voluntar. Dincolo de faptul că are perioade scurte de pregătire, rezerva voluntară devine, în timp, calificată. Inclusiv înainte de anul 1989, numărul rezerviștilor operaționali era foarte mare și, potrivit partenerului nostru de dialog, cifra de 700.000 este apropiată de realitate. Rezerva generală îi includea pe toți cetățenii care au făcut serviciul militar obligatoriu până la scoaterea lor din evidență, potrivit reglementărilor din vremea respectivă.

„Cu respectivii oameni nu se realizau acțiuni de pregătire decât într-o anumită proporție. Existau celebrele convocări cu scoatere din producție, însă nu se organizau pregătiri cu toți rezerviștii, în primul rând pentru faptul că rezerva era foarte numeroasă. Din acest punct de vedere, costurile sunt foarte mari, iar economia este afectată, pentru că respectivele persoane convocate sunt scoase din procesul de producție”, a completat generalul Bălăceanu.

Complexitatea războiului și necesitatea… „băncii de rezerve”

Conform afirmațiilor ofițerului român, în condițiile în care analizăm inclusiv retenția bună în privința rezervei voluntare, pe măsură ce acumulează mai multă experiență prin aceste modalități de pregătire anuală de 15 zile, putem discuta despre o profesionalizare la nivelul cunoștințelor și deprinderilor pe care trebuie să le aibă un rezervist ce completează o unitate militară, dacă vorbim despre unitățile care acționează în linia întâi.

Militarii activi reprezintă principalul factor de intervenție, dar sunt suplimentați cu rezerviști. Dacă discutăm despre unități teritoriale, misiunea nu este atât de dificilă deoarece se desfășoară în adâncimea unui dispozitiv de apărare, iar nevoile de calificare sunt mai scăzute. Important este să construim împreună pe principiile voluntariatului.

„Este necesar să înțelegem la nivelul societății, iar acest fenomen include și clasa politică, faptul că este obligatoriu să pregătim o rezervă care să înlocuiască rezerva constituită prin serviciul militar obligatoriu până în anul 2007 și care în mod legal iese din evidența militară. Însă trebuie adăugată experiența războiului din Ucraina. Necesitatea este obiectivă, deoarece nu există nicio armată fără rezervă”, a explicat partenerul nostru de dialog.

Practic, sporirea efectivelor militare nu exclude partea de rezervă. Nu există nicio unitate care funcționează pe timp de pace cu un procentaj de 100% al încadrării personalului, precum în timpul unei situații de război. Pentru unitățile de elită pot apărea situații în care există un efectiv de 80 – 90 %. Chiar și în aceste condiții, rămâne un spațiu. Pe de altă parte, chiar și în cazul unităților cu un nivel foarte ridicat de operativitate există pierderi. Respectivele unități nu se desființează, ci intră într-un proces de regenerare a forței umane, a personalului. Războiul este complex: „Altă posibilitate decât cea legată de rezerviști nu există!”.

„Până la sosirea trupelor NATO, unitățile trebuie regenerate”

Generalul Bălăceanu consideră că acest „joc” trebuie înțeles de întreaga societate, iar caracterul obiectiv al rezervei are două componente. În primul rând, nu există o unitate militară cu un procentaj de 100% încadrare la pace. Discutăm despre o încadrare care trebuie să corespundă misiunii:

„Pe de altă parte, dacă am lua în considerare un exemplu ideal, toate unitățile din armata română ar avea o încadrare la pace de 100%, care ar trebui să corespundă necesităților de îndeplinire a misiunii. Noi folosim termenul „stat de organizare la război”, pentru că este vorba despre organizarea unității respective, ceea ce nu înseamnă „intrarea în război”. Termenul este mai cuprinzător decât „statul de organizare la pace”.

Și la final să revenim la Alianța Nord-Atlantică din care face parte România. Ultimul cuvânt îi aparține generalului Virgil Bălăceanu. Tonul nu este alarmant, ci rațional, conform realității pe care o trăim. Având în vedere situația de pe „teren” sau… de pe front, importanța „băncii de rezervă” este crucială:

„Odată folosite aceste unități în cazul acțiunilor de descurajare și de apărare, ele trebuie regenerate până la sosirea forțelor principale NATO. Acest fenomen presupune inclusiv completarea resurselor umane care între timp au fost pierdute. Aceste pierderi sunt consistente, pentru că o armată trebuie să reziste o perioadă de cel puțin două luni, timp în care intensitatea luptei este maximă. În acel timp, atacatorul depune efortul maxim în privința cuceririi teritoriului”.