Cum a ajuns România principala putere economică din sud-estul Europei. Corupția, principala problemă care ne ține pe loc

În anul 2021, datele World Bank arătau că România a avut un Produs Intern Brut (PIB) de 284,09 miliarde de dolari, reprezentând 0,21% din PIB-ul global.

România, puterea economică din sud-estul Europei

Fiind și cea mai mare țară din regiune și cu cea mai mare populație, România a reușit să ajungă în ultimii ani cea mai importantă putere economică din zona de sud-est a Europei. Potrivit modelelor macro-economice, PIB-ul României este așteptat să ajungă la 301, 14 miliarde de dolari în acest an, cu tendința de creștere prezentă și în următorii ani, atunci când este estimat să ajungă la 305,65 de miliarde în 2023, și 314,52 de miliarde în anul 2024.

Depășirea acestui prag de 300 de miliarde reprezintă o reușită extraordinară pentru țara noastră, dacă ne gândim că în anul 1990 România avea un PIB de 39 de miliarde de dolari. De altfel, în primii doi ani de la Revoluție, economia țării a înregistrat un proces de contractare, PIB-ul ajungând în 1992 la 25,12 miliarde de dolari. Până în anul 2000 a urmat o perioadă de relativă stagnare, ceea ce este adeseori numit drept „deceniul pierdut” al României fiind marcat de o creștere a PIB-ului țării până la 37,25 de miliarde.

Din anul 2000 până în anul 2008 România a cunoscut cea mai puternică creștere economică din istoria sa, fiind anii de pre-aderare la Uniunea Europeană, atunci când românii au putut să lucreze în spațiul UE trimițând miliarde de euro acasă, dar și primii ani de apartenență la Uniunea Europeană. Astfel, în anul 2008, PIB-ul României ajungea la valoarea de 214,31 de miliarde de dolari, practic o creștere de peste cinci ori a produsului intern brut.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

După anul 2008, anul crizei financiare ce a pornit de pe Wall Street, până în anul 2015 a urmat o perioadă de turbulențe economice, fiind ani cu o puternică scădere a economiei, urmați de ani de creștere. La finalul acestei perioade, în 2015, PIB-ul României ajungea la 177, 73 de miliarde de dolari. După acest an 2015 au urmat alți șapte ani de creștere economică continuă a țării noastre, depășind din nou pragul de 200 de miliarde în anul 2017, până în 2019 când a ajuns la 249,88 de miliarde de dolari. A urmat anul pandemiei, cu o ușoară scădere economică, urmată de o creștere în 2021 de la 249,51 de miliarde la 284,09 miliarde la finalul anului 2021.

Spre comparație, la finalul anului 2021 Grecia avea un PIB de doar 216 miliarde, asta după ce în 2008 ajunsese la un PIB de peste 355 de miliarde de dolari. Tot în 2021, Ungaria avea un PIB de 184 de miliarde, Bulgaria de 80 de miliarde, Serbia de 63 de miliarde, iar Republica Moldova de doar 13,68 de miliarde. De altfel Moldova are un PIB/ cap de locuitor mai mic decât al celui mai sărac județ din România, Vaslui. De altfel în zona Balcanilor România este depășită doar de Turcia, o țară cu populație de patru ori cât a țării noastre, și care are un PIB de peste 800 de miliarde de dolari (în anul 2000 PIB-ul Turciei era de doar 200).

De altfel, progresele înregistrate de România sunt evidente și dacă ne uităm la PIB/ pe cap de locuitor. Astfel, dacă în anul 1990 PIB/ per capita era de 1.680 de dolari, la finalul anului 2000, țara noastră ajungea la 1.659 de dolari, în scădere față de anul 1990. Din acest an însă, și până în 2008, PIB-ul pe cap de locuitor ajunge 10.435 de dolari, iar la finalul anului 2021 acesta se situa la 14.861 de dolari pe cap de locuitor. La acest capital însă, țara noastră era mult depășită de Grecia, cu peste 20.000 de dolari pe cap de locuitor, de Ungaria cu 18,772, dar peste Bulgaria, cu doar 11.000 de dolari.

Experții în domeniu subliniază la unison că principala cauză pentru acest succes economic al României stă în apartenența la Uniunea Europeană. Economistul Bogdan Glăvan sublinia sumele uriașe care au intrat în acest an în economia țării. „Până la această oră în România au intrat peste: 6 miliarde euro din PNRR, adică 2,1% din PIB; 5 miliarde euro din fonduri structurale, adică 1,8% din PIB; 4 miliarde euro din diaspora, adică 1,4% din PIB. Așadar, 4% din PIB fonduri europene, cam 5,5% din PIB dacă adăugăm remitențele. Investițiile străine nu le pun la socoteală. Până la finalul anului nivelul lor va crește, poate la 7% din PIB sau mai mult. Este un transfer de avuție uriaș, aproape fără precedent în istorie”, arăta acesta într-o postare pe pagina sa de Facebook.

Digisport.ro

FOTO Mihai Stoica, umplut de sânge la Arena Națională, după ce FCSB a câștigat titlul!

România, beneficiară a valului de globalizare

Filosoful Sorin Cucerai nota și el într-o postare pe pagina sa de Facebook că țara noastră ocupă locul 26 din 127 de țări analizate din perspectiva complexității economice, fiind depășiți de țări precum Cehia, Ungaria sau Polonia. Însă, sublinia acesta, România stă mai bine la indicatorul ce măsoară „intensitatea de cunoaștere a unei economii”, fiind peste Danemarca, Spania sau Canada.

Potrivit acestuia, țara noastră este o beneficiară clară a valului de globalizare, aceasta fiind principala explicație pentru succesul economic al țării și nu măsurile și politicile votate de aleșii noștri.

„Problema e însă că progresul ăsta economic, altfel absolut remarcabil, a fost obținut oarecum în pofida liderilor noștri politici. Țara a crescut mai degrabă prin noroc regional (în principal prin apartenența la UE) în contextul liberalizării comerțului, ceea ce a făcut ca decalajul României față de economiile avansate să înceapă să scadă dramatic. România este, din punct de vedere economic, un beneficiar net al valului de globalizare care începe prin 1990, cuplat cu apartenența geografică (Europa) și politico-economică (UE).

Nu există, la noi, un politician sau un partid care să poată spune „progresul economic al României se datorează în integralitate, sau cel puțin în mare măsură, viziunii mele” – așa cum e cazul cu țări din estul Asiei (Coreea de Sud, Malaezia, Indonezia etc.) sau din zona Golfului Persic (UAE, Qatar etc.), de exemplu. Pur și simplu am avut noroc să fim la locul potrivit în momentul potrivit.

Tot ce putem spune – și asta pe bună dreptate – e că am știut totuși să folosim norocul ăsta mai bine ca alții: mai bine decât Grecia, Bulgaria, Cehia, Ungaria și Polonia, de exemplu, ale căror rate de creștere au fost mai mici decât cea a României. Dar asta nu s-a întâmplat pentru că politicienii noștri ar fi făcut ceva bun, ci pentru că politicienii greci, bulgari, maghiari șamd au făcut prostii și mai mari”, a explicat filosoful Sorin Cucerai.

Corupția, principala problemă ce ne ține pe loc

Progresele economiei țării noastre sunt evidente și prin faptul că la începutul acestui an România a primit oficial invitația de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), un for interguvernamental din care fac parte cele mai bogate 38 de state ale lumii. România își depusese candidatura pentru începerea procesului de aderare prima oară în anul 2004, reînnoind apoi cererea în alți trei ani. În luna decembrie a anului 2022, Guvernul României a depus oficial memorandumul iniţial privind accederea ţării noastre la OCDE, un proces ce poate dura și câțiva ani.

Problemele care țin însă România în urmă sunt reliefate tot de aceste indexuri globale. Spre exemplu, în indexul privind statul de drept România ocupă locul 38 din 140 de țări, cu un scor de 0,63 din 1, la egalitate cu state precum Rwanda sau Antigua și Barbuda. Țara noastră stă mai prost decât Polonia (locul 36) sau Austria (locul 11) dar peste state precum Grecia (44), Croația (47) sau Ungaria (73).

Sorin Cucerai subliniază că din cei opt indicatori care stau la baza acestui index, țara noastră stă cel mai prost la „absența corupției”, unde ocupăm locul 52 din cele 140 de state. De altfel, la acest indicator țara noastră a înregistrat o scădere în ultimii ani, după ce în anul 2015 de exemplu ocupa locul 40 din 140 de state analizate. Cea mai importantă scădere s-a produs între 2020 și 2021, atunci când țara noastră a căzut de pe poziția 45 pe locul 52, poziție menținută și în anul 2022. Tot între acești ani a fost înregistrată cea mai abruptă scădere în ceea ce privește justiția penală, România coborând de pe locul 37 pe locul în 2020 pe locul 50. În anul 2015, țara noastră era pe locul 28 la acest capitol.

Iar în ceea ce privește corupția, cel mai prost stăm la sub-indicatorul ce măsoară „dacă membrii legislativului se abțin de la solicitarea sau acceptarea de mită sau de alte stimulente în schimbul unor favoruri politice sau a unor voturi favorabile”, altfel spus gradul în care oficialii legislativului se folosesc de funcția publică în interes personal.

„Pe scurt, la sub-indicatorul ăsta stăm groaznic. Nu catastrofal ca Ungaria (locul 110, scor 0,21), dar groaznic. Absolut groaznic. E de departe cel mai mic scor al României la orice indicator sau sub-indicator din Rule of Law Index. De aici, din scorul ăsta groaznic, decurg scorul mediocru la regulatory enforcement (0.58, locul 45), cel la fel de mediocru de la sub-indicatorul „sistemul justiției penale este lipsit de influențe necorespunzătoare din partea executivului” (0,59, locul 45)”, explică Sorin Cucerai.

Acesta subliniază că acești indicatori arată că dintre toate puterile statului, cea legislativă este, la noi, de departe cea mai permeabilă la corupție.

„De aici decurg toate celelalte probleme ale României, fiindcă puterea legislativă e centrul de greutate al unei democrații liberale – iar centrul nostru de greutate este foarte permeabil la corupție. Nu sugerez prin asta că parlamentul nostru ar fi corupt – ci că parlamentul nostru este foarte permeabil la corupție, deci că centrul de greutate al democrației liberale din România e unul extrem de șubred. Iar din șubrezenia asta decurg foarte multe probleme: nu doar politice sau de justiție, dar și economice și sociale.

Nu corupția din administrația publică e problema principală a României, așa cum strigă de la Băsescu încoace dreapta de la noi, deși și aici stăm prost (scor 0,49, locul 54), ci nivelul extrem de ridicat de permeabilitate la corupție al puterii legislative. Un parlament (extrem de) coruptibil este unul (extrem de) vulnerabil în raport cu executivul, cu serviciile de informații, cu firmele locale puternice, cu lobby-ul economic transnațional, cu crima organizată și chiar cu alte state – adică în raport cu deținătorii de resurse financiare și/sau informaționale semnificative”, mai subliniază Sorin Cucerai care susține că un Parlament curat și incoruptibil nu se obține prin simpla schimbare a aleșilor ci prin introducerea unor mecanisme eficiente de aplicare și de respectare a noilor reguli.