Șefia NATO se decide la Washington? Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, se află în vizită, marți, în SUA, la Casa Albă, în cadrul unei deplasări pentru pregăti summit-ul Alianței de luna viitoare, și care ar putea determina dacă va rămâne la conducerea Alianței Nord Atlantice sau dacă președintele american Joe Biden va susține un nou candidat. Deși, din punct de vedere tehnic, șeful NATO este ales prin consens, sprijinul Casei Albe are o mare greutate.
Mandatul lui Jens Stoltenberg în calitate de secretar general al NATO se încheie în luna septembrie a acestui an. Numele succesorului său se așteaptă să fie anunțat la summitul de la Vilnius din iulie, dar multe state membre solicită numirea unei femei în această funcție. În privința noului secretar general al NATO, de luni de zile Europa este blocată în speculări interminabile cu privire la cine l-ar putea înlocui pe norvegianul Stoltenberg, care urmează să își încheie mandatul – deja prelungit – în septembrie, după aproape zece ani la conducerea Alianței.
Mai mulți candidați au apărut în raza atenției țărilor membre (unii au dispărut între timp) timp ce unii dintre succesorii dezirabili ai lui Stoltenberg s-au declarat în mod repetat neinteresați de acest post. Nu există încă consens în rândul diplomaților de la sediul NATO din Bruxelles. Șefia NATO revine în mod tradițional unui european, în timp ce comandantul militar al Alianței, care conduce Comandamentul Suprem Aliat în Europa, este un american. De la crearea postului, în aprilie 1952, acesta a fost încredințat de foarte multe ori unui ministru al afacerilor externe sau unui ministru al apărării.
Numirea se face prin consensul ambasadorilor celor 31 de țări membre ale NATO, votul decisiv fiind dat de Washington. În principiu, alegerea pentru șefia NATO ar trebui să fie cunoscută până la summitul Alianței care va avea loc la 11 și 12 iulie la Vilnius, în Lituania. În tot acest timp, Statele Unite au rămas într-o muțenie „sensibilă” și „precaută”, după cum apreciază observatorii, pe această temă, limitându-se la a indica faptul că președintele Joe Biden nu s-a decis asupra unui candidat și lăudând cu entuziasm activitatea lui Jens Stoltenberg.
Cu toate acestea, Joe Biden nu poate sta în așteptare la nesfârșit privind desemnarea unui nou șef al Alianței. Deși, din punct de vedere tehnic, secretarul general este ales prin consens, sprijinul Casei Albe are o greutate evidentă. Tărăgănarea privind succesorul lui Stoltenberg a lăsat NATO în incertitudine: în timp ce unii membri spun că este timpul pentru o figură nouă, postul de secrtar general – rezervat în mod tradițional unui european – a devenit unul foarte sensibil.
Există puțini lideri europeni de rang înalt care sunt disponibili și care pot obține sprijinul tuturor celor 31 de membri ai Alianței pentru acest post de profil înalt, mai ales în contextul războiului din Ucraina. Rezultatul este că toate privirile s-au îndreptat către Washington, în timp ce nu a rămas prea mult timp până la summitul anual al NATO din iulie – un fel de termen limită pentru ca Alianța să ia o decizie cu privire la următorul lider. „Nu aș fi 100% sigur că lista este închisă”, a declarat un diplomat de rang înalt din Europa Centrală. Diplomații sunt divizați în privința a ceea ce se va întâmpla în competiția pentru conducerea NATO.
În timp ce mulți candidați încă insistă că nu sunt în cursă – iar Stoltenberg a declarat în repetate rânduri că intenționează să se întoarcă acasă, în Norvegia, unde a fost prim-ministru – toate opțiunile par să rămână pe masă. În ultimele zile, cei doi posibili pretendenți menționați cel mai des în cercurile diplomatice sunt premierul danez Mette Frederiksen și secretarul britanic al Apărării, Ben Wallace, scrie Politico.
Mette Frederiksen s-a întâlnit cu Biden la Casa Albă săptămâna trecută, ceea ce a amplificat speculațiile cu privire la viitorul său. În calitate de femeie lider dintr-o țară din Uniunea Europeană care este un susținător puternic al Ucrainei, Frederiksen poate figura printre cei mai influenți membri ai Alianței. Cu toate acestea, vorbind cu reporterii la Washington, ea a insistat: „Nu sunt candidată pentru nici o altă funcție decât cea pe care o am acum, iar acest lucru nu s-a schimbat după întâlnirea mea cu președintele SUA”. În cercurile NATO, însă, povestea este diferită. Patru diplomați europeni au declarat că numele lui Mette Frederiksen circulă în continuare ca al unui candidat serios pentru șefia NATO.
Totuși, Frederiksen se confruntă cu provocări: Danemarca a deținut deja postul de conducere al NATO în urmă cu mai puțin de un deceniu. Și nu toată lumea este total entuziasmată, începând cu președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan. „Turcii ar putea dori să blocheze candidatul Danemarcei”, a declarat diplomatul de rang înalt din Europa Centrală. „Există o oarecare distanță față de această idee (nu față de Frederiksen personal) și în alte părți din estul și din sudul Europei, iar unele dintre aceste țări s-ar putea chiar alătura unei potențiale blocade”.
Turcia l-a convocat pe ambasadorul danez la Ankara la începutul acestui an, după ce un grup de extremă dreapta a ars un exemplar din Coran și un steag turcesc, la Copenhaga. În sens mai larg, guvernul turc a contestat o serie de țări din nordul Europei și blochează în continuare candidatura de aderare la NATO a Suediei. Totuși, întrebat despre o posibilă opoziție din partea Ankarei față de lidera daneză, un oficial turc a declarat: „Este o bârfă, punct. Nu am fost niciodată întrebați despre candidatura ei!”.
Pe de altă parte, britanicul Ben Wallace, în schimb, și-a exprimat în mod deschis interesul pentru postul de secretar general al NATO. Dar el se confruntă cu o luptă dificilă. Mulți aliați ar prefera să vadă un fost șef de guvern în această funcție. Mai rău pentru britanic, unele capitale ale UE au semnalat că s-ar opune unui candidat din afara blocului comunitar Întrebat săptămâna trecută dacă a sosit timpul pentru un secretar general britanic la șefia NATO, Biden a fost neclar. „Poate. Rămâne de văzut”, a spus președintele SUA . „Va trebui să obținem un consens în cadrul NATO pentru ca acest lucru să se întâmple. Ei au un candidat care este o persoană foarte calificată. Dar vom avea – avem multe discuții, nu între noi, ci în cadrul NATO, pentru a determina care va fi rezultatul”.
O serie de alte nume – inclusiv premierul estonian Kaja Kallas și premierul spaniol Pedro Sanchez – sunt încă menționate, dar ocazional. Sanchez, la rândul său, ar putea fi în cursă pentru un nou post, deoarece se va confrunta cu alegeri dificile în iulie. Unii diplomați pur și simplu nu agreează nici una din principalele opțiuni la șefia NATO. Un diplomat NATO de rang înalt, vorbind, de asemenea, sub anonimat pentru a discuta despre deliberările interne, a susținut că scenariul „cel mai probabil” este încă o prelungire scurtă (ar fi a patra oară) a mandatului lui Stoltenberg și necesitatea de a „reîmprospăta” apoi lista de candidați.
Diplomatul de rang înalt din Europa Centrală a susținut că „nucleul UE” – unele dintre cele mai influente capitale ale blocului comunitar – ar putea fi în favoarea unei prelungiri care ar sincroniza discuțiile privind șefia NATO cu viitoarea remaniere a conducerii UE după alegerile din iunie 2024. Combinarea celor două ar putea deschide ușa pentru mai multe negocieri politice.
Dar, întrebat luna trecută despre viitorul său, Stoltenberg a declarat: „Am spus clar că nu am alte planuri decât să plec în această toamnă. Am stat deja aproape de două ori mai mult decât am planificat initial”. Alții au insistat că au rămas optimiști cu privire la numele de pe masă. Atât Frederiksen, cât și Wallace, a declarat un diplomat de rang înalt din Europa de Nord, „par bine calificați”. Un diplomat de rang înalt din Europa de Est a pariat pe un nou șef al NATO în curând. „Cred”, a spus diplomatul, „că ne apropiem mai mult de înlocuire decât de prelungire”.