Ion Oblemenco, simbolul U Craiova, a evoluat la Rapid. Acesta a debutat în tricoul „giuleștenilor” în prima ligă a României, dar „Tunarul din Bănie” ar fi putut să se lase de fotbal după experiența la echipa din București, acolo unde nu a jucat prea mult.
Silviu Stănescu, cel mai bun prieten al lui Nelu Oblemenco, a povestit pentru FANATIK cum l-a readus pe fotbalist în Bănie, deși conducătorii de la Știința Craiova nu au fost convinși că Oblemenco ar fi un jucător folositor. După ani de zile, acesta a fost poreclit „Dumnezeul oltenilor”.
Ion Oblemenco este privit ca un zeu la Craiova. Chiar dacă „Tunarul” s-a stins în 1996, spiritul său rămâne viu prin prisma iubitorilor de fotbal din Bănie, chiar și prin cei care nu l-au văzut jucând. Totuși, toată povestea cu Oblemenco la Craiova ar fi putut să nu existe. Din fericire pentru olteni, omul care rupea plasele adversarilor nu a fost apreciat la Rapid.
Nu mulți știu că Ion Oblemenco a debutat în Liga 1 la Rapid, într-o echipă de top, în anii 60, atunci când bucureștenii erau mereu pe locul doi sau pe primul loc în campionat. Într-un atac dominat de Dumitriu II și I. Ionescu, Oblemenco nu a avut loc. Primul meci în primul eșalon datează din 5 iunie 1964, un Știința Cluj – Rapid București 3-1.
Acesta a evoluat în doar opt meciuri pentru echipa din Giulești, reușind să înscrie trei goluri. Astfel că după experiența dintre anii 1965-1966, Ion Oblemenco, cel care își făcuse junioratul la Craiova, se întoarce la echipa de suflet, Știința Craiova. Revenirea nu a fost ușoară, iar omul care l-a adus pe „Tunar” acasă, Silviu Stănescu, a vorbit pentru FANATIK despre modul în care a reușit să îi convingă pe conducătorii echipei din Bănie:
„Eu intrasem în echipă la Craiova. Dădusem și gol în primul meci. Eram la retrogradare, mă rog, ne-am salvat. Aveam nevoie de jucători. M-am dus la București și l-am adus în Bănie.
La Știința erau niște conducători mai morăcănoși și nu prea voiau să-l ia. A dormit Nelu la mine, a fost ca fratele meu. A plecat la Corabia și le-am zis că dacă nu-l ia pe Nelu, eu o să plec la Corabia și o să joc acolo cu el acolo. Aș fi plecat acolo! Nu a fost o chestiune eroică”, a spus Silviu Stănescu.
Modul în care Rapid l-a tratat l-a făcut pe Ion Oblemenco mai puternic. A devenit o adevărată legendă pentru toată suflarea fotbalistică din Oltenia. Chiar și Petre Deselnicu spunea că l-a pupat de mai multe ori decât și-a sărutat propria soție. De altfel, același Silviu Stănescu povestește că Oblemenco era și un special:
„Avea și niște execuții ca jucător, așa, gen Zidane. Era un tip de om care îți intra pe sub piele fără să facă eforturi. Era un om glumeț, respecta pe toată lumea.”
În cei doi ani la București, Ion Oblemenco nu a avut parte de cel mai bun tratement, lucru dezvăluit de prietenul său: „Nelu a vrut să se întoarcă. El stătea într-o garsonieră cu un fotbalist foarte bun, Jamaischi, la Rapid. Lui Nelu i-am zis să îi luăm hainele, avea doar un costum, o bluză pe care o lua. Nu era un fericit, nu juca, a fost bucuros să revină la Știința. Cum să nu intre în inima oltenilor? El a dat atâtea goluri…”
Liderul „Campioanei unei mari iubiri” fusese adus la Rapid de Valentin Stănescu, cel care avea să o antreneze și pe Universitatea Craiova în 1979-1980. De altfel, Stănescu și Oblemenco au lucrat împreună, „Tunarul” fiindu-i „secund” fostului său antrenor.
Ion Oblemenco a decedat la doar 51 de ani, în Maroc, prăbușindu-se chiar în timpul unui meci amical între echipa sa, Hassania Agadir, și Sidi Kacem.