Simona Florescu, fosta doamnă Dichiseanu, a vorbit despre relația cu regretatul actor care i-a fost soț și care, astăzi, 20 octombrie, ar fi împlinit 89 de ani. Talentata cântăreață recunoaște că prima ei iubire a fost muzica, dar că adevărata dragoste a fost maestrul Ion Dichiseanu. Simona Florescu a dezvăluit, în exclusivitate pentru FANATIK, cum l-a cunoscut pe celebrul actor și ce i-a mărturisit la prima întâlnire.
Astăzi, pe 20 octombrie, maestrul Ion Dichiseanu ar fi împlinit 89 de ani dacă nu ar fi plecat dintre noi pe data de 20 mai 2021. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Simona Florescu, soția care i-a fost alături și după ce au divorțat, dezvăluie detalii neștiute despre celebrul actor.
Își aduce aminte că s-a îndrăgostit de maestru la prima vedere, în ciuda faptului că i-a fost antipatic ca actor pe care îl văzuse doar în filme. Simona Florescu a dezvăluit și ce legătură profundă a fost între Ion Dichiseanu și fiica lui, Ioana, ce fel de tată a fost maestrul și cât de mult seamănă nepoțica, Anastasia, cu el. De asemenea, artista ne povestește cum visa, în copilărie, să devină dirijor, ce și-a cumpărat din primii bani câștigați și motivele pentru care nu folosește, vreodată, liftul.
Ion Dichiseanu a fost cea mai mare iubire a ta, cel mai bun prieten. Îți mai aduci aminte ce ai simțit când l-ai văzut prima oară? Care au fost cele mai importante trei calități ale lui?
– Adevărat, cea mai mare iubire a mea a fost Ion Dichiseanu. Dar nu prima, pentru că muzica a fost cea dintâi iubire a mea. Îmi aduc aminte că mi-a fost antipatic ca actor și i-am spus asta, prima dată când ne-am întâlnit. Da, a fost dragoste la prima vedere când l-am văzut, aveam fluturași în stomac de fiecare dată când vorbeam cu el. Dichi a fost un tată minunat, un bărbat galant, nu știa să jignească sau să arunce cu vorbe urâte. Era foarte generos și dorea să vadă oameni fericiți în jurul lui. A fost un veșnic optimist.
Cum este viață ta personală acum? Ești liniștită, fericită, iubești și ești iubită?
– Viața mea este destul de agitată pentru că mă ocup cu muzică, prima mea dragoste. Îmi place ce fac, nu mi se pare deloc greu, este foarte frumos. Îmi iubesc familia, nu știu dacă sunt iubită de cineva dar dacă mă ocup de ce-mi place, este minunat.
Care a fost cel mai greu moment din viața ta?
– Atunci când l-am pierdut pe tata, când am primit un telefon de la spital și mi s-a comunicat. A fost ceva îngrozitor, nici acum nu pot povesti momentul acela. Apoi l-am pierdut pe Dichi, fuseserăm împreună la înmormântarea tatălui meu cu ceva timp înainte.
A existat vreodată un moment în care celebritatea să ți se ‘urce’ la cap?
– Cred că mă caracterizează modestia și nu cred doar eu, mi se spune des asta. Niciodată nu mi s-a ‘urcat’ celebritatea la cap, nici atunci când m-am căsătorit cu ‘greul’ teatrului și al cinematogafiei, Ion Dichiseanu.
Îți mai aduci aminte de vreo întâmplare de pe scenă, pe care nu ai uita-o niciodată?
-O întâmplare de pe scenă care m-a marcat profund a fost când aveam 12 ani jumătate și am fost invitată la ziua învățătorului meu, la Deva. După ce am terminat de cântat au venit pe scenă profesorii cu coșuri pline de flori. Tremuram de emoții. Aceeași senzație am trăit-o și vara aceasta, pe litoral, când le-am cântat unor profesori.
Arăți senzațional, ai împlinit 55 de ani și arăți de 34, razi mereu și ești optimistă. Există vreun vis pe care nu ți l-ai îndeplinit încă? Există ceva ce nu ai ‘bifat’ până acum?
– Mulțumesc, încerc să mă mențin, mă străduiesc să păstrez frumos zestrea de la Dumnezeu. Și vreau să-ți spun un secret, pe care îl cunosc doar ai mei: nu sunt mereu veselă, am și momente de tristețe și nostalgie. Nici optimistă nu sunt tot timpul, dar am oameni care mă aduc înapoi pe linia de plutire.
Dumnezeu mi-a dat mai mult decât am visat, dar, da, există ceva ce nu am bifat încă, însă este un secret, nu-l voi divulga deocamdată. Aștept să se înfăptuiască întâi. Am devenit ușor sceptică și pesimistă, ți-l voi împărtăși la momentul potrivit.
Care este secretul siluetei tale? Mergi la sală, ai ținut vreodată vreun regim?
– În ceea ce privește silueta mea îți mărturisesc că multe femei mă roagă să le dau sfaturi. Nu am niciun secret, idea stă în ceea ce mănânci, cantitatea și calitatea. Fac multă mișcare chiar dacă nu merg la sală. Merg mult pe jos, dacă am ocazia urc scări, nu iau liftul niciodată. Încerc să-mi ocup timpul în așa fel încât să nu mă gândesc la mâncare.
Ce-ai făcut vara asta, ce proiecte ai avut?
– Vara asta a fost una din cele mai frumoase veri pe care le-am avut, sunt fericită că fiica mea a simțit și ea ca mine pentru că am fost colege de scenă pe litoral, pe afiș la același spectacol. De 7 ani de zile eu cânt, seară de seară, la un hotel de 4 stele unde este raiul pe pământ.
Alături de noi am avut-o și pe nepoata mea minunată, Anastasia. Ea este minunea din viață noastră și a fost senzație la mare, adoră dansul și este foarte talentată. Am avut și proiectul care aparține familiei, Festivalul Ion Dichiseanu de la Adjud. Acum începem pregătirile pentru anul viitor.
Cum a fost copilăria ta?
– Minunată, nu-i voi uita niciodată pe bunicii mei, de la ei am învățat simplitatea, hărnicia, responsabilitatea. Toate vacanțele din copilăria mea le-am petrecut alături de bunici, la sat, acolo unde am cunoscut natura, și blândă și dezlănțuită, dar și viața satului.
Cum a fost relația cu părinții tăi? Îți mai aduci aminte când i-ai bucurat și când i-ai supărat cel mai tare?
– Părinții sunt îngerii mei. Tata nu mai este printre noi, o mai am pe mama și mă rog în fiecare zi la Dumnezeu să mi-o țină sănătoasă. Acum este bine, își ocupă timpul cu pictura, sculptura și scrie poezii. De la tata am învățat atât de multe, de fiecare dată când mă lovesc de vreo dificultate să știi că mă gândesc la el și reușesc să găsesc rezolvarea.
Cele mai mari bucurii pentru ei au fost reușitele mele în cariera muzicală și familia mea minunată. Dar i-am și supărat, cel mai mult atunci când m-am îndepărtat de muzică pentru a-mi forma o familie. Adolescența mea a însemnat foarte multă muncă, ore de canto, pian, multe festivaluri, și a trebuit să mă opresc la un moment dat.
Ce-ți doreai să te faci când erai mică?
– Îmi doream să mă fac medic stomatolog sau dirijoare. Îi așezam pe copiii de la bloc pe scară și îi puneam să cânte, eu dirijam și trecătorii ne aplaudau.
De ce muzică? Cine te-a îndemnat să cânți?
– Muzica a venit firesc, nu a fost nimic forțat. Mama a fost cea care a remarcat că am talent. Aveam 3 ani și cântam ‘Fluturaș nu mai ai aripioare’. Mama m-a corectat, chiar dacă a fost o corecție mai spartană. Nu-mi pare rău, poate nu aș fi reușit să am atâta succes la festivaluri dacă nu m-ar fi corectat și îndrumat mama.
Eram la școala de muzică, secția pian, dar nu aveam pian. Mergeam la meditații, mama s-a îmbolnăvit, s-a internat în spital și nu a mai avut cine să mă ducă. Tata era controlor la combinat, mai mergea pe la școală să afle cum învăț. Dar, mergând la festivaluri, ai mei mi-au cumpărat un pian și îmi aduc aminte perfect de profesorul meu, era așa de frumos că de rușine învățăm.
Ce moment din carieră te-a marcat?
– Cel mai important rămâne Mamaia 1985, secțiunea interpretare, am cântat o piesă în primă audiție făcută de Ion Cristinoiu pe versuri de Roxana Popescu. Ion Cristinoiu a însemnat enorm în viața mea. Și azi, când merg la biserică, aprind lumânări pentru acești oameni care au fost și sunt cu mine în continuare, sunt îngerii mei.
Când ai câștigat primii bani din viața ta? Îți mai aduci aminte pe ce i-ai cheltuit?
– Primii bani i-am câștigat la 12 ani. Mergeam la televiziune, eram invitată foarte des, erau emisiuni pentru pionieri. Mi-am cumpărat un fulgarin, o vază de rubin pe care o am și acum, niște păpuși și o pătură.
Cum a fost și este mama Simona Florescu? O lăsai pe Ioana să facă orice sau te impuneai?
– Despre mama Simona cel mai bine ți-ar spune Ioana. Am fost și sunt o mamă grijulie. Grija este și mai mare acum pentru că am și o nepoțică. Am renunțat o periodă la muzică pentru a fi aproape de copilul meu, să aibă o educație aleasă și nu regret nicio secundă această decizie. Mă mândresc cu fata mea frumoasă, talentată, gospodină și mamă devotată.
Ioana a fost mai mult fata mamei sau fata tatei? Când avea vreun secret, cui îl spunea?
– Ioana a fost un copil cuminte, poate din grija prea mare pe care i-am purtat-o. Niciodată nu i-am impus nimic, am avut grijă să-i explicăm, și eu și Dichi, consecințele unor situații. Am încercat să avem o comunicare excelentă, să nu se plictisească alături de noi. Am fost cei mai buni prieteni ai Ioanei de aceea nu am avut niciodată secrete.
Cum este bunica Simona Florescu? Ce simți când te uiți la Anastasia, având în vedere că seamănă atât de mult cu regretatul Ion Dichiseanu?
– Bubu, cum îmi spune Anastasia, este grijulie, se ceartă pe jucării cu nepoata și este foarte fericită că ea seamănă cu Dichi. De fapt, este copia fidelă a lui Adi, ginerele meu. Iar Adi și Dichi semănau mult de tot, de aceea el îi spunea că este băiatul pe care și l-a dorit.
Și Ioana seamănă mult cu Dichi dar asta mi-am și dorit. Fata mea rămâne cea mai frumoasă pagină din viața mea. Între ea și Dichi a existat o legătură profundă și nu am fost niciodată geloasă, am iubit mereu legătura lor iar Dichi a fost un tată extraordinar.
Unde îți place să mergi în vacanță, atunci când ai timp?
– Deși atunci când merg stau destul de puțin pentru că nu am timp, casa mamei este locul meu preferat de vacanță. Ea locuiește acum unde au stat bunicii mei și de câte ori mă întorc de pe litoral merg s-o văd și să-mi încarc bateriile.
Dacă te-ai întâlni acum cu Simona cea mică, ce sfaturi i-ai da?
– Aș sfătui-o să fie mai ambițioasă, mai curajoasă, să aibă mai mult tupeu pentru că multe ori mi s-a reproșat că nu am tupeu. În rest nimic pentru că sunt mândră de tot ce am realizat în viața mea.
Ce planuri și proiecte ai toamna și iarna aceasta?
– M-am apucat să pregătesc piese noi pentru că avem tot felul de evenimente, sărbători, vine și Revelionul, trebuie să fim pregătite. Apoi ne-am apucat să pregătim Festivalul Ion Dichiseanu care va avea loc pe 20 mai anul viitor.