În urmă cu 48 de ani, înaintea Campionatului Mondial 1974, Argentina, calificată la turneul final din Germania de Vest, a jucat un meci amical cu Franţa. Pe banca “Les Bleus” se afla Ştefan Covaci. Acum, în Qatar, cele două se vor duela în marea finală, programată duminică, de la ora 17:00.
Pe 18 mai 1974, Franţa şi Argentina s-au întâlnit într-un meci amical jucat pe “Parc des Princes”, casa lui PSG. Francezii rataseră calificarea la Campionatul Mondial, în timp ce sud-americanii se pregăteau pentru turneul din Germania de Vest. Ştefan Covaci avea misiunea să califice “Les Bleus” la EURO 1976, iar acest test se anunţa unul important.
Soarta meciului a fost decisă în minutul 22, după ce un jucător al Franţei a sărit greşit la o minge centrată de argentinieni, iar Mario Kempes l-a învins cu uşurinţă pe Dominique Baratelli. Argentina a câştigat amicalul cu 1-0, dar a urmat un turneu modest pentru sud-americani, care au încercat chiar să-i convingă pe polonezi, cu bani, să-i ajute să treacă de prima fază a grupelor.
Cu un palmares impresionant la Ajax Amsterdam, unde a câştigat de două ori Cupa Campionilor Europeni, în 1972 şi 1973, Ştefan Covaci a fost adus de Federaţia Franceză de Fotbal la naţionala “Les Bleus”. După negocieri intense, antrenorul a primit undă verde din partea PCR-ului pentru a accepta oferta, iar pe 8 august 1973 era prezentat oficial.
Primul pas a fost să corecteze felul în care jucătorii francezi se antrenau, dar era atent şi la viaţa extrasportivă a celor care se aflau pe lista naţionalei Franţei. Bernard Lacombe, jucător debutat de Ştefan Covaci în septembrie 1973, şi-a adus aminte pentru L’Equipe de metodele antrenorului român.
“Micuțul bărbat blond ne-a stricat un pic confortul. Ne zicea: ‘trebuie să aveți grijă la alimentație. Vă place să mâncați bine, fetele sunt frumoase, iar viața e atât de ușoară. Francezii trebuie să facă puțin mai multe sacrificii'”, spunea Bernard Lacombe.
“FFF a realizat transferul anului aducându-l pe antrenorul dublu câștigător al CCE cu Ajax-ul lui Cruyff (1972, 1973) să salveze o națională muribundă. A fost nevoie de acordul lui Ceaușescu pentru primul selecționer străin, suflat de pe aeroport lui AEK Atena, ce-i oferise o valiză de dolari, și pe care federația română îl dorea director tehnic” – L’Equipe, în 2018, despre mutarea făcută de Federaţia Franceză de Fotbal în 1973
Pe lângă pregătirea fizică şi elementele de tactică, Ştefan Covaci a impus, la naţionala Franţei, o abordare psihologică a meciurilor cu miză. Marele proiect era însă unul de viitor, care urma să ofere rezultate abia peste mulţi ani. Antrenorul român propunea construirea unui centru de pregătire destinat în exclusivitate naţionalei, unde să se antreneze toate selecţionatele.
Întrebat când ar putea să câştige Franţa un prim trofeu major, Ştefan Covaci le-a făcut o predicţie care ulterior s-a adeverit. “Cu structurile bine puse la punct, în opt-zece ani va fi o naţională foarte bună”, spunea antrenorul român în 1974. Zece ani mai târziu, Franţa câştiga EURO 1984, dar proiectul gândit de Covaci a fost pus în aplicare abia în 1988.
În 1988, Federaţia Franceză de Fotbal a inaugurat Institutul Clairefontaine, locul unde în prezent se antrenează naţionalele Franţei şi care a fost laboratorul performanţelor din ultimii 24 de ani, timp în care “cocoşii” au câştigat două titluri mondiale (1998 şi 2018) şi un titlu european (2000), iar acum se pregătesc de o nouă finală de Campionat Mondial. Până la urmă, “Pişti” Covaci a avut dreptate. La zece ani de la înfiinţare, la Clairefontaine se sărbătorea succesul de la CM 1998.
Din păcate, Ştefan Covaci nu a reuşit să aibă rezultate la naţionala Franţei. În preliminariile pentru EURO 1976, francezii au terminat pe locul 3 într-o grupă cu Belgia, Germania de Est şi Islanda, iar contractul nu i-a mai fost prelungit.
Ştefan Covaci s-a întors în ţară, în toamna lui 1975, unde a preluat naţionala României, în timp ce munca de la selecţionata Franţei i-a fost continuată de Michel Hidalgo, secundul său. Selecţionerul francez i-a calificat pe “Les Bleus” la CM 1978, iar la CM 1982 i-a dus până în semifinalele competiţiei. Doi ani mai târziu, la EURO 1984, a câştigat trofeul continental şi i-a predat ştafeta lui Henri Michel.