Anii ’80. Dobrogea. O echipă de Divizia C se strofoca în fiecare an să intre în B. Îl avea ca factotum – un an antrenor şi un an preşedinte – pe cel mai dulce Baron Munchausen al Constanţei. Îl cunosc din copilărie. E un Maradona al poveştilor, pe care le crede şi el. E fermecător, e o plăcere să-i asculţi basmele din fotbal.
Bineînţeles că n-a reuşit nicio promovare – da, niciuna! – din cauza arbitrilor. Culmea e că arbitrii n-aveau nicio vină. Înainte de meciurile de pe teren propriu, Baronul Munchausen al meu îi strângea pe cei trei mercenari ai fluierului şi le spunea „Bă, băieţi, ajutaţi-mă să câştig şi fiecare dintre voi va avea un bax de Assos!”
Un pachet de ţigări Assos era 70-80 de lei la Bucureşti, 50-60 de lei la Mamaia şi 30 de lei în Portul Constanţa. Un bax avea 50 de cartuşe, atâta nu-ţi dădea nici Dinamo.
Neaşteptat de naivii arbitri deveneau şi ei generoşi. Era o generozitate pe bază de lăcomie. Trânteau iute două penalty-uri pentru gazde şi trei cartonaşe roşii oaspeţilor.
După meci, prietenul meu se ducea în cabina celor trei cavaleri ai descurcărelii şi le zicea „nenorocire, drăguţilor, nenorocire! Ne-au spart nişte bagabonţi magazia şi ne-au furat ţigările. Dar mă revanşez io faţă de voi!” De fapt, se revanşau ei. Îl furau în deplasare pe unde-l prindeau şi l-a prins Revoluţia în Divizia C.
Cam la fel functionează sistemul VAR. Eu scriu de câţiva ani că-i o tâmpenie. Noi n-avem nevoie de arbitraj electronic, pentru că suntem geniali: am adus VAR ca să-l facem de râs. O reacţie interesantă a avut Meme Stoica. Eu l-am poreclit „Memelușul” în urmă cu vreo 20 de ani şi folosesc toţi porecla fără să mă citeze.
La fel procedează cu „ziarici”, „cântăcioşi”, „numărători de cornere” şi alte scorneli ale mele. De data asta, cred că Memeluşul are dreptate. „La penalty, nu au putut să îi arate arbitrului faza, pentru că nu funcţiona cablul optic pe care l-a instalat Nicuşor Dan.”
Aşa că am un sfat pentru copiii care au venit cu medalii de la Olimpiada de Matematică. Urmaţi-vă vocaţia, nu vă apucati de alte alea! Şi Nicuşor Dan a câştigat Olimpiade Internaţionale de Matematică. Un om de ştiinţa, de talia lui (fără ironie) putea să fie lejer la catedra unei universităţi americane.
Ar fi câştigat între 8.000 şi 10.000, chiar 12.000 de dolari pe lună. Bani buni, dar nu te îmbogăţeşti din ei, fiindcă mai sunt şi cheltuieli – impozite, vacanţe, case şi maşini în rate. Iar lui Nicuşor Dan nu i-a plăcut chestia asta. El a vrut să administreze un miliard de euro pe an – bugetul Capitalei.