A fost supervedeta din serialul fenomen Regina! Ce se întâmplă, acum, cu starul

Talentatul actor Bogdan Albulescu își amintește prima zi de filmare la Regina, de acum 15 ani. Ne povestește, de asemenea, ce fel de tată este pentru fiul sau de 3 ani, Iancu. Aflăm și ce alegeri a trebuit să facă în viață.

Bogdan Albulescu vorbește despre alegeri și dezamăgiri

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, actorul Bogdan Albulescu mărturisește că, după 15 ani de la telenovela Regina, lumea îl mai recunoaște pe stradă. După Regina, Bogdan Albulescu a jucat și în Fructul Oprit, sitcom cu o mare audiență.

Aflăm cum a ajuns actor când, de fapt, învăța să devină avocat și cum a plecat în America să deschidă o televiziune online.  Recunoaște că, în viața lui, doar 6 luni a fost angajat și își aduce aminte de prima zi de filmare la Regina.

Bogdan Albulescu s-a întors din America: ”Nu mi-a ieșit treaba”

Ai fost plecat și ai stat 3 ani în America. Alții nu s-ar mai fi întors niciodată, tu da. De ce?

Digi24.ro

Trupul unei tinere a fost turnat în beton în urmă cu peste 50 de ani. Abia acum polițiștii au aflat cine este și povestea ei ciudată

-În primul rând pentru că nu mi-a ieșit treaba. Îmi doream să emigrez și să facem o televiziune pentru diaspora de acolo. Sincer, am fost cam inconștient când am plecat, dar a fost un super vis al meu. America a fost prima țară în care am ajuns, în afara României. S-a schimbat mult din 2003, anul în care am fost eu acolo. Acum 6 ani m-am întors și am descoperit-o altfel. M-am plimbat cu un prieten care transporta mașini și am văzut aproape tot. Îmi doresc să merg acolo și cu copilul meu.

“Toate alegerile din viața mea au fost făcute la nevoie”

Ai dat la teatru din întâmplare. Te pregăteai, de fapt, pentru avocatură. Cum ai făcut această întoarcere, și de ce?

-Nu a fost un drum conștient, nu am ales conștient. Cam toate alegerile din viața mea au fost făcute la nevoie. Nu-mi plăcea deloc avocatura chiar dacă tata mi-a spus că am o minte destul de bună și că, dacă termin facultatea, s-ar putea să devin un avocat bun. Iată că nu am reușit să termin facultatea, m-am dus la actorie.

Aveam pe vremea aceea o iubită care a dat la regie. Așa am ajuns să cunosc mai mulți oameni din școală, actori. Am avut o șansă foarte mare să cunosc o fată, pe Julieta Georoiu. Dacă nu aș fi cunoscut-o nu cred că aș fi intrat la actorie.

Digisport.ro

Femeia care și-a cumpărat un avion pentru a nu mai plăti mereu două locuri a intrat pe teren și internetul ”a explodat”

“Am intrat cu capul înainte într-o chestie despre care nu știam nimic”

Cum ți-ai descoperit talentul?

-Nu știam nimic despre teatru, spre deosebire de colegii mei cu o generație mai mici. Eu am intrat cu capul înainte într-o chestie despre care nu știam nimic. Cred că primele lucruri le-am învățat când am început să vorbesc cu profesorii. Era un alt tip de studiu, cred că asta m-a atras inițial. Foarte important, la meseria asta, e să înțelegi de ce o faci. Pe măsură ce trece timpul îmi dau seama că foarte mulți oameni, atunci când fac cum trebuie o meserie, își dezvoltă și o filosofie în spate.

Ai fost vreodată dezamăgit, profesional vorbind?

-Nu e bine să compari ce s-a întâmplat pe vremuri cu ce este acum. Piața era altfel structurată atunci. Este ca diferența dintre capitalism și comunism. În capitalism există piață liberă iar în comunism totul era controlat. Oamenii nu aveau de unde să știe, nu aveau repere, erau intoxicați, la modul figurat, de repere impuse. În ziua de azi nimeni nu controlează nimic și atunci dezamăgirea asta face parte din proces.

Am lucrat în televiziune unde viteza de lucru era fantastică. Am învățat destul de multe, experiența face parte din proces. În televiziune volumul de muncă era atât de mare încât nu aveai cum să nu greșești și să nu ai frustrări. Îmi dezvoltasem un sistem. Din 20 de secvențe pe zi mă mulțumeam dacă îmi ieșeau bine 2.

Bogdan Albulescu vorbește despre actorii tineri de azi

Actorii care ies azi de pe băncile școlii sunt aceeași cu cei din generația ta? Există la fel de multă bucurie și dorința de a face ceva?

-În mod sigur sunt diferiți pentru că trăiesc într-o lume diferită. Eu lucrez mult cu tinerii, îmi place asta și atunci sunt chemat destul de des în proiecte de școală. Încerc să nu refuz nimic mai ales că dispun de timpul meu, nu sunt angajat. Mi se pare că trăiesc un fel de resetare. Este relaxant să vorbeșți cu ei pentru că își doresc să știe. Mi se pare că sunt mult mai deștepți, mai conectați decât eram noi.

Încerc să îmi aleg proiectele, am un nas destul de bun în cee ce privește un scenariu cu potențial. Când te duci la lucru, pe set sau la repetiții, trebuie să ști ce te bucură, apropo de proiect.

Poți trăi în România din salariul de actor? Sincer te întreb.

-Eu, în viața mea, am fost angajat doar 6 luni, înainte să încep să lucrez la telenovele. Dacă mă întrebi voi spune că am avut noroc. Dacă reușesc să am două proiecte majore pe an care îmi aduc bani și îmi permit să-mi aleg restul de proiecte, e perfect. Am o nevastă care are un venit constant deci ne descurcăm.

Amintiri de la prima telenovelă: “Probabil a fost un dezastru, nu credeam în mine”

Îți mai aduci aminte prima zi de filmare la Regina? Ai avut emoții, mai ții minte vreo întâmplare?

-Nu-mi mai aduc bine aminte, probabil a fost un dezastru. În primul rând îmi aduc aminte cât de tânăr eram. A fost un proces lung care mi-a permis să capăt încredere în mine și să-mi dau seama că locul meu este acolo. Mă simțeam mereu expus și nu credeam în mine. Au trecut 15 de ani și, chiar dacă am făcut lucruri mai interesante de atunci, lumea mă recunoaște tot din Regina. Telenovela asta a fost un lucru care a făcut parte din procesul meu de maturizare.

De cine te-ai apropiat cel mai mult, în timpul filmărilor?

-Se crează legături pentru că am lucrat ani de zile împreună. Legături care nu se rup niciodată. Încă mai vorbesc cu Alex Fotea și cu Dan Condurache, cu frații Viziru. Augustin a rămas fratele meu.

“Mă deranjează contactul cu mulțimile”

A existat vreun moment în viața ta când celebritatea ți s-a urcat la cap?

-Când eram la Regina eram anxios, nici grupul de public nu mă ajuta. Nu aș putea spune că eram chiar mizantrop, eu pot să vorbesc cu oamenii. Ce mă deranjează este contacul cu mulțimile și nu am simțit niciodată să mi se urce celebritatea la cap.

După atâția ani de carieră consideri că există un preț al succesului pe care a trebuit să-l plătești?

-Nu știu, încă, dacă am succes sau nu. Nu știu dacă mă interesează succesul așa cum este prezentat. De multe ori este confundat cu cât de mult ești căutat pe net, și asta mi se pare normal, într-un fel. Rămân în continuare focusat pe cariera mea și pe proces. Dacă e să mă iau după like-urile de pe FB, am din ce în ce mai puțin succes. Mereu mi-a plăcut cultura japoneză și îmi place să compar procesul meu lăuntric cu arta făuritorilor de săbii japoneze. Durează în timp și nu este niciodată desăvârșit.

Cum a fost perioada liceului? Erai timid sau cel mai rebel?

-Eram praf. Aveam pasiunile mele, cititul. Eram la uman, un rebel fără cauză în sensul cel mai prost al cuvântului. Nu aveam deloc vreo cauză. Purtăm bocanci fără șosete vara, de exemplu. În liceu am făcut puțin teatru pentru că am întâlnit un om excepțional, pe Mihai Vasile.

“Pentru tinerii din ziua de azi este mult mai dificil decât a fost pentru noi”

Ai copiat vreodată la vreun examen?

-Am mai copiat și mi-era rușine dar am realizat, mai târziu, că nu am avut profesori extraordinari. Până acum câțiva ani am crezut că au fost foarte buni, i-am pus pe un piedestal. Am realizat, însă, că n-a fost chiar așa. Cea mai mare greșeală a școlii este că nu te face să înțelegi, practic, necesitatea învățăturii.

Școala românească încearcă să transforme procesul de învățământ într-un lucru solemn. Ar fi mai bine să te facă să înțelegi că este un lucru necesar. Mi se pare că, ce urmează să se întâmple în următorii ani, este ceva ce omenirea nu a mai trăit până acum. Pentru tinerii din ziua de azi este mult mai dificil decât a fost pentru noi.

Mai ții minte când ai câștigat primii bani? Și pe ce i-ai cheltuit?

-Când am venit la București, la facultatea de Drept, ai mei m-au czat la nașa mea. Am stat acolo un an până mi-am dat seama că nu vreau să stau în casă cu o doamnă bătrână. Mi-am vândut toată colecția Svan Hassel și am dat o șpagă să pot sta la cămin.  La puțin timp după asta am început să fac comerț cu amănuntul, vindeam cd-uri piratate, în toate blocurile unde existau firme. Făceam super bani, dar îi cheltuiam imediat. Ajunsesem să fac datorii la cei cu care făceam afaceri, dar toate astea s-au terminat când am intrat la actorie. Mi-am plătit datoriile și mi-am recuperat buletinul.

Bogdan Albulescu are un canal de youtube unde gătește

Știu că îți place să gătești.

-Da, gătesc, nu sunt un mare bucătar însă. Există un curs la Universitate, de antropologie culinară, și aș vrea să-l urmez. Am un proiect pe youtube, Rețete Povestite. Îl fac împreună cu un prieten, Radu Micu. A apărut de la pasiunea noastră pentru gătit. Am luat o carte apărută în anul 1800, o carte de rețete scrisă de Negruzzi și Kogălniceanu. Gătim în aer liber, la foc, și refacem rețete străvechi.

Procesul este cam obositor, tragem cam 2 rețete pe zi, foarte dimineață și foarte seară. Sponsorii noștri au fost producători de vin și, dacă deschizi dimineață o sticlă nu este tocmai simplu (râde, n. red.). Ingredientele rețetelor sunt poza rutelor comerciale de atunci. Am aflat că se folosea ghimbirul foarte mult, cuișoarele, lămâile.

“Viața nu este despre control“

Care a fost cel mai greu moment din viața ta?

-Întâlnim mereu momente dificile în viață. Mi se pare mai important să treci peste ele. Pentru mine, cele mai dificile momente au legătură cu pierderea încrederii în cineva. Asta poate avea repercusiuni, îți pierzi încrederea în tot ce te susține. Modul de a trece mai departe este să-ți pui întrebările corecte, dacă poți schimba ceva, de ce s-a întâmplat.

Orice experiență trebuie trăită, dacă totul ar fi roz în viața asta nu ar mai fi la fel de interesant. Orice experiență negativă este o lecție care te face să mergi mai departe. Viață nu este despre control ci despre cum să rămâi OM, până la urmă.

Ce nu știe lumea despre tine?

-Foarte multă lume nu știe că am un canal de cooking istoric. Sau că nu plec niciodată de acasă fără să am o carte în buzunar. Îmi place să fac gropi, mă mai pune tata la țară să sap. În America am făcut multe munci necalificate, am avut chiar și un restaurant.

Dacă ar fi s-o iei de la început, ce greșeală nu ai mai repeta?

-Na aș mai face niciodată un credit la bancă.

Cum este tatăl Bogdan?

-Acum Iancu are 3 ani. Dorm mai puțin dar parcă nu mai am nevoie de somn. Mi se pare o oportunitate fantastică de a-ți retrăi copilăria, de a-ți înțelege părinții. De a reînvăța anumite lucruri și de a te repoziționa. Sper să încetăm cu perioada de parcat mașini, pe mărimi, pe culori. Cu Iancu îmi place a citesc, să mă plimb iar activitatea noastră preferată este să mergem cu bicicleta. Îl pun în scaun și abia atunci putem să discutăm.