Alexandru Dedu, mega interviu înainte de alegerile FRH: “Este uşor să dai din gură, mai greu e să faci! Eu deja am demonstrat!”. De ce vrea un ultim mandat. Exclusiv

Alexandru Dedu a fost în ultimii 8 ani preşedintele FRH, iar în lupta pentru al treilea mandat va avea opoziţie puternică. Constantin Din, Bogdan Voina şi Maximilian Gavrilă vor să îl îndepărteze din fruntea handbalului.

Alexandru Dedu, mega interviu înainte de alegerile FRH

Lupta se anunţă extrem de strânsă, ceea ce se vede şi în cotele de la casele de pariuri. Alegerile FRH sunt cel mai fierbinte subiect al anului în handbalul românesc, într-o perioadă în care acest sport, în care România a obţinut atât de multe succese, suferă

Alexandru Dedu a acordat un mega interviu pentru FANATIK în care a explicat de ce mai vrea un ultim mandat în fruntea Federaţiei şi a clarificat mai multe subiecte controversate printre care  interzicerea unui discurs în Adunarea Generală al fostelor glorii din handbal sau modul în care se vor putea exprima candidaţii alegătorilor.

“Am fost suficienţi mult timp, vreo 30 de ani, am crezut că ştim tot despre jocul ăsta”

Domnule preşedinte, în primul rând aş vrea să vă întreb de ce consideraţi că vă mai trebuie un mandat în fruntea FRH?

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

– Aşa cum se poate citi şi în programul meu, sunt trei puncte majore pe care am încercat să le implementez şi două dintre ele sunt deja bifate. Sunt trei obiective prin care am făcut şi am văzut că handbalul poate reveni în topurile mondiale. Acest model, aşa cum am spus de-a lungul timpului dar puţin lume a auzit pentru că suntem consumatori de ştiri de la ora 5, este luat de la alte ţări care în urmă cu 25-30 de ani au făcut aceşti paşi.

Moment atunci când noi eram campioni mondiali, dădeam ora exactă în handbal şi am crezut că ştim absolut tot. Am fost suficienţi mult timp, vreo 30 de ani, am crezut că ştim tot despre jocul ăsta, nu ne-am uitat ce se întâmplă afară, iar lucrul acesta a dus la un moment în care ne-am dat seama că nu mai suntem campioni mondiali. Iar acest lucru s-a întâmplat după 30 de ani.

“În România se ştia de la început cine câştigă campionatul. Erau maximum două echipe care se băteau”

Şi ce au făcut aceste ţări?

– Au făcut următorii paşi, în ordinea pe care o enumăr, dar în strânsă legătură unul cu altul: şi-au dat seama că nu este destul să exişti ca şi sport, trebuie să fii văzut, să fii vorbit în peisajul public. Mă duc către al doilea: cum putem să facem asta? Să creăm nişte produse cârlig, care să ridice tot fenomenul în sine. Iar aceste produse sunt în primul rând campionatele naţionale de primă ligă. Toate aceste ţări unde eu am jucat şi am parcurs aceste etape, vorbim despre Spania, Franţa, Germania, Portugalia, ultima cea mai recentă în acest grup.

Au apelat la know-how la nivel de jucători şi antrenori, de la cei mai buni din lume. Au intrat în campionatul lor, competiţia a devenit performantă, lumea a început să se uite, tribunele au început să se umple, numărul de meciuri televizate a început să crească. Ghici ce? Au venit partenerii lângă handbal. De ce? Pentru că acei spectatori sau telespectatori sunt clienţii lor. Odată ce partenerii au venit lângă, cu banii sau produsele care se oferă, se pot naşte proiecte sănătoase, organice, care să crească fenomenul.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Proiecte în zona de copii şi juniori, proiecte în centre, strategii, programe de pregătire, săli de forţă şi a început bulgărele să se rotească. Având campionate foarte puternice, cu echipe puternice şi nu singulare, pentru că în România se ştia de la început cine câştigă campionatul. Erau maximum două echipe care se băteau. Vreau să fac o paranteză şi este o întrebare pentru tine. Ai curaj să pariezi pe un meci de Liga Florilor sau Liga Zimbrilor 100%?

“Nu spun că peste doi ani ieşim campioni mondiali, dar pot să spun că mă calific. Nu pot să spun la fete că ies pe locul 3, dar pot să spun că ies pe locul 6”

Poate pe Liga Zimbrilor la Dinamo, la cum arată clasamentul…

– Da, la Dinamo. O să vezi că nu vor trece doi sau trei ani şi o să apară echipe care să se bată la titlu cu Dinamo. Ţine minte vorbele astea. Aceste produse, campionatele, au crescut. În România, au crescut. Din punctul meu de vedere, primele două condiţii de a duce handbalul unde ne dorim sunt bifate. A treia fază care creşte organic este consolidarea rezultatelor echipelor naţionale şi predictibilitatea rezultatelor.

Nu spun că peste doi ani ieşim campioni mondiali, dar pot să spun că mă calific. Nu pot să spun la fete că ies pe locul 3, dar pot să spun că ies pe locul 6. Fiindcă dacă noi ne uităm, există anumită ciclicitate în handbalul mondial şi sunt nişte ţări care domină 10-15 ani. Iar rezultatele lor le cam ştim, chiar şi noi, chibiţi care sunt din afară. Ştii care merg în primii 3 sau în ce zonă termină. Cu jucători care evoluează în campionate foarte puternice.

Dacă noi ne uităm la Europene, Mondiale, Jocuri Olimpice şi la echipele clasate în primele 5 şi apoi ne uităm la jucătorii care ating fazele finale în cupele europene o să vedem ghici ce? Că sunt aceiaşi jucători.

“Acesta va fi ultimul lucru în mandatul pe care eu îl vreau, să creez un pol de 35 de jucători şi jucătoare pentru fiecare echipă naţională”

Şi ce înseamnă asta?

– Un singur lucru. Eu îl bănuiam, dar mi l-a spus Pasqui (n.r. Xavi Pascual, selecţionerul României) şi l-am conştientizat. Există două tipuri de antrenamente foarte bune pentru echipele naţionale. Sunt meciurile tari din campionat, nu sunt toate, şi cupele europene, unde tot timpul se joacă la cel mai înalt nivel. Acele meciuri sunt antrenamentul cel mai bun la naţională. Ei, asta va fi ultimul lucru în mandatul pe care eu îl vreau, să creez un pol de 35 de jucători şi jucătoare pentru fiecare echipă naţională în parte dintre cele 8 care va fi modificat de la o acţiune la alta, dar este apanajul staff-ului tehnic, în frunte cu antrenorul principal.

Iar nivelul acestor jucători să crească din ce în ce mai mult cum? Cluburile şi antrenorii care au jucători în acest număr de 35 vor avea beneficii din partea federaţiei. Absolut tot ce ţine de strategia federaţiei va fi pentru a sprijini această iniţiativă.

“Numărul de străini şi calitatea acestora trebuie să aibă o balanţă”

Adică premiaţi echipele care vor folosi jucători români?

– Absolut. Dar nu neapărat premiat. În momentul de faţă este o sârmă foarte subţire pe care trebuie să mergem. Aceste campionate urcă şi există o dorinţă de performanţă a comunităţilor, atât internă, cât şi externă foarte mare. Ceea ce este lăudabil. În schimb, numărul de străini şi calitatea acestora trebuie să aibă o balanţă. Cluburile în dorinţa de a avea performanţe nu sunt interesate dacă pe unul îl cheamă Giuseppe sau Ion. Şi atunci, datoria Federaţiei este să regleze această balanţă.

Cum?

– Prin criterii impuse jucătorilor străini. Să vină în România doar cei care merită şi aduc plus valoare atât campionatului, cât şi echipei, dar şi tinerilor noştri. Al doilea: taxele pentru FRH cresc exponenţial dacă aduci foarte mulţi jucători străini, adică trebuie să te gândeşti de 1000 de ori dacă merită raportul calitate/preţ.

În schimb, dacă o echipă de primă ligă foloseşte jucători din lotul de 35, tineri, o să coste mult mai puţin străinii pe care îi aduci. Dar, în acelaşi timp, nu vor fi doar la nivel de campionat. Ne dorim ca românii să joace şi în cupele europene. Şi acolo ne vom adresa cluburilor, astfel încât să aibă beneficii.

“Mi-aş dori ca după mine să vină un om aproximativ tânăr, cu bateria încărcată, care să poată să ducă în continuare nişte idei”

Remarc că aţi spus ultimul mandat, cel care urmează?

– Da. Consider, eu cred, că funcţia de preşedinte trebuie să fie ocupată de un om care are bateria la 100%. Este o funcţie care consumă mult, enorm. Mi-aş dori ca după mine să vină un om aproximativ tânăr, cu bateria încărcată, care să poată să ducă în continuare nişte idei.

Aşa cum s-a întâmplat şi la precedentele alegeri, aveţi concurenţă. Vă îngrijorează o alianţă între candidaţi? Ea, la nivel declarativ există…

– Legat de contracandidaţii mei eu nu o să fac decât o singură remarcă. Şi nu către ei. Fiindcă în zona aia sunt nişte modalităţi de campanie care nu prea le fac cinste. Dar asta este altă istorie. Fac un apel către afiliaţii noştri, către cei care o să voteze. Să ia o foaie de hârtie, să o împartă în două, în trei sau patru, depinde cât consideră dânşii că e necesar. Să ia propriile valori şi să le bifeze în dreptul fiecărui candidat. Şi să vadă ce le dă.

“Este curios cum în 8 ani de zile, şi au fost tone de Adunări Generale, dintr-o dată ai ceva de spus”

Aş vrea să clarificăm şi o situaţie care a apărut în spaţiul public referitor la handbaliştii legendari ai României care au vrut să ia cuvântul la Adunarea Generală. S-au scris mai multe lucruri, unul dintre ele fiind şi faptul că aţi dorit să vedeţi discursul înainte de a fi rostit…

– Nu este vorba despre a vedea discursul, nu este vorba despre absolut nimic. În toate instituţiile din lumea asta există nişte regulamente. Primul dintre ele este Statutul, care trebuie respectat indiferent cine eşti, cum eşti, cum te cheamă. Şi trebuie să respecţi instituţia respectând statutul şi regulamentul. Despre asta este vorba.

De ce n-au voie să ia cuvântul?

– Ai citit statutul?

Da, am trecut prin el.

– Ce scrie?

Nu scrie nimic despre asta.

– Ţi-ai dat singur răspunsul. Dar nu este decizia preşedintelui, a lui Dedu. Toate iniţiativele dânşilor au fost şi vor fi discutate în Consiliul de Administraţie. Acum, pe lângă această discuţie, este curios cum în 8 ani de zile, şi au fost tone de Adunări Generale, dintr-o dată ai ceva de spus.

“Este uşor să dai din gură, mai greu e să faci. Eu am făcut deja treaba aia şi am demonstrat-o”

Nu sunteţi cel mai popular preşedinte printre foştii handbalişti…

– Nici domnul Gaţu la vremea aia nu a fost cel mai popular preşedinte şi ne aducem aminte despre asta. Şi totuşi, Adunarea Generală s-a ţinut conform Statutului. Despre asta este vorba. Are un scop pe ordinea de zi. O Adunare Generală ordinară, poate acolo ar fi oportun să se discute nişte chestii, dar la fel, respectându-se ceea ce se scrie în statut. Este legea după care noi ne conducem.

La un moment dat era o discuţie că doar dumneavoastră veţi avea cuvântul în Adunarea Generală, nu şi contracandidaţii?

– Nu există aşa ceva. Adunările Generale le-a văzut toată România că au fost în direct. Am vorbit doar eu? Şi atunci de ce acest subiect?

Aş vrea să clarificăm, atâta tot…

– Da, vor avea şi eu cuvântul. Încă o dată, este uşor să dai din gură, mai greu e să faci. Eu am făcut deja treaba aia şi am demonstrat-o. Acum, ei pot să vorbească ce îşi doresc ei să vorbească. Hai să vedem ce au făcut oamenii, nu ce dau din gură. Cu ce dau din gură vedem zilnic, pe toate canalele. E mai greu să arăţi ce ai făcut. Aia e mai greu.

“Trebuie să facem aceste comparaţii că altfel este doar o legendă urbană urcată în peisajul public cu alte interese. Mint?”

Este îngrijorător că sunt puţini handbalişti fac pasul la seniorat de la juniori?

– Te rog eu mult, ia din 1990 până acum numărul de juniori care penetrează Liga Naţională. Trebuie să facem aceste comparaţii că altfel este doar o legendă urbană urcată în peisajul public cu alte interese. Mint? Dacă din 1990 până acum se vede că numărul de juniori care penetrează Liga Naţională este aproximativ acelaşi, constant, este o legendă urbană?

Poate că este o legendă urbană, dar poate că ar trebui să faceţi ceva în sensul acesta…

– Păi exact asta fac. Regula U-21 o ştii? Regula U-23 o ştii? Opt Centre de Excelenţă ai auzit despre ele? Păi ce să faci, omule, mai mult? Cei care au echipa a doua, de tineret, pe vârstă critică 18-23 de ani? Ce să fac mai mult?

Nu pot să nu remarc că este un procent foarte mare de abandon. Corectaţi-mă dacă greşesc, procentul este de peste 80% de tineri care se lasă de handbal după juniorat…

– Încă o dată spun. În 1990 era la fel. Ştii cum poţi să creşti în mod real numărul de legitimaţi într-o Federaţie?

“Ce să facem mai mult? Spune-mi, că sunt convins că ceilalţi candidaţi ştiu. Întreabă-i”

Nu, că aştfel aş fi spus…

– Crezi că dă preşedintele cu bagheta şi avem mai mulţi handbalişti? Este foarte simplu. Trebuie să ai mai multe ligi inferioare la seniori.

Şi nu este posibil să facem chestia asta?

– Încerc. Din cauza asta s-au creat echipele secunde. Cluburile, pe de altă parte, nu îşi doresc treaba asta. Fiindcă, în sporturile de echipă, altele decât fotbal, nu prea se finanţează mai jos de liga a doua. Şi atunci, dacă nu ai mai multe ligi, nu ai de unde să ai mai mulţi jucători legitimaţi. E atât de simplu.

Tot ceea ce ai spus tu, din 1990 până acum, este un studiu făcut de noi în urmă cu trei ani, numărul de fete şi băieţi care termină junioratul şi penetrează ligile naţionale este acelaşi. Variază 0,1% plus sau minus. Această chestie este o legendă urbană lansată doar în perioade interesante.

Ce a făcut Federaţia? Regula U-21, U-23, o să apară şi U-25 pe cei din lotul de 35 (n.r. de la echipele naţionale), ca să stimulăm numărul lor. Avem opt centre, cele mai multe centre de juniori din România. Ce să facem mai mult? Spune-mi, că sunt convins că ceilalţi candidaţi ştiu. Întreabă-i.

I-am întrebat. Una dintre idei era înfiinţarea unui campionat de tineret…

– Pot să spun ceva?

“Sper că se va îndeplini pentru că nu este de pe altă planetă: un campionat regulat universitar”

Sigur.

Hai să o lămurim şi pe asta. În urmă cu 9 sau 10 ani, şedinţă în Consiliul de Administraţie cu domnul Gaţu preşedinte. A venit domnul Ghervan de la Suceava şi a produs, cu calendar, buget, cu tot, Campionatul Naţional de Tineret. S-a votat “Da” şi peste două săptămâni s-a votat “Nu”. Intenţia mea, chiar din vara trecută, a fost să creăm Campionatul Naţional de Tineret, cu echipa a doua. Şi am votat în Consiliu de Administraţie.

Nu a trecut. S-a votat ca echipele a doua să participe în Divizia A (n.r. liga a doua din handbal). Poţi să îl aduci preşedinte aici pe Einstein, Biden şi cu domnul Putin împreună, fiindcă decizia este democratică. Despre asta este vorba. Eu sunt conştient că doar aşa poţi să creşti numărul de tineri, creând încă o ligă. Şi mai e încă o pârghie.

Şi eu fac lobby în acest sens de mai mult de şase ani. Sper că se va îndeplini pentru că nu este de pe altă planetă: un campionat regulat universitar. Ar fi un pas foarte frumos, iar în autonomia universitară cred că este la îndemâna mai multor structuri să facă acest lucru. În momentul de faţă, campionatul universitar la handbal se desfăşoară pe final de sezon şi nu este ok.

De ce există taxa de 5 lei la FRH TV: “Să trezim obişnuinţa omului de a plăti pentru ceva ce primeşte şi doi, noi toţi, în România, nu apreciem ceva ce e gratis”

Vorbeaţi de vizibilitate. Nu este puţin ca doar două meciuri să fie transmise pe etapă?

– Eu când am ajuns preşedinte se dădeau 60 de meciuri pe sezon. Am ajuns la un maxim de 250 de meciuri televizate, în urmă cu trei ani. În momentul de faţă, suntem pe la 200. Nu cred că există ţară în Europa unde să se dea numărul acesta de meciuri. Ştiu ce vorbesc. Pe urmă am dezvoltat un proiect în care se cheltuie bani, dar îmi dau seama că acesta este viitorul şi sper să îl ducem la bun final, fiindcă suntem deja băgaţi într-un proiect de digitalizare, FRH TV.

Eu îmi doresc ca toate meciurile să fie accesibile iubitorilor de handbal. Dar, repet, vorbim de o investiţie masivă şi handbalul nu face notă discordantă, este la subzistenţă. Ne gândim dacă mâine putem să ne trimitem sportivii să facă pregătirea pe care noi am angajat să o facă. Să faci proiecte multi anuale…

De aici şi taxa de 5 lei, contestată de unii contracandidaţi…

– Sincer, sunt mult sub break even (n.r. recuperarea costurilor) cu FRH TV. În schimb, dacă noi ne uităm în tot ceea ce înseamnă produs similar în lume sau Europa, absolut toate costă. Sunt două motive pentru care acea taxă modică de 5 lei există. Una, să trezim obişnuinţa omului de a plăti pentru ceva ce primeşte şi doi, noi toţi, în România, nu apreciem ceva ce e gratis. Şi nu e aşa. Preţuim momentul în care scoatem un leu din buzunar.

Eu vă înţeleg, dar iubitorii handbalului fac comparaţie cu platforma EHF TV care este gratuită…

– Da, este foarte probabil. Dar este un alt mecanism. Atenţie, nu trebuie neapărat să te uiţi. Dacă te uiţi, asta e. Nu trebuie să mergi cu maşina. Te obligă cineva? Dar dacă mergi, trebuie să bagi benzină. Despre asta e vorba.

Despre Xavi Pascual: “Dacă putem să îi ţinem mai mult de aceşti doi ani, ar fi nemaipomenit”

Capitolul naţionala masculină. Xavi Pascual, un nou proiect…

– Nu este un nou proiect. A fost selecţionerul naţionalei în urmă cu câţiva ani, i s-a interzis de Barcelona să continue. A fost un lucru căruia lui nu i-a convenit, nouă nu ne-a convenit, dar nu prea aveam ce să facem. Este un om foarte ancorat în realitatea românească, este iniţiatorul proiectului “Talent” care deja a dat o generaţie 2000-2001, ai cărei membrii cam toţi joacă în Liga Naţională în momentul de faţă.

El mai are încă doi ani cu Dinamo şi naţionala României. Îmi doresc să îl folosim cât de mult putem în aceşti doi ani pe care îi mai are. Al doilea lucru pe care îl doresc. Dacă putem să îi ţinem mai mult de aceşti doi ani, ar fi nemaipomenit. Modul de abordare al performanţei este la cel mai înalt nivel şi doar cine nu îl cunoaşte poate să vorbească altfel despre el. Vrem să luăm de la el tot ceea ce poate să ne ofere.

În urmă cu câţiva ani aveam probleme cu anumiţi jucători, dacă vin sau nu la naţională. Acum, uitaţi-vă că Vali Ghionea la vârsta lui, a răspuns pozitiv provocării. Este o emulaţie. Şi cred că acest proiect, dacă ne ţinem de el, coroborat cu nişte decizii bune la nivel regulamentar nu numai în Liga Naţională ci până jos, la juniori, s-ar putea să fie boostul necesar la nivel de băieţi.

Sunteţi optimist în privinţa şanselor de calificare la Euro?

– Da. Calitativ, comparându-ne cu vârfurile din lume şi Europa mai avem mult de muncă. Dar îl cred pe Pasqui în stare să coaguleze o echipă care să poată îndeplini această performanţă.

Înfrângerea cu Kosovo: “Habar n-am ce s-a întâmplat. Parcă am văzut un film… Nici acum nu îmi vine să cred”

Aţi fost dezamăgit de ratarea calificării la Europeanul precedent? Şi mă refer la meciurile cu Kosovo…

– Habar n-am ce s-a întâmplat. Parcă am văzut un film… Nici acum nu îmi vine să cred. Fiindcă evoluţiile până în acel moment mă făceau să fiu încrezător. Şi atmosferă corectă, dar chestia aia… un coşmar.

Putea fi altfel…

– Da, putea să fie altă dinamică. Dar dacă ne uităm în ultimii 30 de ani vedem seriale din acelaşi coşmar.

“Cu fetele ne dorim să ne ducem la toate europenele, mondialele şi la Jocurile Olimpice”

Referitor la naţionala feminină obiectivul este îndrăzneţ, calificarea la Jocurile Olimpice din 2024…

– Da, dar nu putem să ne punem alt obiectiv. Este îndrăzneţ, ştim momentul echipei naţionale, dar nu putem să ne punem alt obiectiv. Dacă la băieţi ne dorim să mergem la un campionat european, cu fetele ne dorim să ne ducem la toate europenele, mondialele şi la Jocurile Olimpice.

Este un moment dificil totuşi…

– Trebuie să fim conştienţi de acest lucru. Este un schimb de generaţii major, se reconstruieşte, se caută soluţii nu neapărat valorice, ci soluţii de a se reface o echipă şi o identitate.

“Am fost foarte dezamăgit după alegerile din urmă cu patru ani. M-am lămurit. Sub două-trei poze şi un zâmbet frumos… lumea răspunde”

Sunteţi încrezător acum, cu puţin timp înainte de alegeri?

– Am fost foarte dezamăgit după alegerile din urmă cu patru ani. Foarte dezamăgit. Chiar credeam că este suficient să arăţi lucruri, să munceşti, să fii dedicat, să fii incoruptibil. Nu e suficient. M-am lămurit. Sub două-trei poze şi un zâmbet frumos… lumea răspunde.

Ceea ce pot să spun, da, sunt încrezător, dar indiferent de ceea ce se va întâmpla eu tot învingător voi fi. Handbalul este pe un drum fără întoarcere spre performanţă. Sunt convins că ligile vor performa, că echipele de club vor merge din ce în ce mai mult spre performanţa europeană, dar trebuie continuat cu un set de măsuri. Promisiunile electorale s-ar putea să fie o frână în acest sens.

 “Aflu din ziare lucruri pe care le fac. La început am fost mâhnit, acum nu mai… Dacă oamenii sunt consumatori de ştiri de la ora 5 aia li se dă”

În urmă cu câteva luni s-a creat o controversă privind un articol din Statut care ar fi împiedicat-o pe Narcisa Lecuşanu să candideze la aceste alegeri, ea fiind principala contracandidată în urmă cu patru ani. V-au deranjat că unii oameni v-au acuzat pentru acest articol de statut, că ar fi fost pus acolo cu dedicaţie?

– Este ceva ce se întâmplă bun în handbal pe care îl face preşedintele şi se spune? Nu. N-ai citit 8 ani de zile nimic bun din ce a făcut preşedintele. Este ceva rău în handbal şi nu l-a făcut preşedintele? Nu. Îţi spun eu.

Citeşte zi de zi şi te lămureşti. Aflu din ziare lucruri pe care le fac. La început am fost mâhnit, acum nu mai… Dacă oamenii sunt consumatori de ştiri de la ora 5 aia li se dă. Cine mă cunoaşte ştie exact cum mă comport, ceea ce fac. Se uită la familia mea. Se uită la ceea ce am făcut în trecut. Restul sunt vorbe.

“La băieţi, cred într-un interval de 4-8 ani vom deveni o constantă la nivel de participare la competiţii majore”

Ce proiecţie aveţi pentru naţionalele României în următorii patru ani cu dumneavoastră preşedinte?

– Dacă noi ne uităm la aceste ţări pe care le-am enumerat o să vedem că procesul între creşterea sportului respectiv în ţară şi confirmarea internaţională a durat 20 de ani. Poate mai bine în unele cazuri. Important este previzionezi şi să ai rezultate constante. Vă dau un exemplu inclusiv la naţionala României. Am luat argint Mondial în 2005 şi un an mai târziu nu ne-am calificat la Euro. Au mai trecut nişte ani şi am luat o medalie, apoi au trecut anii şi n-am mai luat.

Asta nu este predictibilitate. Părerea mea este că au fost nişte generaţii foarte bune care nu au fost exploatate la nivelul pe care puteau să îl dea. Şi asta spune multe apropo de suficienţa de a aborda performanţa. Care ne-a caracterizat şi în unele cazuri încă ne caracterizează.

Către aia trebuie să tindem. Da, cred că fetele trebuie să continue cu calificare permanentă la Europene şi Mondiale şi să forţăm calificarea la Jocurile Olimpice. La băieţi, cred într-un interval de 4-8 ani vom deveni o constantă la nivel de participare la competiţii majore.

• 50 de ani are Alexandru Dedu
• 8 ani de mandat are actualul preşedinte al FRH