Cu siguranță, vestea „dezrobirii” Simonei Halep de sub suspendarea de 4 ani este îmbucurătoare, însă, în niciun caz nu trebuie privită cu frenezia unui triumf. Dincolo de „greșelile” mai mult sau mai puțin suspecte, ascunse până acum în eprubete, rămân viața unui om și cariera sa „scenică”. Cine îi redă Simonei Halep zilele cu soare, pe care le sărbătorea cu naivitatea și cu exuberanța unei puștoaice, dar mai ales cum procedăm cu „recompensarea” nopților sale de coșmar?
„Cazul Halep” s-a rezolvat. Doar teoretic, pentru că nu-i este lesne unui om, unei femei, fie aceasta și campioană, să depășească asemenea stări, care devin „cocktailuri” mixate din fragilitate, deznădejde, dilemă și decădere… Respectivul fenomen se petrece chiar dacă – în condițiile în care aminteam de naivitate – s-a vorbit mult cu privire la decizia pe care a luat-o, atunci când Simo s-a „combinat” în aceeași strategie cu suspectul Patrick Mouratoglou, fostul manager de 5 stele al Serenei Williams.
Lecția „tancului” Serena – care, iarăși – trezise suspiciuni nu în materie de invincibilitate ci de „combustibil” folosit, putea îndemna cel puțin la reflecție. Nu suntem specialiști în materie de tratamente administrate sportivilor care, uneori, devin brusc din oameni, rachete.
Deocamdată, nu avem legitimitatea de a acuza pe cineva, atât din punct de vedere faptic, cât și moral. Însă, există o certitudine: Simona Halep nu are aceeași constituție fizică precum cea a Serenei. Așadar, care sunt motivele logice care au stat la baza alegerii sale, și aici mai apare o dilemă: cine o sfătuiește cu adevărat?
Cine îi returnează fostului Număr 1 Mondial „însorirea”, în condițiile în care timpul s-a scurs, Simona a ieșit, practic, din circuitul profesionist, și pentru a putea participa la turnee are nevoie de ajutorul unor wildcarduri? Doar șase pe sezon ar putea primi, conform comentatorilor avizați… În plus, în condițiile unei asemenea pauze, chiar și eventuala participare cu succes la Jocurile Olimpice pare o iluzie.
Dincolo de orice speculație, rămâne întrebarea de bază și anume – care este bagheta magică înzestrată cu darul de a-i reda trăirea acestei fete, într-o lume materialistă și pe undeva imaterială… ? Cu siguranță, vor apărea voci capabile să susțină că, în momentul în care ar primi despăgubirile cerute în instanță, Halep s-ar „scoate”, așa cum se zice pe la noi, în bătătură. Dar, omenește vorbind, tot tămbălăul a meritat?
Pentru că am ajuns la capitolul „Umanitate și umanism”, concepte pe baza cărora s-au scris, deopotrivă, o mulțime de teze, dar s-au obținut și doctorate în demagogie, pe cine mai interesează acum faptul că Tennis World USA notează că „Patrick Mouratoglou este compromis”…?
Nu voi cădea în capcana tipic mioritică din care, odată alunecați, ne trezim cu frustrarea care ne macină, cu faptul că, vezi Doamne, străinii ar avea ceva împotriva românilor. În niciun caz nu poate fi vorba despre un asemenea fenomen, iar acest tip de „educație” ne-a ținut pe loc timp de sute de ani, în varii „domenii de prosperitate și progres”.
Sportul nu mai este demult „sport”, ci o uzină de produs roboți, cu inteligență mai mult sau mai puțin artificială. Cele 10 milioane solicitate de fostul Număr 1 mondial sunt justificabile, iar, dintr-o sumedenie de puncte de vedere, cererea Simonei este morală. Dar banul nu umple toate golurile pe care le presupune declinul unui om și mai ales al unui campion.
În compensația moralității rămân, totuși, umanitatea și discuția legitimă de la care am pornit acest demers, inspirat de un hit de odinioară. Cine îi redă Simonei Halep nopțile calme și, mai ales, zilele însorite. Dar, și aici, chestiunea este complexă…
Cu siguranță, ne putem întreba cui folosește un asemenea articol. O asemenea provocare, probabil, retorică. Pe de altă parte, cine beneficiază de naivul „Am învins”, parcă declamat nu de un soldat grec după bătălia de la Maraton, ci de niște copii buclucași, care se joacă de-a răzbelul, într-un parc. Să nu omitem faptul că, după ce a strigat „Nenikikamen!”, ostașul care a anunțat victoria împotriva perșilor și-a dat duhul…
De data aceasta, depunem un recurs moral. Pentru cine mai are mintea și mai ales sufletul să-l înțeleagă. Nu știm ce se va întâmpla mai departe cu Simona Halep, dar, dincolo de cariera sa, important rămâne modul de a judeca: O carieră, un caz, o „umanitate” forțată să-și depășească limitele, nu întotdeauna legitim.