Andrei Dicu, despre gafa pe care o face FCSB: „Andrea Compagno, diamantul de talcioc”

La noi, românii, numele sunt aleatorii și, conform tacticii lui Burebista, putem camufla ostași în arbori și pomi în dezertori. Nu degeaba un Năstase își numără titlurile la Rolland Garos, în timp ce altul, cu același nume, își bifează ouăle de bibirelicvă. Pentru unii, „Compagno” poate că are nuanță de companion, dar pentru cei care iubim fotbalul reprezintă una dintre puținele vedete care ne-au mai rămas și care, culmea, ar trebui să fie nu doar respectat, ci și adoptat și iubit.

Andrea Compagno, diamantul de talcioc care trebuie naturalizat pentru România

Atrocitatea morală naște frustrări. Financiare, în (a)zilele noastre, în care trendul vânzare-cumpărare nici măcar nu mai reprezintă vreo afacere, ci mai mult un taifas sau un drog. Andrea Compagno este un fotbalist bun. Nu selenar, dar admirabil pentru SuperLiga noastră.

Andrea Compagno este un jucător de la simpatic în sus, față de nivelul actual al atacanților cu „genă” (sau cu jenă, pentru că nu prea marchează…) românească. Să-l vinzi la talcioc, nici nu mai contează suma, înseamnă că lipsa ta de respect față de fenomenul sportiv în sine, pentru că nu mai discutăm despre fotbal, este crasă.

Din contră, italianul Andrea Compagno ar trebui naturalizat, în vederea unei viitoare selecționări. „Cifrele” sale sunt grăitoare. Cu siguranță, fiecare club are o anumită strategie, legată de politica transferurilor. Dar când vezi un băiat chipeș care marchează cu zâmbetul pe buze și îți mai cocoloșește inclusiv strategia de marketing trebuie să fi cel puțin ciudat ca să-l vinzi.

Digi24.ro

Ministrul Muncii a anunțat datele exacte la care vor fi virate pensiile pe luna mai

De ce trebuie „românizat” Andrea Compagno

Andrea Compagno s-a românizat. Are în el o chestie pe care eu n-o pot defini. A avut-o și Camora, „ceferistul” de la Cluj, cu toate că, după ce s-a infiltrat în Națională, joacă tot mai bătrânește. Dar joacă pentru români. A avut câteva evoluții barosane, pentru care îl iubim. Încă. Pe Andrea îl așteptăm. Să marcheze pentru noi, nu să-l vindem.

Compagno este tipul de om dedicat. Nu știu câtă educație are la bord, dar îi observ, fără lupă, devotamentul și starea de gol. „Gol”, adică povestea aia la care erupe arena, doamnele surâd, bărbații își cumpără tone de bere, iar copiii visează să se facă fotbaliști. Cum să „vinzi” un vis…?

Andrea Compagno, cu bunele și cu posibilele lui și mai bune, trebuie păstrat. Joacă bine. Are minte. Are suflet de atacant. Are Zeul în el. Noi ne mirăm ce fotbaliști, namile ca Haaland, nasc alte țări. Sau le naturalizează, precum belgienii. Noi ne mirăm că au făcut ăia, la Washington, un parc mai frumos decât al lu’ Marghiloman, de la Buzău. Unde se duce discuția?

Pentru 400.000 de euro, acest băiat devine valid pentru trenul de provincie, într-un viitor campionat ori ex-sovietic (s-a vorbit despre oferta din Azerbaidjan) ori de nimeniunde. Colegii scriu despre oferta sosită în Antalya de la Neftci Baku și în FANATIK am încredere. Așa, și? O prostie, un talent irosit, o șansă pe care o ratăm și noi și el…

Digisport.ro

A doua cea mai bogată soție de fotbalist nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume despre viața privată: ”Acesta e prețul”

Plecând de la exemplul lui Camora, avem marea șansă de a declara „români” oameni care s-au dovedit grațioși cu meseria lor, pe pământul nostru. Nu este o datorie, ci o oportunitate. Vorba regretatului Gheorghe Dinică, „în nemernicia mea, ca un câine turbat”, nu pricep de ce, la suma derizorie de 400.000 de euro, nu se găsește niciun club din România care să-l țină „acasă” pe acest băiat de milioane.

Cum mă înfurie contemporanii

În perioada în care Mitică Dragomir era președinte de club, mai existau șefi de grupări sportive de la care Occidentul putea lua lecții. Dincolo de Nea Mitică, mai erau Romică Pașcu, Jean Pădureanu (fost ofițer de Securitate, acoperit, dar nu contează…) și unul, pe la Constanța. Dar bossul boșilor era Corneliu Stroe. Magistrul. Maestrul.

Din Oltenia și până la Pitești nu mișca niciun nerv optic fără voia lui Corneliu Stroe. Unul dintre artizanii „Craiovei Maxima”, evident alături de Ștefan Andrei și de Adrian Păunescu, a fost Corneliu Stroe. Știu că l-ați uitat, dar oameni ca dumnealui mai rar găsești în epoca patronilor care își vând bijuurile la consignație…

A-l „vinde” pe Compagno ar reprezenta cea mai stupidă afacere pe care un club ar fi capabil s-o deruleze. Mai bine l-ar transfera boierește către… România. Punem mână de la mână, leu cu leu, ca pentru Ateneu, și-l înfiem pentru Echipa Națională!