Un influent congresmen democrat refuză să ridice interdicția de lungă durată privind vânzarea a 40 de avioane de luptă F-16 Block 70 către Turcia. Aceasta în ciuda anunțului făcut săptămâna trecută de administrația Biden, care a anunțat că dorește să meargă mai departe cu acest acord. Potențiala vânzare de 20 de miliarde de dolari include, de asemenea, 80 de kituri de modernizare.
Consilierul pe probleme de securitate națională Jake Sullivan a declarat săptămâna trecută că vânzarea va avea loc după ce președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a anunțat la summitul NATO din Lituania că Turcia va ratifica aderarea Suediei la NATO. Dar senatorul democrat Bob Menendez (New Jersey) a declarat marți pentru Defense News că continuă să se folosească de poziția sa de președinte al Comisiei pentru relații externe a Senatului pentru a bloca vânzarea de avioane F-16 către Turcia.
„Întotdeauna am spus că ratificarea Suediei, care ar trebui să aibă loc în mod natural, nu este condiția sine qua non pentru care aș ridica blocarea vânzării de F-16”, a spus Menendez. „Există probleme mai mari decât doar aceasta”. Departamentul de Stat al SUA a purtat discuții cu Menendez cu privire la dosarul F-16 pentru Turcia în ultimele săptămâni.
Bob Menendez a declarat săptămâna trecută că, dacă administrația Biden „poate găsi o modalitate de a se asigura că agresiunea Turciei împotriva vecinilor săi încetează, ceea ce a fost o acalmie în ultimele câteva luni, este minunat, dar trebuie să existe o realitate permanentă”. În ultimii ani, Grecia s-a plâns frecvent de incursiunile turcești în spațiul său aerian, iar Erdogan urmează să participe joi la inaugurarea unui nou aeroport în nordul Ciprului ocupat de Turcia.
Ciprul a fost divizat în 1974, când Turcia a invadat insula în urma unei lovituri de stat care viza unirea cu Grecia. Turcia recunoaște o declarație de independență a ciprioților turci. Turcia a folosit, de asemenea, avioane F-16 în atacuri împotriva grupurilor kurde susținute de SUA în nordul Siriei. Pentru a complica și mai mult lucrurile, Erdogan a declarat că Turcia nu va ratifica aderarea Suediei la NATO până cel mai devreme în octombrie, deoarece parlamentul turc are o pauză de vară de două luni, în august și septembrie.
Șase membri ai grupurilor elene și armene din Congres au trimis săptămâna trecută o scrisoare bipartizană secretarului de Stat Antony Blinken, îndemnând administrația Biden să adauge „mecanisme clare și substanțiale pentru a prevedea o pauză, o întârziere sau o revenire” privind vânzarea de avioane F-16 „dacă Turcia se angajează în acțiuni care amenință sau subminează interesele de securitate națională ale SUA și unitatea alianței NATO”.
„Deși salutăm actuala pauză în acțiunile destabilizatoare ale Turciei în regiune, este important să subliniem că guvernul lui Erdogan nu și-a schimbat politica”, au scris aceștia în scrisoarea condusă de reprezentantul Chris Pappas. „Impresia că Turcia și-a îmbunătățit relațiile cu Grecia, aliat al NATO, este contrazisă de faptul că Ankara menține un casus belli împotriva Atenei”.
De asemenea, Grecia face presiuni pentru a se alătura programului de coproducție a avioanelor de vânătoare F-35 de la Lockheed Martin. SUA au eliminat Turcia din acest program în 2019, după ce Erdogan a cumpărat sistemul de apărare antirachetă S-400 de producție rusească. SUA se tem că sistemul radar S-400 ar putea permite Moscovei să spioneze avioanele de luptă „invizibile” (stealth). Atât Turcia, cât și Grecia au făcut lobby împotriva vânzărilor respective de avioane americane dorite de fiecare.
Statul natal al lui Menendez, New Jersey, se mândrește cu a șasea cea mai mare populație greco-americană din SUA și a patra cea mai mare populație armeano-americană. În pofida opoziției sale față de vânzarea F-16, Menendez a permis în aprilie vânzarea (în valoare de 259 de milioane de dolari) a unor upgrade-uri de software de avionică pentru actuala flotă F-16 a Turciei.
„Mă opun avioanelor F-16 (pentru Turcia) , dar aceasta nu este o vânzare de F-16”, a nuanțat Menendez, după ce Departamentul de Stat a aprobat vânzarea kitului de avionică. „Este o vânzare pentru a asigura interoperabilitatea aeronavelor existente în structura de comandă NATO și din acest motiv o susțin”.
Chiar dacă vânzarea de avioane F-16 va trece în cele din urmă de Congres, nu este clar când va primi Turcia aceste aparate, din cauza întârzierilor de fabricație pentru acest avion foarte solicitat. De exemplu, Taiwanul așteaptă, de asemenea, 66 de F-16, ceea ce reprezintă o parte de aproximativ 8 miliarde de dolari dintr-o întârziere mai mare în vânzările generale de arme ale SUA către națiunea asiatică, care a ajuns la 19 miliarde de dolari.
Joi, șefii diplomațiilor din cele 27 de state membre ale UE vor discuta despre posibilitatea consolidării relațiilor cu Turcia, în absența unei perspective credibile de aderare la UE și în ciuda divergențelor persistente cu privire la Cipru și la statul de drept. Ankara dorește „să relanseze negocierile de aderare și să pună această chestiune în fruntea abordării sale politice cu noi, ceea ce este o veste bună”, a subliniat șeful diplomației europene, Josep Borell, înainte de începerea reuniunii de la Bruxelles.
După realegerea președintelui turc Recep Tayyip Erdogan pentru un al treilea mandat la sfârșitul lunii mai, „este momentul să gândim strategic” la cooperarea „cu un vecin care nu este facil, dar care rămâne un actor global de importanță strategică în vecinătatea noastră direct”, a subliniat ministrul german de Externe, Annalena Baerbock, scrie La Libre.
Această dezbatere, planificată de mult timp, prezintă un interes sporit după summitul NATO de săptămâna trecută de la Vilnius, unde Erdogan a surprins prin faptul că a condiționat aprobarea integrării Suediei în Alianță de relansarea discuțiilor privind aderarea Turciei la UE, care se află în impas de mai mulți ani. El și-a ridicat în cele din urmă veto-ul asupra aderării Stockholmului la NATO, dar a avertizat că ratificarea nu va avea loc decât cel mai devreme în octombrie. În schimb, europenii au deschis calea unor legături mai strânse cu Ankara.
În special, Suedia a fost de acord să „sprijine în mod activ” eforturile de revitalizare a procesului de aderare la UE, contribuind în același timp la modernizarea uniunii vamale și la liberalizarea vizelor, potrivit secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg. Acestea sunt două aspecte cruciale pentru Ankara: pus în aplicare din 1995, acordul de uniune vamală Turcia-UE ar putea fi adaptat pentru a încuraja mai multe schimburi comerciale, în timp ce o eventuală liberalizare a vizelor ar ușura condițiile de intrare în UE pentru cetățenii turci.
Pe de altă parte, este dificil de prevăzut un progres pe termen scurt în negocierile de aderare la UE. Desigur, statutul de candidat acordat Ucrainei anul trecut „a creat o nouă dinamică în vecinătatea Uniunii”, în special pentru Balcani, iar „mai devreme sau mai târziu, Turcia va intra în joc”, a declarat Borrell.
Dar negocierile de aderare a Turciei, începute în 2005, sunt împotmolite, până în punctul în care UE le-a declarat „în punct mort” în 2018 din cauza unei politici considerate contrare intereselor UE și a unui „recul continuu” a drepturilor omului la Ankara. Relațiile UE-Turcia au fost puternic tensionate după tentativa eșuată de puci din iulie 2016 și după represiunea ulterioară a opozanților și a jurnaliștilor.
„Procesul rămâne în urmă, deoarece capitole esențiale ale discuțiilor, precum statul de drept și drepturile omului, nu au fost implementate și sunt departe de a fi implementate (…) Nu trebuie să fim naivi, nu vor exista cadouri”, a insistat Annalena Baerbock. În viitorul imediat, o cooperare sporită, în special liberalizarea vizelor cerută de Turcia, ar putea fi complicată de disputa persistentă privind Cipru.
De când Turcia a invadat treimea nordică a insulei în 1974 – în urmă cu 49 de ani – insula a fost împărțită între Republica Cipru – membră a UE – care își exercită autoritatea în sud și Republica Turcă a Ciprului de Nord (RTCN), autoproclamată în 1983 și recunoscută doar de Ankara. „Pentru Cipru, viitorul relațiilor UE-Turcia are un trecut foarte specific (…) Sperăm într-o reluare rapidă a unor negocieri substanțiale pentru a rezolva problema cipriotă”, a declarat ministrul cipriot Constantinos Kombos, cerând ca legăturile cu Ankara să fie „proporționale și supuse unor condiții”.
Cert este că crizele geopolitice au făcut din Turcia un partener esențial. După criza migratorie din 2015, țările UE au încheiat cu Ankara un acord menit să limiteze afluxul de migranți în Europa, în schimbul unui efort financiar important – o parte din cele 6 miliarde de euro promise la vremea respectivă nu au fost încă livrate. Și în timp ce Turcia a fost acuzată că a eludat sancțiunile occidentale împotriva Moscovei în urma invaziei acesteia în Ucraina, anul trecut a jucat și rolul de mediator în deblocarea exporturilor de cereale ucrainene prin Marea Neagră, acord din care Rusia a anunțat că se retrage.