Cornel Dinu, amintiri la centenarul echipei naționale. Ce i-a spus Angelo Niculescu la debut, ce i-a… făcut Gino Iorgulescu în Ghencea la repriza de 5-0 cu Țara Galilor. Exclusiv

Se împlinesc pe 8 iunie 100 de ani de la primul meci al echipei naționale de fotbal a României, 2-1 cu Iugoslavia, la Belgrad. Cornel Dinu a jucat 13 ani în echipa națională, între anii 1968 și 1981. A fost la un turneu final mondial, Mexic 1970, a jucat un sfert de finală european, celebra „trilogie” cu Ungaria din 1972 (1-1 la ei, 2-2 la noi, 1-2 în al treilea meci, la Belgrad, gol decisiv primit în minutul 87…).

Cornel Dinu, amintiri la 100 de ani de la primul meci al echipei naționale. Ce i-a spus Angelo Niculescu la debut, ce i-a… făcut Gino Iorgulescu în Ghencea la repriza de 5-0 cu Țara Galilor

Cornel Dinu a povestit, în exclusivitate pentru FANATIK, cum a debutat pentru echipa națională, pe 1 mai 1968, când nu împlinise 20 de ani.

Cum a fost, Mister, primul meci la naționala mare?

– După Rudi Wetzer la Târgoviște, tot un neamț m-a susținut să joc la naționala mare, Emerich Vogl. Era eminența cenușie, sfătuitor cu un cuvânt greu la națională, din 1967, de când venise antrenor Angelo Niculescu, care mă știa bine de când venisem la Dinamo, unde fusese «secundul» lui Traian Ionescu. Începusem să joc cam din toamna lui ’66 la Dinamo…

„Ciogli Baci” (n.a. – Emerich Vogl) a fost, de altfel, unul din „motivele” calificării noastre la Mondialul din Mexic, în 1970, după 32 de ani de la ultima prezență a României la un turneu final, în Franța, în 1938.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Până la campania mexicană, cum a fost debutul din Austria?

– Meciul cu Austria, amical, a fost la Linz, orașul lui Hitler, acolo voia să-și facă marea capitală a celui de Al Treilea Reich… e un munte în apropiere acolo, mi-amintesc că ne-am suit cu telefericul atunci pe muntele ăla…

Și mai amintesc la fel de bine cum m-au privit „Domn’ Profesor” (n.a. – Angelo Niculescu) și „Bătrânul” (n.a. – Emerich Vogl) cu o seară înainte să plecăm în Austria, ochi în ochi…

„O să debutezi la Linz… Începe simplu și dă atent primele pase ca să nu greșești. După aia poți să încerci și pasa lungă, știu că-ți place…”, mi-a zis „Domn’ Profesor”…

„Bătrânul” m-a luat de mână: „Da, e bine ca prima pasă să meargă la noi. Trebuie să meargă la noi. Apoi fă-ți jocul lângă Grozea, îl știi de la Dinamo, lasă-l pe el mai în față, tu acoperă-i pe Barbu și pe Hălmăgeanu, curăța terenul în fața lor. Nu te complica, nu-ncerca să driblezi, intercepție, pasă, intercepție, pasă… Hai că o să fie bine”.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Am jucat cu Gică Grozea la mijloc, debutasem cu el la Dinamo, 0-1 cu Steagul Roșu Brașov în „Ștefan cel Mare”, în septembrie ’66, de un an trecuse la Petrolul… i-am ajutat cât am putut pe Hălmăgeanu și Bebe Barbu, stoperi, Bebe era mai în vârstă, un băiat serios și foarte deștept…

…Tot de la Dinamo, dar Pitești…

– Atunci, în vara lui 1968 Dinamo Pitești a devenit primul club de fotbal, primul FC din țară, FC Argeș. Bebe era un om de mare calitate, mi-aduc aminte că soția era cea mai bună profesoară de franceză din Pitești. Parcă a mai debutat atunci cineva… (pauză, se gândește aproape un minut)

…Ba nu, eu am fost singurul la debut atunci… Bebe a fost căpitan cu Anglia, tot anul ăla, în noiembrie, 0-0 la București, englezii erau campioni mondiali… S-a prăpădit, săracul, prin 2011, odihnească-l Domnul…

…Apoi, atunci, la Linz, Narcis Coman în poartă, Ivăncescu și Deleanu fundași laterali, iar în față Sasu, Dobrin, Ion Ionescu și Kallo, care a dat golul nostru… repede, până-n minutul zece… Ne-au egalat târziu, prin minutul 85…

După Linz, a venit Olanda la București… în iunie… Ne-au alergat ca pe hoții de lalele pe „Republicii”, zece trebuiau să ne dea, dar am rezistat, 0-0… am ieșit la pauză, jucasem slăbuț… Atunci a debutat „Moxul” (n.a. – Florea Dumitrache).

Iar în toamna lui ’68 a început campania pentru Mexic. Cu 0-3 la Lisabona, cu „bronzul” mondial din Anglia ’66, Portugalia lui Eusebio, am fost mut vreo săptămână…

Preliminariile CM Mexic 1970, înaintea meciurilor de foc din „grupa morții” de la Guadalajara!

Cel mai drag meci ca jucător?

– 1-0 cu Portugalia pe „23 August”, returul „neprezentării” 0-3 de care ziceam mai sus, la Lisabona… 100.000 de spectatori, gol Dobrin și calificare 90% în Mexic… Apoi aș pune 1-0 cu Elveția, la Lausanne, tot în calificările alea, autogol Michaud din centrarea lui Lucescu, cheia calificării, și al treilea, încununarea calificării, 1-1 cu Grecia lui Domazos, tot pe „23 August”…

Domazos a egalat cu un șut de la Ploiești, revenise la națională după un conflict cu selecționerul anterior, Dan Georgiadis, de la 2-2 la Atena, în aprilie, două goluri „Moxul”, fost coechipier la Carmen cu Angelo Niculescu, vorbea perfect românește…

Domazos, numărul unul al grecilor, care-l mazilise pe Georgiadis ăsta, era căsătorit cu cea mai bună cântăreață de Bouzouki din Grecia, mi-a spus la banchet că avea seri în care câștiga și 10.000 de dolari, nu se mai săturau grecii să dea cu bani în ea…

Pe banca suferințelor, de la repriza de vis cu Țara Galilor la „crucificarea” de la Kosice

Dar ca antrenor, de ce meci vă amintiți în primul rând?

– Ca antrenor… nu pot să uit Kosice… fiecare ne purtăm crucea… La polul opus e meciul cu Țara Galilor, în Ghencea, 5-1 cu 5-0 la pauză. N-am mai dat gol în repriza a doua deși am mai ratat vreo șapte ocazii mari… Veneam după 7-0 cu Insulele Feroe…

Ce le-ați spus jucătorilor atunci, la pauză?

– „Dați-le zece, dați-le câte puteți!”… Și a ne-a dat Ian Rush nouă… Am rămas cu golurile din prima repriză… de fapt din primele 35 de minute, când am ajuns la 5-0.

La al treilea gol, cred că al lui Lupescu, Gino (n.a. – Gino Iorgulescu, „secundul” de atunci al lui Cornel Dinu) a sărit de pe bancă și m-a luat în brațe de bucurie… Micuț n-a fost niciodată, m-a strâns și la două zile după meci plecam în Italia să-mi repar șuruburile fixatorului care-mi ținea încă osul mâinii drepte după accidentul din 1991…

Nici n-am simțit că s-au mișcat, n-am simțit nicio durere atunci pe stadion… S-a spus că a fost cea mai frumoasă repriză ofensivă din istoria naționalei. Nu se jucaseră, însă, minunățiile de meciuri din America anului de grație 1994…

Ca antrenor, recunosc că am fost atras de faza ofensivă și am pregătit, în consecință, cu mare minuțiozitate, atacul. Deși eu am jucat preponderent în defensivă. Cu dorința să ajung cât mai des și mai repede în preajma careului advers, fizic sau prin pasele către coechipieri.

Teoreticienii fotbalului susțin că antrenorii proveniți din atacanți sunt mai mult preocupați să imprime un joc defensiv echipei, în timp ce fundașii ajunși antrenori își trimit jucătorii mai mult în atac, cum a fost cazul meu.

Ca să închidem cercul, ce s-a întâmplat la Kosice?

– Parcă era vorba de o aniversare a echipei naționale, nu de un parastas… Repet ce am mai spus, fiecare ne ducem crucea. A mea este că întotdeauna am avut încredere în oameni. Inclusiv atunci, la Kosice. Și s-a dovedit că am greșit…

• „Dinu e un amalgam de trăiri puternice și autentice, necenzurate de interes. Dinu e un tip spumos, spontan, are un nemaipomenit simţ al replicii. Dinu e un prieten desăvârșit” – Fănuș Neagu
• „Mi-a plăcut mult de tot cum juca «Procuroru’», a fost extraordinar. Era singurul care dădea perfect o pasă lungă de 40-50 de metri” – Ion Pârcălab
• 19 ani și 8 luni avea Cornel Dinu când a jucat primul meci în echipa națională de seniori, 1-1 cu Austria, amical la Linz, pe 1 mai 1968
• 75 de meciuri, în care a marcat 7 goluri, a jucat Cornel Dinu pentru echipa națională, în perioada 1968-1981
• 5-0 era scorul în minutul 35 din meciul România – Țara Galilor din 20 mai 1992, în preliminariile Campionatului Mondial din 1994, pe stadionul din Ghencea, marcatori: Hagi (5 și 35), Lupescu (7 și 24), Balint (32),
• 13 meciuri a fost Cornel Dinu antrenor al echipei naționale, aprilie 1992-iunie 1993, din care 7 victorii, 2 remize și 4 înfrângeri, golaveraj 28-16

• (P) Cotă EXCLUSIVĂ Fortuna: 1,92 este cota pentru „se marchează în ambele reprize” la meciul România – Finlanda. Vezi aici toate cotele!