România a vărsat șiștarul cu lapte strâns pentru iluzia unui baraj de calificare la CM din Qatar, nefiind în stare să dea un gol unei echipe a Islandei în plin proces de schimbare a generațiilor, care a aavut o medie de vârstă puțin peste 24 de ani.
Tricolorii trimiși pe teren de Mirel Rădoi au dominat meciul, dar au dovedit o lipsă totală de inspirație în atac, ocaziile nu s-au înghesuit la poarta islandezilor. Care, la rândul lor, i-au dat emoții de câteva ori lui Florin Niță, aseară mai puțin „în vână” decât ne-a obișnuit.
Cornel Dinu a criticat dur, în exclusivitate pentru FANATIK, prestația României cu Islanda, acuzând nu numai pe selecționerul Mirel Rădoi, ci și conducerea FRF, în frunte cu Răzvan Burleanu și Mihai Stoichiță, fără să-l cruțe nici pe Gabriel Bodescu…
Cornel Dinu s-a „chinuit” să urmărească „încă o demonstrație de impotență fotbalistică la nivel național, păstorită de Răzvan Burleanu, Mihai Stoichiță, Gabrie Bodescu și protejatul lor de neprotejat, Mirel Rădoi”…
Ce ar mai fi de spus, Mister?
– Ohoo, câte ar mai fi de spus… dar cine să asculte? Am jucat cu niște matrozi fotbalistici și circul a fost declanșat de Hocus Pocus Stoichițoius, plin de entuziasm fără nicio legătură cu fotbalul Burlanul, cu vulcanizatorul Budescu care la imn stătea jos, probabil că punea un petic la scaun…
Din păcate, starea de diletantism s-a continuat și pe teren… unde Merel, că așa-i zice văru-so din Turnu Severin, Banană, și-a reconfirmat dacă mai era nevoie să ne chinuie, incompetența de a conduce o echipă la acest nivel, e vorba de naționala României, nu de Scufundarea Corabia din deal…
Păi, ce îi reproșați lui Mirel Rădoi, că nu putea să intre să dea el gol, echipa a jucat pe atac, a fost peste Islanda…
– Și s-a terminat nula na nula…Este greu de spus că Merel a gândit meciul… a trimis pe teren… repet, n-a gândit-o… a trimis pe teren o echipă fără soluții, fără imaginație, total neinspirată, mai ales în atac.
Ianis Hagi și Florin Tănase sunt jucători centrali și în mod normal nu puteau să intre în concordanță de joc, pentru că nu au compatibilități de joc cu Toșca și cu Rațiu, sunt imposibile pentru că ei au jucat împreună cel mai mult la Mogoșoaia…
I-a așezat Merel pe Hagi și Tănase în postura de atacanți laterali, cu care nu au absolut nimic comun nici la echipele lor de club și, după câte mi-aduc eu aminte, nici în istoria lor fotbalistică.
La fel de neinspirată a fost și introducerea lui Cicâldău, șters până la absență, total abulic, ce să mai vorbim de Alibec, a cărui prezență nu se justifică din niciun punct de vedere… decât că dacă joci împotriva unor matrozi tineri este nevoie și de un bucătar… pentru că Alibec așa aduce, cu ceva kilograme în plus, care să-i hrănească pe flăcăii ăia cu încredere că pot pleca acasă nebătuți… ceea ce a făcut, de fapt, toată echipa… a dat pe măsură ce trecea timpul încredere islandezilor că pot scăpa nebătuți.
Islandezii au jucat fără niciun fel de presiune, pe ai noștri i-a cam apăsat perspectiva barajului…
– Interesant este că nu numai că au pasat mai bine decât noi, dar, după calculele mele, per total, au avut mai multe situații de a marca, 3-3 în prima repriză și 3-2 după pauză, pentru ei, noi având cea mai mare ocazie a meciului la inspirație lui Hagi cu șutul în bară din minutul 86… atenție, minutul 86!
La ce a ajuns fotbalul românesc sub Burlan și Merel, islandezii puteau să-și permită să joace cu toată familia Gudjohnsen, nu numai frații care au fost pe teren, ci și tăticul, și bunicul, și mai au vreo cinci veri, unchi și mătuși care joacă fotbal…
Dacă intra șutul lui Ianis Hagi în minutul 86 nu mai vorbeam așa… Și Mirel nu mai era Merel…
– Numai că n-a intrat… Cum nu le-a intrat și nu le-a ieșit cam nimic gelaților noștri dragi tricolori… Tare aș vrea să ne spună Merel, gelatul-șef, că eu nu pot să-l ghicesc, care a fost criteriul de bază al antrenamentelor…
…Pentru că eu nu am văzut nicio combinație pregătită, lucrată, învățată pe de rost în posesia noastră de la mijloc în față, care se pot lucra și în trei, patru zile, mai ales când ai jucători care se presupune că au un nivel de joc internațional. Ocaziile noastre nu au fost decât rezultatul unor acțiuni individuale. Că tot aminteai bara lui Ianis Hagi…
De altfel, Ianis Hagi a fost personajul principal din echipa noastră nu numai pentru că a fost cel mai aproape de gol la acea bară care s-a încăpățânat să trimită mingea paralel cu linia porții, dar să nu uităm că a și evitat un gol ca și făcut când a respins de pe linia porții un «cap» islandez, la o ezitare a lui Niță, în minutul 57.
Acum, că ne-am liniștit și cu barajul ăsta… că macedonenii nu sunt mereli și nicidecum burlani ca să se-ncurce și ei cu matrozii… poate stăm să judecăm „succesurile” nenumărate ale „Epocii de Aur” a marelui om de fotbal Răzvan Burleanu. Zic și eu…
(statistică flashscore.ro)