E întuneric și prea multă liniște în jurul arenei din Felcsut cu 3 ore înainte de startul finalei Israel – România. Se apropie momentul în care se permite accesul oficial al fanilor celor două naționale. Cei 462 de suporteri români sunt controlați la sânge prin trei filtre înainte de a intra în sectorul din zona de nord-vest a arenei comunale a lui Viktor Orban.
Calculele sunt cât se poate de simple înainte de primul fluier al francezului Letexier. Avem două din trei variante: nu pierdem cu Israel aici, pe „Pancho Arena”, și primim la finalul meciului biletul pentru Germania!
Dar nu cred că jucăm la egal. Cel puțin asta a rezultatat din declarațiile selecționerului la conferința dinaintea întâlnirii, dovadă că primul 11 trimis în teren, și anticipat de FANATIK de la prânz, este unul ofensiv. Și pe forță fizică, dar și pe calitate tehnică. De partea cealaltă, Alon Hazan aruncă în arenă tot ce are mai bun la dispoziție, cu vedetele Zahavi, Gloukh sau Turgeman cap de afiș.
Și începe cum nu visau nici israelienii. Gol Zahavi în minutul 2, la prima acțiune de atac. Corner prelungit cu capul de Miguel Vitor și golgheterul all-time al naționalei Israelului marchează dintr-o poziție „legitimată” de… Pușcaș. Practic, pornim de la 1-0 pentru gazde. Se schimbă datele problemei.
Reacționăm însă mai repede decât credeam că suntem capabili. Cursă formidabilă a lui Rațiu, Drăguș prinde un șut fenomenal care lovește transversala porții lui Glazer, renegatul Pușcaș e acolo pentru un 1-1 care ne readuce roșeala în obraji. E doar minutul 10 și s-a marcat deja de două ori la Felcsut!
Se joacă încrâncenat în continuare. Chiar pe unele contre. S-au mai crispat puțin și adversarii, deși toată lumea era a lor după 100 de secunde de începuse Alon Hazan să oprească mingea la margine cu călcâiul… Stăm și noi acum puțin mai sus cu linia de fundași, pentru că momentul critic pare să fi fost depășit. Trăim însă mari emoții… Puteam chiar face 2-1, dar Drăguș (min. 24) lovește iar bara, dar Pușcaș nu mai e acolo.
Scădem puțin ritmul pe final de repriză și le permitem israelienilor să paseze mai mult și să vină peste noi. Ratează și ei două ocazii bune. Mai întâi Khalili (min. 28) înalță zmeul, apoi Moldovan îl blochează la scurt pe Gloukh (min. 32). Avem replică prin același Pușcaș, dar parcă vrea prea mult încercând golul cu călcâiul. 1-1 la pauză.
Începem în terenul adversarilor partea secundă. Pușcaș forțează dubla în minutul 47, dar parează Glazer. Urmează o ocazie uriașă a lui Răzvan Marin după cursa lui Rațiu, dar senzația este că suntem stăpâni pe joc. Ne trebuie doar golul care să aducă și mai multă liniște.
Cert este că stăm mult mai bine în teren față de debutul de meci. Probabil s-au reglat niște trasee și responsabilități pe o voce mai ridicată în vestiar. Se simte însă și nevoia de forțe proaspete. Edi Iordănescu face ture tot mai dese de la margine pe bancă. E dublat activ de secundul Jerry Gane. Tensiune la lovitura liberă din minutul 58 a lui Zahavi. Scăpăm!
Cade și căpitanul Dasa al adversarilor. Posibil ruptură după ce a încercat să-l blocheze pe Drăguș. Am intrat în ultimele 30 de minute. Nu mai e mult, dar trece greu. Dar… Vine MOMENTUL! Ianis prinde un stâng curat marcă Gică Hagi și avem 2-1 în minutul 63! Era la câteva secunde să fie înlocuit! Respirăm altfel deja.
Vin și cele două înlocuiri pregătite de Edi Iordănescu. Se schimbă benzile de atac. Intră Coman și Mihăilă la Drăguș și Ianis. Puteam chiar merge la petrecere deja dacă Mihăilă era la fel de concentrat ca la Lucerna, în minutul 73, și împingea în poartă pasa lui Răzvan Marin pe 6 metri!
Numărăm minutele. Intră și Marius Marin. Suntem ok. Devin tot mai gălăgioși și cei aproape 500 de suporteri români care nu au bătut de pomană drumul până la Felcsut. Sunt martori la o pagină de istorie a fotbalului nostru. Ce mult tânjim după o calificare și cât de aproape este! Ne mai crispăm puțin la roșul direct luat de Mihăilă în minutul 84. Cam exagerat francezul la faza asta.
Bineînțeles că Israelul încearcă imposibilul. Dar chiar e imposibil. Chiar dacă sunt 6 minute de prelungire. Secundă cu secundă. Numărăm. Pe stadion nu se aude decât „România, România!” Daaaaa!!! Suntem calificați! Suntem la Euro! Bravo, tricolori! Bravo, Edi Iordănescu!
PS: Cu egal marți, cu 50.000 de români pe Arenă, contra Elveției, câștigăm grupa! Ceea ce părea chiar imposibil la tragerea la sorți, iar acum suntem la 3 zile de posibil.