Editorial Cornel Dinu. Avertismentul lui Don Pierino Gelmini în privința drogurilor, ignorat de autoritățile române

La început de 2024, permiteți-mi să atrag atenția asupra unul flagel mortal care acaparează biata Românie, și așa lovită din toate părțile de interese meschine europene, instrumentate de cozile de topor autohtone din conducerea țării. Vreau să vă dezvălui avertismentul preotului franciscan Pierino Gelmini despre războiul contra drogurilor, transmis prin mine în 1996 și ignorat total de autoritățile române.

Editorial Cornel Dinu. Avertismentul lui Don Pierino Gelmini în privința drogurilor, ignorat de autoritățile române

De câteva luni bune… deși numai bune n-au fost, ci din contră, dar așa-i vorba din popor… pe mai toate canalele (unele chiar… canale! … de deversare a mizeriilor panicarde comandate politic) de televiziune se discută aprig, chiar înfocat, dar, ca de obicei, fără ecou concretizat în măsuri ale autorităților, aspru punitive și astfel reparatorii, că România este o țară nu numai de tranzit, ci și de consum al drogurilor de mare risc.

Această veritabilă furtună mas-media a pornit de la câteva cazuri revoltătoare de accidente soldate cu rănirea și  moartea unor nevinovați. Mă uit, ascult, mă crucesc și scuip în sân de Doamne ferește, știu cât de periculos este fenomenul, mai ales că am avut șansa, cu decenii în urmă, să mi se atragă atenția asupra acestui flagel distrugător al ființei umane chiar de unul dintre pionierii luptei organizate împotriva „morții albe”.

Editorial Cornel Dinu. Primarul din Cali, fugit din România, Piști Covaci și „cigarillos” cu… marijuana!

Înainte de asta, prin câtă lume am trecut, având șansa să cunosc și personalități cu adevărat binefăcătoare pentru așa-zisa civilizație umană, am încercat și eu, din pură curiozitate, această otravă.

Digi24.ro

Doi angajați de la o bancă din București au văzut că un client avea o sumă mare în cont și i-au furat 140.000 €

Eram spre sfârșitul carierei de jucător și mă aflam, în februarie 1980, cu echipa națională condusă de Ștefan Covaci… odihnește-l, Doamne, că mare spirit a fost… într-un turneu în America de Sud. Inclusiv în Columbia.

Un joc fusese programat și la Santiago de Cali, recunoscut încă de pe atunci ca un mare cartel al drogurilor. Coincidența „distractivă” a fost că primarele de Cali era un bătrânel bine „așezat”, fugit din… România după 1945!

Ne-a invitat la el acasă, pe Piști Covaci și pe mine, simțind că noi putem fi „crème de la crème”, conversațional vorbind… permiteți-mi pleonasmul. Pe masă, fel de fel de gustări, whisky de toate felurile, vin de Santiago, dar și niște „cigarillos” subțiri, cu marijuana, în câteva cutii la alegere.

Și Piști, și eu, la câte am făcut, trebuia s-o încercăm șu pe-asta. Așa că ne-am aprins câte-o țigaretă dintr-alea, am tras câteva fumuri și ne- luat… durerea de cap! Am aruncat otrava aia, „Gracias, senor alcalde!” („primar” în spaniolă, nu numele lui…), știam că-i „interesant” (hai să spunem așa…), dar noi am rămas pe… whisky! „Să fie de capul lor, nea Piști!” am tranșat scurt „încercarea”.

Digisport.ro

A renunțat la sportul profesionist și a devenit ”cea mai frumoasă actriță de la Hollywood”

Editorial Cornel Dinu. Cinele cu călugării Ordinului Franciscan, la Perugia, în februarie 1996

Peste ani, ajuns președinte la Dinamo, în februarie 1996, am organizat cu câțiva prieteni, un turneu în Italia. Mai precis în Umbria, la Perugia. Of, Doamne, ce oameni minunați, puternici, adevărate personalități, mi-ai hărăzit să cunosc în astă lume… Cu precădere în înșiruirea latină a Italiei, Franței, Spaniei și Portugaliei, de Balcani nu mai amintesc, că sunt și eu de acolo.

Echipa se antrena cu Marian Bondrea, asistam și eu, dar în rest hoinăream prin zonă. Cu precădere la bazilica „Sfântul Francisc” din Assisi, unde pictorul Giotto di Bondone, recunoscut ca primul geniu al artei în Renașterea Italiană, zugrăvise în interior fresce cu scene din viața Sfântului Francisc.

Uneori, seara, acceptat în sfințenia lor, împărțeam bucatele unei cine frugale cu călugării Ordinului Franciscan. Erudiți și dedicați total menirii lor, ne respectau ca popor și știau despre noi ce doar marii istorici sunt capabili să povestească. Vorbele lor erau de aur, de argint erau „doar” pocalele din care „vorbea” vinul… Iar eu, nedrept, eram atunci doar pe apă…

Editorial Cornel Dinu. Comunitatea Incontro, renumită în luptă contra drogurilor, condusă de „fratello” Pierino Gelmini, la Amelia, „piccola perla dell’Umbria”

Într-o astfel de seară sfințită, superiorul Ordinului Franciscan din Assisi ne-a propus să… jucăm un meci de pregătire! La Amelia, unde era sediul Comunității Incontro, o organizație renumită de luptă împotriva drogurilor, condusă de „fratello” Pierino Gelmini, bine cunoscut sub numele de „Padre Eligio”. Care renunțase la o carieră promițătoare la Vatican pentru a se dedica, începând din 1963, luptei împotriva acestui flagel mondial distrugător. Era o personalitate plină de har, confident al unor mari oameni politici italieni, precum Giulio Andreotti, Silvio Berlusconi sau Gianfranco Fini. A plecat la dreapta Domnului în august 2014…

Sediul comunității era, cum am amintit mai sus, la Amelia, un orășel, la vreo 90 de kilometri de Perugia, denumit „piccola perla dell’Umbria”, unul dintre cele mai vechi orașe din Italia, cu un centru istoric perfect conservat, plin de dovezi ale trecutului, inclusiv drumuri romane, biserici medievale și palate renascentiste.

Amelia avea, cum altfel?, și o echipă de fotbal, Amerina Calcio 1950. Cu care am jucat. La fel cum, în fiecare an, acolo, la sediul central al Comunității Incontro (care avea, atunci, vreo 140 de așezăminte în Italia și vreo 60 în lume), jucau „squadra azzurra” sau AC Milan.

Am plecat după micul dejun la Amelia, unde Don Pierino Gelmini organizase un prânz cu toți profesorii de la celebra „L’Università degli Studi di Perugia” (fondată în 1308!). Privindu-l, am simțit o comuniune de trăiri ce se întâmplă rar în viață. Era un fost „sacerdote” (preot), simplu, uman, deschis întru jertfa pentru binele aproapelui său.

Editorial Cornel Dinu. Comunitatea Incontro s-a născut în 1963 de la un cerșetor care a refuzat banii oferiți de Don Pierino Gelmini

Ne-a invitat la prânzul amintit, iar mie privirea m-a rămas țintuită pe o frescă imensă, aflată pe peretele principal al sufrageriei, ca să spun așa, peretele opus ferestrelor, pentru ca lumina să cadă în cea mai mare parte a zilei pe ea.

Don Pierino m-a simțit și mi-a spus: „Si, mio fratello (m-a făcut să mă simt de-al lor!), este începutul organizației de luptă contra drogurilor pe care am pornit-o. Sunt eu, tânăr, preot la Vatican, care vreau să-i dau o bancnotă de 10 lire cerșetorului care-mi întinde o mână. Era în 1963, în Piazza Navona, numai că bietul om mi-a spus că nu vrea bani, ci săl salvez de toxicomanie. L-am luat acasă, unde locuiam cu cele două surori ale mele. Care, din păcate, asta-i viața reală, l-au respins, așa că am plecat cu el și am ajuns la Amelia. Unde, împreună cu alți câțiva toxicomani, luați pe drum, am refăcut o vilă părăsită, pe care am făcut-o sediul «Comunității Incontro», dezvoltată apoi în toată lumea. Aici sunt cam 400 de toxicodependenți, supraveghetorii fiind cei vindecați. Condițiile sunt normale, un fel de camping cu patru pacienți în fiecare căsuță, în care au de toate. Vorbesc cu fiecare o dată pe săptămână și, curativ, le asigurăm o preocupare de dimineață până seara”.

Editorial Cornel Dinu. „Fratello mio, țara ta, România, este într-un mare pericol în privința drogurilor. Dintr-o țară de tranzit, veți deveni o țară consumatoare și va fi prăpăd de neamul vostru”

Am simțit că pentru Don Pierino Gelmini era o vocație sacrificiul de sine pentru binele semenilor, dedicat total luptei cu acest flagel distrugător pentru omenire care este cumplita dependență de droguri. Astfel de oameni sunt din ce în ce mai rari…

După prânz, am mai rămas un timp cu „santo fratello” și câțiva dintre apropiații săi, echipa plecase… La un moment dat, mi-a atins mâna și, privindu-mă în ochi, mi-a spus ceva care m-a cutremurat…

„Fratello mio, țara ta, România, este într-un mare pericol în privința drogurilor de mare risc. Deocamdată sunteți o țară de tranzit, dar curând, așa cum lucrează acești criminali fără scrupule, care n-au nimic sfânt în afara banului, veți deveni o țară consumatoare. Și va fi prăpăd de neamul vostru, începând cu tinerii. Știu că ești o personalitate cu relații în țara ta. Anunță-i pe decidenții importanți, pe care sunt convins că îi cunoști, că sunt bucuros să susțin o serie de prelegeri în orașele importante de la voi pentru a atrage atenția asupra marelui pericol care vă paște”.

Editorial Cornel Dinu. Propunerea lui „santo fratello” a entuziasmat doar la nivel de ascultare, la nivel de aplicare a rămas ca la noi, altădată sfârșit în niciodată…

I-am promis că așa voi face, ne-am despărțit îmbrățișându-ne. Întors acasă, având uși importante deschise, am prezentat situația pericolului care ne invada la cele mai înalte niveluri. Ca la noi, la români, toți s-au declarat entuziasmați că expunerile preotului Pierino Gelmini sunt mai mult decât binevenite, chiar necesare. Unii, care cunoșteau situația, aveau chiar încântarea zugrăvită pe chipuri la propunerea mea.

Din păcate, totul a rămas, cum ne e obiceiul, la nivel de promisiune, repede uitată, din partea tuturor „marilor” oameni politici ai vremurilor „noi” care chinuie majoritatea românilor după 1989. Socotiți singuri unde am ajuns în această privință, după aproape 30 de ani.

Mai mult decât atât, se vorbește… gura lumii slobodă, dar de cele mai multe ori adevărată… că unele structuri importante care ar trebui să lupte contra acestui flagel mortal sunt părtașe cu traficanții. Bifăm astfel încă una dintre „binefacerile” capitalismului sălbatic care ne îneacă țara și neamul în „democrația originală” din care doar Dumnezeu ne mai poate salva.

În încheiere, cu speranță vă doresc un an 2024 măcar mai bun decât 2023 pe toate paliere societății, ca un prim pas spre vindecare. Să fiți sănătoși, împreună cu cei dragi, bucurați-vă de ei în pace!